Tot politice

Duminica seara prietenii mei de la Coltul Strazii au reusit sa ma zgandareasca si am produs la foc automat doua postari, dintre care una a fost preluata si pe blogul lui Dan Selaru si de acolo pe Hotnews.

Au trecut cateva zile, nu ca asta le-ar afecta catusi de putin actualitatea, si mi-e lene sa le dau copy-paste, asa ca ma multumesc cu linkurile pentru cine vrea sa le citeasca acolo:

De ce sa il votez pe Basescu?

Ce model de societate ne propun partidele?


PS: recitind acum la rece imi dau seama ca, influentat ce posturile la care dadusem replica si incercand sa fiu digerabil pentru cei carora le raspundeam, i-am tras un perdaf nemeritat de dur lui Crin Antonescu. Nu, nu mi-e deloc greu sa il votez, e chiar o alegere simpla, evidenta, si care nu imi provoaca indoieli.

All free men, wherever they may live, are citizens of Berlin

Astazi se implinesc 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului:





Textul discursului

Statul roman: ce este si ce ar trebui sa fie

Doua postari de pe blogul Andreei Paul (fosta Vass) m-au provocat sa scriu aseara la repezeala doua commenturi pe care le-am recitit in dimineata aceasta, si am fost atat de multumit de propria elocinta (:P), incat am hotarat sa le transcriu aici.


Despre politica Guvernului Boc in ceea ce priveste reducerea cheltuielilor publice:

"Guvernul Boc s-a instalat la sfarsitul lui decembrie 2008. Pana prin februarie s-a chinuit cu acel buget ce va ramane in istoria finantelor romanesti drept un monument de penibilitate, in care principala masura anticriza era vopsitul a aproape 1000 de biserici. Dupa aceea inca vreo 2-3 luni a “lucrat” la impartirea functiilor pentru activistii de partid pana la nivel de cluburi sportive scolare si gradinite . Dupa ce madam Merkel le-a taiat macaroana est-europenilor si i-a trimis la FMI, au incropit a doua penibilitate de buget. Nu pot sa uit forma initiala a impozitului forfetar, in care compania la care lucrez, ce in 2008 a avut o CA de 100mil$ si pierdere ar fi urmat sa plateasca un impozit de 500000$. Ce cuvant nejignitor sa folosesc pentru cei care au produs o asemenea aberatie?

A urmat un lung sir de declaratii sforaitoare ale prim ministrului. S-au “redus” posturi vacante iar marea realizare cu cabinetul demnitarului a fost anuntata definitiv si irevocabil de vreo 5 ori. In MO a aparut abia in toamna si as pune pariu ca nici pana in ziua de astazi nu a fost operata in practica. Ca sa nu mai spun de reforma agentiilor, anuntata de Stolojan inca din campania electorala si nematerizata nici pana astazi, dupa un an. Tariceanu scosese pe genunchi o OUG referitoare la subiect, pe care marele guvern reformator s-a grabit sa o anuleze. Habar n-am ce continea, dar sigur era mai buna, din simplul motiv ca orice e mai bun decat nimic.

Sa mai adaugam la realizari lungile negocieri cu sindicatele, in urma carora s-a ajuns la un acord incalcat instantaneu de guvern, ce a modificat legea salarizarii unitare in mod unilateral dupa incheierea acestuia. Care lege oricum se aplica de la anul, asta in varianta utopica in care nu va fi modificata pana atunci, si care oricum nu prevede nici o reducere, ci doar niste fabulatii referitoare la niste mariri pe care nu le crede nici naiba.

Imi pare rau, dar esecul Guvernului Boc in ceea ce priveste rationalizarea cheltuielilor publice nu poate fi imputat CCR, ce amana o lege ce a fost adoptata in septembrie. 10 luni ce a pazit guvernul??? In asta statea toata “strategia”, in 10 zile de concediu fara plata??

