luni, 20 iulie 2009

Artmania 2009 - impresii la foc automat


...poate le dezvolt mai tarziu.

*La dus am mers pe Transfagarasan, excelenta idee, drumul insusi a devenit parte din distractie;

*Trebuie sa imi inghit mandria de bucurestean si sa recunosc: dupa creasta Fagarasului parca am trecut o granita invizibila. Ardelenii si maghiarii sa nu se grabeasca: tara aceea distincta in care am avut senzatia ca am trecut parea condusa si construita de nemti, nu de altcineva;

*Sibiul se dezvolta incet dar sigur. N-am observat schimbari spectaculoase, dar imbunatatiri si extinderi sunt peste tot. Si din ce in ce mai multa germana. Chiar ma nemtilor, va sperie asa tare Carpatii de nu ii treceti si ne lasati aici doar cu grecii, turcii si arabii? Sau asa v-ati inteles cu rusii?
Pacat de lipsa unei sosele de centura, iarasi am avut un sentiment de jena ca un oras asa frumos e stricat de indolenta si paranoia politica a bizantinilor de la Bucuresti;

*Metalhead zice ca au fost 6000 de oameni in prima zi si 10000 in a doua, probabil cifrele sunt usor exagerate. Organizarea ireprosabila, n-am absolut nimic de comentat. Foarte buna ideea de a nu mai programa trupe majore duminica, de asemenea foarte buna ideea de a renunta la "promovarea valorilor autohtone";

*Publicul destul de calm, se observa o usoara crestere a mediei de varsta. Prin centrul istoric, rockerii, desi majoritari, parca nu dominau asa clar peisajul ca acum 2 ani.

Concertele propriu-zise:

TRISTANIA

M-au cam dezamagit, pentru ca din piesele pe care vroiam sa le aud n-au cantat decat Shadowman si Angellore. Au lipsit Equilibrium, Cure, Deadlands, My Lost Lenore, December Elegy, etc.
Faptul ca au cantat primii si in plina zi de asemenea nu i-a ajutat. Noua vocalista este ok, n-am reprosuri majore, dar n-are cum sa aiba charisma lui Vibeke Stene, de altfel ar fi nedrept sa i se pretinda asa ceva.
Probabil ca cei care s-au uitat la ei doar ca la o trupa de deschidere au fost relativ multumiti, insa pentru mine care abia asteptam sa ii vad a fost cam slabut...

MY DYING BRIDE

Si pe ei i-a dezavantajat faptul ca mai bine de jumatate din concert a fost pe zi, chiar mai mult decat pe Tristania, pentru ca MDB este in primul rand o trupa de atmosfera. In momentul in care s-a inoptat, parca totul s-a simtit altfel.
Altfel showul a fost impecabil, firesc pentru o trupa sudata in aproape 20 de ani. Un avantaj important: ultimul lor album pe care si l-au promovat (la fel ca toti ceilalti) este chiar bun! Fara sa fiu un mare fan, partea finala a concertului MDB a fost pentru mine momentul de maxim al zilei. In plus sunt englezi. :P

OPETH

Nu ii mai ascultasem de vreo 10 ani, habar n-aveam ce mai canta. Sunt instrumentisti exceptionali, cei mai buni din tot festivalul si unii dintre cei mai buni pe care i-am auzit vreodata! Incercand sa gasesc un termen de comparatie, singurul relevant ce imi vine in minte este Iron Maiden in formatie completa, asa cum i-am vazut eu anul trecut. Mikael Åkerfeldt este un lider adevarat, are un dialog savoros cu publicul, pe cat de linistit pe atat de plin de umor. Compozitiile au complexitatea asteptata de la asemenea muzicieni. Mare lor problema este, din perspectiva mea subiectiva, stilul abordat: progressive death metal.

