All we're doing is shifting chairs on the deck of the Titanic

Un articol scary de pe Market Watch. Sursa, si argumentele ce isi gasesc suport intr-o realitate pe care uneori incercam sa o refuzam, ma cam indispun. As fi preferat sa cred ca "e doar in capul meu", si eventual a unora mai putin seriosi. Cateva citate:



The debt mountain that brought down some of the world's biggest banks and dragged the international financial system to the brink of disaster has simply shifted to governments. Now it's threatening countries around the globe -- and, if left unchecked, could rip the very fabric of Europe's economic system and wreck economic recoveries in the U.S., China and Latin America.

"The sovereign-debt crisis spun out of control in the past week, and we see no easy way to resolve it,"

if a major country comes close to default, it could trigger a financial meltdown that would eclipse the panic that followed the bankruptcy of Lehman Brothers in 2008.
The move "symbolizes how credit risk has been transformed from corporate to sovereign risk, as the solution to the financial and economic crisis was government intervention,"

"Public finances in the majority of advanced industrial countries are in a worse state today than at any time since the industrial revolution, except for wartime episodes and their immediate aftermath,"

Even though the current epicenter of the crisis is focused on the euro zone, the overall fiscal position of the single currency area is stronger than that of the U.S., the U.K. and Japan, he noted.

Nota: asta stiam si eu, si tocmai de aceea ma mir de recenta isterie anti-euro.

Fannie and Freddie's liabilities at the end of last year's third quarter were almost $1.8 trillion, according to Buiter. This equals 13% of U.S. GDP and should be included in measurements of the country's general government debt

"We are still halfway through the world's worst financial crisis ever," Bank of England Governor Mervyn King warned.

"If they (Japan) borrow where Germany borrows at a bit over 3%, they are out of business."

One tell-tale sign of potential inflation is that the U.S. Treasury Department is trying to extend the average maturity of its debt from about 48 months to roughly 84 months, Brynjolfsson said.

"That makes me a little uncomfortable and suspicious," he added.

"That will be accompanied by inflation in the price of non-renewable assets like gold, other precious metals and industrial commodities," he said. "People start to hold on to things that they think will retain value."


Articolul integral aici: The second debt storm

O Apocalipsa in care cred

Nu ma sperie incalzirea globala. Nici gripa porcina, nici sfarsitul lumii din 2012, nici criza economica. Ma ingrijoreaza un pic lipsa de miscare, fumatul si viteza cu care Romania se indreapta spre un nou Ev Mediu.

Dar interviul acesta o sa ma faca sa visez urat la noapte, desi nu citesc prima data lucrurile acestea:

Ceea ce este insa cert este faptul ca pina si unii care s-au intors acasa, cu gindul de a ramine, s-au intors rapid in tarile in care se aflau din ratiuni care ar trebui sa ne puna pe ginduri. Este vorba nu numai de veniturile scazute din Romania, ci si de coruptie, functionarea administratiei si atmosfera generala din tara.

Am spus asta de prima data de cand am auzit enuntarea teoriei basesciene ca emigrantii vor reveni acasa din cauza crizei. Dimpotriva, pe termen mediu criza va accelera fuga din tara.

Dupa unii specialisti insa, revenirea fertilitatii la nivelul de inlocuire a generatiilor - 2,1 copii la o femeie - nu mai poate fi atinsa. Sa nu uitam ca tarile europene dezvoltate au avut si mai au inca o demografie relativ sanatoasa si datorita imigratiei. Numai ca studii recente, foarte pertinente, arata limitele pe care le poate avea imigratia si pericolele pe care aceasta le implica pentru tarile europene, inclusiv din perspectia conservarii identitatii culturale nationale. Viitorul demografic al Europei este sumbru, oricum am privi lucrurile.
[...]
Intr-adevar, dupa anii 2020-2030 vor aparea efectele economice negative ale scaderii natalitatii in prima parte a anilor 90 si mentinerea acesteia la valori scazute in anii urmatori. Generatiile nascute dupa 1989, considerabil mai reduse ca dimensiune, se vor afla atunci pe piata muncii si vor avea de intretinut economic o populatie virstnica, inactiva economic, imensa. Iata doua cifre: astazi la 100 de persoane adulte revin 24 de persoane in virsta de 65 ani si peste; in anul 2050 vor reveni 54 de persoane virstnice. Cu alte cuvinte, sarcina economica a populatiei adulte, compusa din generatiile mici nascute dupa 1989, va cunoaste mai mult decit o dublare.

Cam prin 2041 cica ar trebui sa ies eu la pensie, presupunand ca o sa traiesc atata. Naspa.

Redresarea situatiei demografice nu poate proveni decit din cresterea natalitatii. Iar aceasta crestere nu poate fi imaginata in afara unor programe si strategii care sa vina in sprijinul mamei, copilului, familiei tinere cu copii. Este de admis ca astfel de programe si strategii nu pot fi decit de natura stimulativa. Costurile ar fi enorme. In plus, nu avem nici o certitudine ca astfel de programe vor avea efectele scontate.
[...]
Evident, mijloacele economice reclamate de o astfel de politica sint foarte ridicate, iar situatia economica actuala nu constituie un context de adoptare a unor astfel de politici. Pe de alta partem este vorba de vointa politica, responsabilitate fata de viitorul tarii, deziderate care au fost si ramin departe de interesele actualei clase politice.