Fara a mai adauga ca de fapt CCR a facut un serviciu campaniei electorale a lui Traian Basescu. Verdictul este absolut previzibil. Fara a fi jurist, am macar atatea cunostinte de drept al muncii incat sa stiu ca prevederile contractului de munca nu pot fi modificate in mod unilateral de una din parti. Singurele decizii unilaterale acceptate sunt demisia, respectiv concedierea cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

PS: bugetul initial adoptat la inceputul lui 2009 ne arata exact ce s-ar fi intamplat cu banii daca Tariceanu ar fi lasat un deficit de 0%. Vazand aberatia aceea nu pot decat sa ma bucur ca a avut inspiratia de a cheltui cat de mult s-a putut!"


Despre reforma administratiei publice:

"Eu vad o singura solutie, dezarmant de simpla: restrangerea patrimoniului statului. Privatizarea a tot ce a mai ramas de privatizat, simplificarea birocratiei sufocante, introducerea premizei de nevinovatie in relatia cu statul (eliminarea nenumaratelor “aprobari” si “avize”), eliminarea privilegiilor pe care statul si le acorda singur in relatia cu restul lumii (de ex faptul ca nu plateste dobanda la propriile intarzieri la rambursarea taxelor sau faptul ca este obligatia unilaterala a contribuabilului de a isi clarifica situatia fiscala, chiar daca aceasta este eronata in urma unor greseli ale angajatilor statului, si multe altele), introducerea de parteneriate si management privat oriunde este posibil, inclusiv in invatamant, sanatate si chiar in anumite sectoare militare sau de siguranta publica.

Statul roman este in acest moment un porc gras si neajutorat. Tenteaza pe multi si nu se poate apara. Prima miscare ar trebui sa fie o cura drastica de slabire. Un stat fara mari companii publice, fara posibilitatea de a bloca, de multe ori abuziv sau prin artificii birocratice, o tranzactie, o initiativa, o constructie, etc, fara un statut privilegiat fata de ceilalti subiecti de drept, ar fi mult mai putin tentant. Presupunand ca in acelasi timp economia se dezvolta, atentia celor dornici de imbogatire se va concentra mult mai putin pe patrimoniul de stat devenit din ce in ce mai neinteresant.

Apoi, cu mai putina povara si cu o baza de impozitare marita isi poate intari structurile de control.

Nu cred in rezolvarea situatiei prin legi, proceduri, sisteme, algoritme, etc, etc, ce incearca sa faca eficienta aceasta structura obeza si moale. Am o reactie aproape fizica de nervozitate atunci cand aud de “norme de simplificare”, “revizuirea”, “noua procedura imbunatatita” etc. Fara exceptie toate acestea se traduc in hartogarie kafkiana, inutila, irationala si epuizanta.

Marea problema o constituie cei ce isi bazeaza prosperitatea si autoritatea personala pe manuirea dibace a acestui monstru placid. Problema este cu atat mai mare cu cat o mare parte dintre liderii societatii romanesti de astazi s-au format si au trait toata viata exclusiv in acest sistem. Mai mult, chiar succesul lor arata ca sunt niste corifei, niste maestri ai sistemului pe care cica ar trebui sa il schimbe! Nu au nici un fel de experienta intr-un mediu lipsit de controlul, birocratia si coruptia statului roman, ca rezultat implicit al educatiei si carierei lor nu au incredere in libertatea economica si administrativa, sunt la o varsta la care schimbarea profunda este biologic imposibila si mai ales nu au absolut nici o garantie ca intr-un alt model de societate vor avea un succes macar comparabil cu cel actual. De fapt o buna parte dintre ei sunt constienti ca odata cu acest model ar disparea si ei ca lideri. Nici macar evolutia biologica nu imi lasa prea multe sperante, deoarece deja a inceput sa apara versiunea 2.0 a acestui tip de lider postcomunist: baronul.