De cand ma stiu m-au plictisit teribil grunturile vocale si secventele agresive specifice acestui subgen. In materie de duritate vocala n-am trecut niciodata mai departe de Paradise Lost si Sepultura. Iar la Opeth secventele death erau multe si frecvente, asa ca au sfarsit prin a ma obosi, adaugandu-se la un drum de 6 ore dupa 5 ore de somn in noaptea precedenta, 5 ore de stat in picioare la concert si cateva beri, asa ca am plecat cu vreo 2 piese inainte de final.

Ziua 2:

SUBSCRIBE

O trupa maghiara despre care nu auzisem nimic inainte, pe care i-am ascultat instalat comod in cafeneaua de langa Brukenthal. Stilul aduce flagrant cu Pantera dar una peste alta au fost o alegere buna pentru deschidere: dinamici si cu o calitate onorabila.

PAIN

Auzisem laude la adresa lor din mai multe directii, personal nu ascultasem decat piesa inregistrata cu Anette (Follow Me), asa ca eram destul ce curios.

Stilul este ok, un industrial metal pe care il recomand calduros pentru a fi ascultat in masina, in timpul drumurilor lungi. O sa ii adaug si eu in playlistul de la birou. Te prinde usor si te tine asa...prins. :P Dar totodata este extrem de comercial. Pain au fost de departe cea mai comerciala trupa prezenta la Artmania, din punctul acesta de vedere fiind usor iesiti din peisaj si facandu-ma chiar sa ma intreb cum a gandit Holopainen cand i-a ales ca trupa de deschidere. Titlurile pieselor sunt sugestive: On and On, Follow Me, End of the Line, I'm Going In si tot asa, pana ajungem la destinatie. :D

Si in fine:

NIGHTWISH

Vedetele festivalului, o trupa cu cel putin o clasa peste restul si pe care o clasez in varful topului preferintelor personale. N-am ce sa comentez la playlist, din punctul meu de vedere puteau sa dea cu zarul si tot bine iesea. Showul a progresat fata de 2005, odata cu prosperitatea trupei. :D Marco mi s-a parut mai discret ca altadata, cred ca a fost ceva intentionat pentru a o scoate in fata pe cea care a nascut multe intrebari: Anette Olson, inlocuitoarea Tarjei Turunen.

Desi am fost unul dintre cei care i-au luat apararea suedezei atunci cand a aparut prima data in NW, trebuie sa recunosc cu tristete ca...hmm...n-are nici o legatura cu Tarja. Sunt destul de sigur de ce spun, mai ales ca pe ultima am ascultat-o live acum 3 saptamani. La piesele vechi, unde trebuie sa urce mult, pur si simplu se chinuie, mai bine le-ar scoate de tot din playlist. Everdream si Wishmaster suna dureros cu Anette.

Se descurca ceva mai bine la piesele rapide (Romanticide) si la cele care probabil au fost compuse din start pentru vocea sa. In mod evident, Sahara este piesa sa preferata si care ii iese cel mai bine.

Insa Nightwish au ajuns la acest statut tocmai pentru ca au combinat metalul cu vocea operetica. Nici nu stiu daca Tuomas este capabil sa compuna intr-un alt stil. Iar Anette, cu tot efortul, pur si simplu nu are capacitatile vocale necesare.

A compensat cat de cat prin prezenta scenica agreabila. Overall, este o "draguta", ca sa folosesc un termen foarte comun.

Concertul a meritat fara doar si poate, iar daca luna viitoare NW ar canta iarasi undeva in zona, m-as duce din nou! Sunt piesele mele preferate, oricum le ascult aproape zilnic.

Pana la urma am scris destul de mult. Poate voi gasi timp sa ordonez notitele acestea intr-un text mai coerent. Momentan mi-e lene si sa il recitesc, asa ca scuze pentru eventualele galme din el. :P

Un comentariu:

Iulia Mihai spunea...

prin tine, am aflat si eu cum sta treaba cu Artmania de anul asta. Ca de cronici comandate, pe site-uri, sunt satula.

Oricum, nu as da concertul cu Lacrimosa, de anul trecut, pentru nimic in lume. :)