Acesta este genul de piesa ce revine periodic in minte, ramane mult timp acolo odata ascultata si provoaca senzatii destul de puternice, aproape pentru oricine, indiferent de gusturi muzicale, in masura in care este o persoana vie spiritual si ce mai poate receptiona ceva din afara eului propriu.
Probabil ca atinge subconstientul. Sau poate doar niste frici destul de comune? Sau fricile acelea sunt chiar in subconstient? Nu mai tin minte, psihologia pe care o stiu e dupa ureche, evident.
O compozitie extrem de simpla, dar pe care putini o reusesc. Mi-ar fi placut sa fiu capabil de asemenea creatii.
Si cea mai geniala piesa de pe cel mai genial album despre ratare, nu ca as avea ceva in comun cu subiectul, dar sunt suficient de nemernic incat sa ma rasfat cu asa ceva acum, in cea mai buna perioada a vietii mele:
Stiu piesa aceasta din 1990. Pe atunci o alaturam unui clip creat in propria mea minte, ceva cu mine mergand pe holul intunecat al unui tren de noapte spre o domnisoara cocotata pe geamul deschis, cu pletele fluturand si cu o anume privire. Desigur, nu era intamplator, ci era stilizarea unei amintiri reale.
Cand am vazut prima data clipul nu am fost surprins, ci mai curand mahnit. Gasisem o autoconfirmare a ceea ce poate toti adolescentii "roackeri" cred: "I'm a freak".
Acum ma simt foarte bine ca mi-am adus aminte povestea, astazi, in seara aceasta.
P.S. : Atunci si acum, este cel mai bun solo de chitara pe care l-am auzit vreodata.
Un lucru pe care nu vrem să-l înţelegem, pe care nu-l înţelegeau nici contemporanii Domnului. Cei ce aşteptau venirea lui Mesia în slavă. Ce nu puteau înţelege ei, ce nu putem înţelege noi: că Dumnezeu, cum spune Kierkegaard, nu e un imens papagal roşu. Dacă în piaţă ar apărea dintr-odată şi din senin o uriaşă pasăre violent colorată, de bună seamă că toată omenirea s-ar năpusti să vadă şi ar pricepe că nu e lucru obişnuit. Credinţa, pocăinţa în felul acesta ar fi prea uşoare. Mură-n gură. Na-ţi paraua, dă-mi sarmaua. Ni se cere însă a crede în deplină libertate şi s-ar zice că — mai rău decât atât — scenariul se desfăşoară als ob am fi nu numai pe deplin abandonaţi, ci şi că — pe deasupra, colac peste pupăză — pronia dinadins face totul ca să nu credem; îi place - zice-s-ar — să acumuleze piedicile, să ne înmulţească riscurile, să adune argumente pentru a preface bine intenţionata dorinţă de evlavie în imposibilitate. Drumurile care duc spre credinţă poartă aceleaşi nume, toate: pariu, aventură, incertitudine, cuget de om nebun. Dostoievski: dacă Dumnezeu n-a coborât de pe cruce, pricina este că voia să-l convertească pe om nu prin constrângerea unui miracol exterior evident, ci prin libertatea de a crede şi dându-i prilejul de a-şi manifesta îndrăzneala. Când i se spunea Domnului pe Golgota: mântuieşte-te pe tine şi atunci vom crede, greşeala era de fapt de ordin lingvistic, se judeca în temeiul unei confuzii de termeni. Dacă s-ar fi coborât de pe cruce nu mai era nevoie să se creadă, ar fi avut loc doar recunoaşterea unui fapt (ca în cazul papagalului roşu: coborârea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal roşu). Ni se cere — invitaţie la temerară vitejie şi palpitantă aventură — ceva mai tainic şi mai ciudat: să contestăm evidenţa şi să acordăm încredere unui ne-fapt.
29. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti. 30. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce! 31. De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască! 32. Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau. 33. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 34. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? (Sfanta Evanghelie dupa Marcu)
32. Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga. 33. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni. 34. Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. 35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta). 36. Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. (Sfanta Evanghelie dupa Marcu)
Acum vreo doua saptamani m-am chinuit jumatate de zi sa imi aduc aminte numele unei persoane de care ma leaga amintiri consistente, intinse pe parcursul a catorva ani. In cele din urma am reusit, trezindu-ma brusc si triumfator din somn pe la 4 dimineata.
Duminica trecuta am avut nevoie de cateva zeci de secunde pentru a recunoaste clipul acesta:
Am fost destul de tulburat cand in cele din urma l-am recunoscut, nu de alta dar la vremea sa am ascultat piesa asta de sute de ori. Ba chiar mi-am dat leafa pe doua zile pentru a cumpara caseta originala, cu texte si poze.
Nu e bine ceea ce (inca) se intampla. Astea sunt parti din viata mea, din personalitatea mea asa cum o fi ea, cu bune si rele. Nu articolul 201 din Codul Fiscal, pe care cred ca pot sa il recit pe dinafara si dupa juma de sticla de vodka in Club Control (:P), nici amenintarile isterice ale unor fosti securisti transformati in banditi de partid si de stat, nici scaietii si ciulinii.
Dar e bine ca incep sa imi aduc aminte. E bine ca incep sa imi aduc aminte cum sunt si incep chiar sa fiu. Si la naiba, chiar o sa fiu!
Poate sa vina si Marele Guvernator al Coloniilor Estice Recuperate de la Rusi in persoana sa imi aduca omagii. Pe Indian l-a apucat amokul si nu mai vrea sa dea la sapa. Vrea sa se suie inapoi in bananierul de unde a coborat si sa arunce cu bobite in palaria Guvernatorului.
Noroc cu siteurile astea de socializare. Mai gasesc si eu ceva muzica buna, pentru ca daca e dupa "mijloacele de larga difuzare in masa" mor cu GaGa Maca.
Trei piese ce mi-au placut de la prima ascultare, cu siguranta ca in timp voi mai descoperi si altele:
criza, despre discursul lui Basescu, despre raportarea pentru grup la care lucrez in clipa aceasta, despre ziua femeii, despre timpul schimbator de afara, despre lucrurile importante pe care le am de facut pentru viata mea, despre ceea ce asteapta altii de la mine (pentru binele meu, zic ei, pentru implinirea propriilor lor vise si ambitii, spun eu).
Duminica dimineata am vazut ceva frumos pe.... Fashion TV. (da, da, ati citit bine, Fashion TV). O melodie misto:
Cred ca am mai postat odata melodia asta, odata demult, pe vechiul blog de pe Yahoo360. Ce sa fac si eu, asa e de la o varsta incepi sa ai idei fixe...si retro.
There's something in the air that greets me There's something in the air I don't know where I belong Or where does it go from here See my dreams They are not like anyone's Anyone's There's something in your stare that greets me There's something in your stare That tells me where I belong Or where it all goes from here I don't know where I belong Or where it all goes from here See my dreams They are not like anyone's Anyone's There's something in the air that greets me There's something in the air I don't know where I went wrong Or where does it go from here See my dreams They are not like anyone's Anyone's
V-am spus ca joc World of Warcraft? Daca nu, nu-i nimic, va spun acum! Iar dupa ce stiti asta cu siguranta nu o sa va mai intrebati de ce de ieri de la pranz imi tot canta in cap melodia aceasta:
Made in Bucuresti, la sectia Maternitatea Giulesti. Crescut un pic mai incolo, pe langa Gara de Nord. Liceu de mate-fizica, ASE-ul, un an in industria alimentara, si din 2000 pana in prezent in industria petroliera.
Guvernul ne îndeamnă să ne spionăm vecinii
-
(articol preluat de pe www.inovarepublica.ro) Mai țineți minte bancul cu
virusul albanez? „Vă rugăm să vă ștergeți singuri toate fișierele de pe
calculator...