Tot ce sper de la liderii politici este sa aiba macar luciditatea si marele altruism necesar pentru a infrange tentatia lor de a “controla”, “rezolva”, “reforma”, “gasi solutii” si de a DA DRUMUL. De “a arunca in apa” resursele patrimoniale si umane controlate de stat. Vor lua apa la bord, unele vor ajunge la hoti, unii functionari vor suferi o perioada in somaj, dar in cele din urma tot ce este viabil va invata sa inoate.

In rest, va spun cinstit ca desi sunt economist de profesie, nici nu mai acord atentie “strategiilor” avansate de diversi lideri politici pentru a “eficientiza” si “reforma” statul. Nu poate fi reformat, iar cei care sunt autorii acestor “strategii” sunt nu doar incompetenti, dar chiar dusmanii naturali ai acestor reforme. Iar lider politic care sa surpe fundamentul propriei puteri nu s-a inventat inca.

Din pacate in ultimul timp il aud pe Traian Basescu laudandu-se singur cum a blocat privatizarile. Si ce-a rezolvat? A “salvat” Posta de Vantu (desi nu era deloc obligatoriu sa ajunga la respectivul, exista metode solide si deja testate chiar la noi de a face privatizari sub supraveghere internationala, sau transparent, pe bursa, ca sa nu mai vorbim ca CSAT-ul putea lua o decizie de blocare doar daca o asemenea amenintare se materializa, nu inainte de a demara procesul!) si in schimb a napadit-o cu activisti de partid. Externalizarea resurselor statului, chiar si catre niste hoti, desi nu cred ca suntem condamnati la asa ceva(!), inseamna finalul acestei agonii jalnice si insuportabile de 20 de ani.

In rest…discutiile despre cum sa facem statul roman mai bun ma plictisesc la fel de mult ca si discursurile lui Ceausescu despre dezvoltarea multilaterala a patriei. Si unele si altele sunt doar niste “planuri minunate” ce nu vor depasi niciodata faza de teorie. La fel ca minunata teorie a tatalui lor, al tuturor, Karl Marx."

Apel catre Traian Basescu

Eu, ieri, La Coltu' Strazii, un articol mult comentat si chiar citat de bloggeri su staif: :P



In ultimele zile am citit o serie de afirmatii venite dinspre Traian Basescu si o serie de oameni ce il sustin si pentru care (inca) am prea mare respect pentru a ii nominaliza, pe care le-as categorisi pur si simplu delirante:

“Declaratia politica de sustinere a lui Klaus Johannis adoptata de Parlament este cel mai apropiat lucru de o tentativa de lovitura de stat de la mineriade incoace.”
“Atac bezmetic la adresa Statului Roman.”
“O incalcare foarte grava a Constitutiei.”
“Transformarea presiunii publice într-un gest anti-constituţional”
“Alesii nostri submineaza autoritatea.”
“Confiscat de partide, Parlamentul trebuie redat cetatenilor.”
“instituția Parlamentului nu mai e liberă, pentru că ea a fost acaparată de către partide.”
“E nevoie, de fapt, de un nou regim.”
“À propos de euforicele celebrări ale primarului Sibiului ca salvator magic, nu aş merge în timp până la Carol I. Mai aproape de noi, membrii aparatului de partid găsiseră, la rândul lor, un domn străin şi eficient, pe Ion Gheorghe Maurer.”


Caricaturi in care Parlamentul este asemanat cu un tomberon de gunoi:

Clipuri in care parlamentarii sunt reprezentati ca niste viermi striviti de o mana puternica:

Nu pot sa cred ca acesti domni nu stiu ce este aceea o Declaratie Politica a Parlamentului, care este rolul partidelor intr-o democratie reprezentativa, cine a fost Gheorghe Maurer si cine este Klaus Johannis, care este rolul Parlamentului si al parlamentarilor intr-o tara democratica. Stiu ca au diplome, titluri in domeniu, se doresc a fi promotori ai valorilor occidentale. Nu am nevoie de argumentele lor ca de fapt in spatele declaratiei politice este altceva, in spatele Parlamentului sunt altii, in spatele lui Johannis este Felix si asa mai departe. Nici de calcule jenante despre economii pe seama democratiei. Sunt argumentele comune ale dictatorilor ce apar in timpul crizelor economice si sunt convins ca dansii cunosc acest lucru.