Din pasajul acesta am retinut doua tari cu ceva sperante: Franta si Suedia. Aveam o banuiala. :D

Toate prognozele demografice, atit cele nationale cit si cele care provin de la Eurostat si de la Divizia de Populatie a ONU, sint pesimiste legat de viitorul demografic al Europei. Nu este exclus ca sa ne aflam intr-o faza istorica care sa duca la un derapaj demografic inexorabil al Europei. Evolutiile de pina acum si cele actuale pledeaza pentru o astfel de perspectiva.

O apocalipsa in care sunt dispus sa cred mult mai mult decat in altele promovate galagios.

Problema imigratiei este extrem de complexa, in general, si pentru Romania in particular. Imigrantii ar putea compensa, intr-o anumita masura, efectele scaderii naturale a populatiei si migratiei externe negative. Problema care se pune este citi imigranti si de unde? Daca or veni din spatiul european, natalitatea lor va fi similara cu cea a romanilor. Daca vor veni dintr-un alt spatiu geografic si, mai ales cultural, s-ar putea sa aiba o natalitate mai ridicata, dar nu putem intui implicatiile de alta natura ale acestei imigratii. Ar fi o decizie de natura politica, in care, in mod normal, populatia a trebui consultata daca aceste fluxuri migratorii ar fi de mare dimensiune. Sa nu omitem anumite evolutii si realitati din unele tari dezvoltate din Europa de Vest.

Mda. Pentru mai multe detalii despre acele "anumite evolutii si realitati" cititi blogul Patrupedului conservator ce, desi mai exagereaza el pe alocuri, are fundamental dreptate.

Aici am ajuns dupa 20 de ani de natalitate scazuta si dupa ce 2-3 milioane de romani si-au luat lumea-n cap, satui de mizerie. Pensia dvs. ar urma sa fie platita de cei care vor fi activi economic in jurul anului 2045. Numai ca acestia vor proveni din generatiile mici, nascute dupa 1989, si vor avea o sarcina economica imensa pentru asigurarea pensiilor.
[...]
Intorcindu-ne in timp, putem gasi modelele culturale care explicau nivelul ridicat al natalitatii. Aceste modele s-au erodat insa in timp, sau au disparut pe masura modernizarii societatii. Normele culturale de natura religioasa erau extrem de importante in trecut in ceea ce prieste casatoria si copiii. Aceste norme si-au slabit dramatic influenta in perioada regimului trecut si nici in contextul actual nu mai au forta de altadata.
Functia economica a copilului era extrem de importanta in Romania antebelica si este neglijabila astazi, in timp ce costul copilului a crescut rapid. Reintoarcerea la valorile trecutului pare imposibila. Doar programe foarte bine concepute, generoase si implementate cu responsabilitate, urmarite in timp ca eficienta, ar mai putea revigora valori culturale si de alta natura ale trecutului, favorabile familiei cu copii.

Amin!

Finala Ligii Campionilor

Despre fotbal se vorbeste de multe ori ca despre ceva prozaic, ca despre o distractie primara, lipsita de orice semnificatie culturala.

Eu cred ca in ultimele decenii ale secolului XX, fotbalul a devenit una, daca nu cumva chiar cea mai importanta forma de manifestare a maturitatii si maretiei civilizatiei europene.
In fotbal, Europa a pastrat toate valorile prin care in ultimele doua milenii a impresionat si dominat lumea, eliminand durerea, tragediile si cruzimea ce au stat in umbra acestei maretii si pastrand, cu intelegerea unei civilizatii ce a obtinut tot, doar partea minunata, legendara.

In seara aceasta l-am vazut pe Regele Spaniei si pe Printul Marii Britanii, in Colloseumul modern de la Roma. Doua armate de zeci de mii de oameni s-au infruntat fara sange, doar cu steaguri, strigate de lupta si simboluri heraldice. Un tanar minoritar s-a imbratisat cu regele sau, impartasind o bucurie ce trece dincolo de etnie si chiar de natiune – multi europeni ce nu sunt nici catalani nici spanioli s-au bucurat impreuna cu ei. Un francez i-a consolat pe invinsii englezi si i-a premiat pe castigatorii spanioli in capitala Italiei. Argentinieni, francezi de culoare cu stramosi in Africa, brazilieni cu cetatenie portugheza, bulgari si coreeni au avut rolul lor major in acest razboi nesangeros, dar totusi eroic si dramatic. Insa nu rol de sclavi, ci de partasi egali, respectati si acceptati intr-o demonstratie de putere, eleganta si toleranta a celei mai importante civilizatii din istoria omenirii de pana acum.

In 90 + 15 minute am putut regasi, sintetic si stilizat, multe dintre simbolurile consacrate in secole de aceasta civilizatie. Inclusiv banala bere, ajunsa si ea acum, in 2009, obiect de veneratie si suport de imn.

A lipsit crestinismul, dar aici este o discutie complicata.

Cred ca trebuie sa ne bucuram ca avem sansa de a trai in perioada de apogeu a acestei civilizatii si sa gustam din plin ceea ce are ea de oferit. Pentru ca nimic nu este vesnic.