marți, 23 martie 2010

Restoring life

Acum vreo doua saptamani m-am chinuit jumatate de zi sa imi aduc aminte numele unei persoane de care ma leaga amintiri consistente, intinse pe parcursul a catorva ani. In cele din urma am reusit, trezindu-ma brusc si triumfator din somn pe la 4 dimineata.

Duminica trecuta am avut nevoie de cateva zeci de secunde pentru a recunoaste clipul acesta:



Am fost destul de tulburat cand in cele din urma l-am recunoscut, nu de alta dar la vremea sa am ascultat piesa asta de sute de ori. Ba chiar mi-am dat leafa pe doua zile pentru a cumpara caseta originala, cu texte si poze.

Nu e bine ceea ce (inca) se intampla. Astea sunt parti din viata mea, din personalitatea mea asa cum o fi ea, cu bune si rele. Nu articolul 201 din Codul Fiscal, pe care cred ca pot sa il recit pe dinafara si dupa juma de sticla de vodka in Club Control (:P), nici amenintarile isterice ale unor fosti securisti transformati in banditi de partid si de stat, nici scaietii si ciulinii.

Dar e bine ca incep sa imi aduc aminte. E bine ca incep sa imi aduc aminte cum sunt si incep chiar sa fiu. Si la naiba, chiar o sa fiu!

Poate sa vina si Marele Guvernator al Coloniilor Estice Recuperate de la Rusi in persoana sa imi aduca omagii. Pe Indian l-a apucat amokul si nu mai vrea sa dea la sapa. Vrea sa se suie inapoi in bananierul de unde a coborat si sa arunce cu bobite in palaria Guvernatorului.

4 comentarii:

breb spunea...

Tare misto postarea!

keltoighost spunea...

Hmm... adevărul ăsta e că melodiile şi parfumurile reuşesc să facă din noi sclavi ai trecutului...

BTW, la verificarea cuvintelor ştii ce-mi apare?
PROST :))

KirstDay spunea...

genială melodia...

Ionut spunea...

@Iulia: Am senzatia ca alege din cuvintele pe care le gaseste pe blog si probabil ca in vreun articol am facut pe cineva prost. :)) Cat despre trecut, eu acum constat ca eram pe punctul de a pierde bucati (prea) mari din el, "sclavi ai trecutului" este undeva in extrema cealalta. :)