Pana la urma este alegerea lor daca prefera sa isi compromita credibilitatea pentru un scop anume, pe care dansii il cunosc cu siguranta mai bine decat mine.

Insa in modesta mea calitate de alegator ce l-a votat de patru ori pe Traian Basescu imi permit un demers poate patetic, dar pe care il simt necesar:

Domnule Presedinte Traian Basescu, daca votul meu nu va mai intereseaza, va rog frumos macar NU MA FACETI SA VOTEZ PSD-UL!

Pentru asa ceva o sa va urasc pana la sfarsitul zilelor mele. La fel ca pe Ion Iliescu.

Criza economica: ce riscam sa pierdem definitiv

Eu, tot La Coltu' Strazii:


In urma cu vreun an, pe la inceputul crizei economice, in discutiile cu actualii colegi de blog imi exprimam temerile in legatura cu posibilele efecte ale acesteia. Nu eram nici eu absolut convins de ceea ce spuneam, pentru ca in general am o mare neincredere fata de capacitatea speciei umane de a isi anticipa viitorul.

Una dintre acestea era ca o guvernare PDL va stabili noi recorduri de incompetenta. Ma bazam pe evolutia acestei organizatii in ultimii ani, cu o pondere parlamentara determinata in proportie de 70% de prestatia unei singure persoane, Traian Basescu. O astfel de conjunctura favorizeaza lingaii si supusii si rapeste celor capabili sansa de a accede la autoritatea decizionala. Din pacate am avut dreptate.

O alta, mai fatalista, era ca 2008 s-ar putea sa fi fost varful unui ciclu istoric pentru Romania, ciclu pe care il calculam eu atunci la 70 de ani, cu precentul varf in 1938 si urmatorul undeva in 2078, dincolo de orizontul nostru de viata. Acum vad ca mai sunt si altii care se tem de acelasi lucru.

O alta care incepe sa se adevereasca, si care ma sperie mult mai mult decat precedentele, este ca aceasta criza economica va avea ca rezultat distrugerea partii active a societatii romanesti, atat cat a mai ramas din ea.

Inca din primele luni din 2009 am inceput sa aflu de prieteni din mediul privat ajunsi in situatii dramatice: fara venit si cu rata lunara de 60 de milioane, cu credit de 350000 euro si serviciu foarte nesigur, cu teren cumparat pe credit garantat cu casa, teren ce acum nu mai poate fi vandut la nici un pret, etc, etc. Mai nou am inceput sa aflu de drame aproape similare din sectorul bugetar. Ieri o prietena imi povestea ca este pe cale sa isi piarda serviciul in favoarea activistilor portocalii ce au invadat respectiva companie nationala. Provine dintr-o familie modesta, in timpul facultatii a avut doua servicii iar dupa, pentru o perioada chiar trei. A mers la concurs cu neincredere si a descoperit cu surprindere ca se poate lucra civilizat si la stat. Desigur, nu in 2009 ci in 2006. Si-a luat o garsoniera si o masina pe credit. Acum este aruncata afara in numele intereselor de partid.

Acesti oameni sunt si vor fi marile victime ale crizei in Romania. Nu pensionarii invatati cu saracia si protejati pentru voturile lor, nu bancile ce isi rezolva problemele pe seama guvernelor vulnerabile la lobby, nu cei aflati deja in strainatate si care acum repeta “Nu v-am spus eu ca Romania e de c***t?”, nu taranii ce traiesc la fel ca acum 50 de ani si la fel ca peste 50 de ani, nu pesimistii carcotasi ca mine care n-au riscat si acum se mandresc cu pesimismul lor.

Acestia erau oamenii care, uneori cu naivitate si cu usurinta, poate chiar cu aroganta, au crezut ca isi pot construi o viata decenta aici, in Romania. Ca merita efortul de a sta saptamani intregi 12 ore la serviciu, ca merita sa te adaptezi de doua ori pe an la un nou job, ca merita sa investesti pe 25 de ani intr-o casa in Romania. Ei au crezut in viitorul tarii acesteia, nu doar declamativ precum politicienii, ci al naibii de concret, mizand pe asta banii, sanatatea si tineretea lor. Si sunt pe cale sa le piarda pe toate.

Multi dintre ei vor pleca spre vest. Aud in jurul meu vorbindu-se de asta cu o frecventa si o convingere pe care n-am intalnit-o de 20 de ani incoace. Probabil la fel se vorbea si pe la sfarsitul anilor 70, inainte de lunga iarna grea a anilor 80. Unii vor ramane, iar dintre acestia unii, probabil destui, vor reusi candva sa iasa din drama financiara actuala. Dar nu vor mai putea recupera anii de munca pierduti pe nimic si mai ales nu vor mai putea recupera vreodata INCREDEREA ce i-a adus in aceasta situatie.

Acum un an cand aveam discutiile acelea, ziceam ca prima si cea mai importanta masura anticriza pe care ar trebui sa o ia un Guvern in Romania ar fi tocmai sa protejeze aceasta categorie de oameni. Nu mi-era nici mie clar exact cum ar fi trebuit procedat, poate prin garantii, poate prin finantari sau refinantari, dar de la aceasta idee generala ar fi trebuit pornit.

Pentru ca din criza economica vom iesi la un moment dat, mai la coada ca intotdeauna, dar vom iesi. Poate ca si democratia isi va reveni, sau macar vom avea o autarhie blanda, care sa permita macar un trai fara teama de agresiuni violente din partea statului. Insa riscam teribil de tare sa pierdem inca o generatie. A nu-stiu-cata la rand.

Iar dupa ce odata cu deschiderea granitelor cei mai buni dintre noi, fie ca erau cei mai buni tarani sau cei mai buni fizicieni, au plecat spre vest, distrugerea brutala a acestei firave categorii sociale ce incepea sa aduca a clasa de mijloc cred ca va pune cruce definitiv oricarei sperante de evolutie a societatii romanesti pentru zeci de ani de acum inainte. Vorbim de reforma Constitutiei, a invatamantului, a sistemului de pensii si asigurari sociale, etc, etc, etc. Intr-o societate rupta intre cativa boieri agresivi si o mare masa de slugoi lingai si suti, toti cu lipsuri mari de educatie si capacitate intelectuala, toate acestea vor ramane niste simple vorbe goale.

Revenind la politica noastra cea de toate zilele, singurul discurs cat de cat apropiat de aceste ganduri ale mele l-am gasit ieri pe blogul lui Tariceanu:

“Trebuie să avem din nou încredere în noi. Şi când spun asta mă refer la toţi românii. ‎
Să avem încredere în forţa tânărului care are o mică firmă de IT.‎
În priceperea inginerilor care lucrează la Piteşti sau Craiova şi care prin munca lor au ‎arătat că şi pe timp de criză se poate avea succes economic.‎
În inteligenţa profesorului care pregăteşte olimpici internaţionali şi în determinarea ‎tinerilor care ne fac cinste.‎”

Nu stiu cat de moral, competent, sincer sau populist este acest om. Ratiunea ma indeamna sa fiu prudent inainte de a enunta certitudini despre un politician a carui proiectie publica este foarte mult prelucrata, pozitiv sau negativ, prin insasi natura profesiei.

Dar sunt din ce in ce mai convins ca detine o calitate elementara dar din pacate foarte rara printre actualii politiceni romani, in covarsitoarea lor majoritate doar niste securisti/activisti PCR sau birocrati comunisti reprofilati: un anume bun simt ce tine mai putin de ratiune si analize lucide, ci vine probabil din educatie, din firescul dat de asimilarea unor valori ale lumii civilizate. Probabil acelasi bun simt care a facut ca guvernul pe care l-a condus, in ciuda a multe decizii foarte aproximative, ca fiu bland, sa fie singurul ce nu a fost perceput drept un agresor la adresa cetatenilor obisnuiti, probabil acelasi bun simt care l-a facut sa adauge in pachetul de ajutoare pentru sinistratii de la inundatii si o periuta de dinti.

Acum putem sa ne intoarcem la discutiile despre ultimele traznai ale militienilor cu pretentii de capitalisti. Si sa ne bucuram ca inca ne mai permitem sa avem astfel de preocupari frivole.

De ce l-as vota pe…

Am detaliat La Coltu' Strazii.

Mi s-a parut o leapsa interesanta pentru ca ne obliga sa incercam sa gandim pozitiv. In avalansa de negatii, furii si dezamagiri din aceste timpuri si aceste locuri, a incerca sa scrii pozitiv devine o provocare intelectuala. :)

No (other) comments

"Dacă presupunem, în mod optimist, că anul viitor vom avea o creştere de 1 la sută, asta nu va compensa reducerea de deficit de la 7,3 la 5,9 la sută. Şi încă nu ştim cum se termină anul acesta. Dacă se termină cu un derapaj, atunci sarcina pentru anul viitor devine şi mai dificilă.
[...]
Dar dacă vă uitaţi la cifrele de la a doua rectificare bugetară, veţi constata că pentru salarii este prevăzută o sumă de 45 de miliarde de lei. După şase luni, cheltuielile cu salariile erau de 25 de miliarde. Aşa că vom ajunge la sfârşitul anului cu 50 de miliarde. Guvernul trebuie, deci, să reducă cheltuielile cu salariile cu 5 miliarde de lei, până la sfârşitul anului. Or, cu fiecare zi ce trece, factura de salarii este aceeaşi, dacă nu fac nimic.
[...]
Dar ştiţi ce s-a întâmplat în ultimele şapte luni? Datoria externă privată pe termen scurt a scăzut la 17 miliarde, în schimb a crescut datoria publică cu vreo 5 miliarde.

I.M.I.: Deci, nu am rezolvat, de fapt, nimic?

Nu... Şi la orizont vedem alt risc major: momentul în care cei mari vor începe să lupte împotriva pericolului de inflaţie. Atunci va creşte nivelul dobânzilor. Banca Centrală Europeană nu va mai menţine dobânda la 1 la sută, FED nu va mai menţine 0,25 la sută. România are deja datoria publică internă şi externă echivalentă cu 30 la sută din PIB. În momentul acela, înseamnă că noi va trebui să ne rezervăm cam 3 la sută din PIB numai pentru plata dobânzilor. Este foarte mult! România trebuie să-şi facă rapid ordine acasă.
[...]
În campania electorală din 2004 noi avansaserăm următoarea idee. Aveam pe următorii şapte ani de la Uniunea Europeană 32 de miliarde de euro, mai spuneam noi că ne împrumutăm cu 30 de miliarde şi cu 60 de miliarde de euro izbim tare şi putem face un salt. A ieşit pe dracu. Am ajuns la o datorie externă de 70 de miliarde de euro şi n-am făcut nimic."

"“Nu putem scapa de o recesiune cu doua cifre. Gânditi-va matematic: anul trecut, in trimestrul trei, cresterea a fost de plus 9%. O stagnare anul acesta in trimestrul trei ar insemna, de fapt, o scadere de minus 9, comparativ cu anul trecut.

Or, o scadere de minus 7- minus 8%, in comparatie cu plus 9 anul trecut, inseamna o recesiune cu doua cifre”
[...]
"“Nu cred ca scaderea economica pe 12 luni va fi numai de 7,7%, cum s-a spus recent”, a avertizat directorul executiv al GEA.

Acesta considera ca cea mai profunda recesiune se va fi consemnata pentru lunile iulie, august si septembrie. “Maximul recesiunii va fi in trimestrul al treilea, pentru ca maximul de crestere a fost anul trecut tot in trimestrul al treilea. Dupa parerea mea, vom avea o recesiune cu doua cifre."

De aici si aici.