Restoring life

Acum vreo doua saptamani m-am chinuit jumatate de zi sa imi aduc aminte numele unei persoane de care ma leaga amintiri consistente, intinse pe parcursul a catorva ani. In cele din urma am reusit, trezindu-ma brusc si triumfator din somn pe la 4 dimineata.

Duminica trecuta am avut nevoie de cateva zeci de secunde pentru a recunoaste clipul acesta:



Am fost destul de tulburat cand in cele din urma l-am recunoscut, nu de alta dar la vremea sa am ascultat piesa asta de sute de ori. Ba chiar mi-am dat leafa pe doua zile pentru a cumpara caseta originala, cu texte si poze.

Nu e bine ceea ce (inca) se intampla. Astea sunt parti din viata mea, din personalitatea mea asa cum o fi ea, cu bune si rele. Nu articolul 201 din Codul Fiscal, pe care cred ca pot sa il recit pe dinafara si dupa juma de sticla de vodka in Club Control (:P), nici amenintarile isterice ale unor fosti securisti transformati in banditi de partid si de stat, nici scaietii si ciulinii.

Dar e bine ca incep sa imi aduc aminte. E bine ca incep sa imi aduc aminte cum sunt si incep chiar sa fiu. Si la naiba, chiar o sa fiu!

Poate sa vina si Marele Guvernator al Coloniilor Estice Recuperate de la Rusi in persoana sa imi aduca omagii. Pe Indian l-a apucat amokul si nu mai vrea sa dea la sapa. Vrea sa se suie inapoi in bananierul de unde a coborat si sa arunce cu bobite in palaria Guvernatorului.

In ce secol traim?

Un raspuns la: http://www.parvan.ro/?p=1408&cpage=1#comment-106739

Eu as sugera "secolul speculatiilor". De la WW2 incoace realitatea trista este ca stiinta si civilizatia au progresat foarte putin sau deloc. Am vazut odata un Almanah Scanteia din 1970 unde se faceau niste predictii: pana in 1980 previziuni meteo corecte, pana in 1985 primul zbor pe Marte, pana in 2000 prima statie permanenta pe Luna, etc.

Nici in domeniul stiintelor sociale nu s-a progresat mai deloc. Teoria monetarista s-a dovedit un mare esec, tot la Keynes si Hayek am ramas. De cultura sa nu mai vorbim...

In lumea dezvoltata, cea ce da "moda", mai toti par a fi obsedati de speculatii: marketing agresiv, PR, imagine, speculatii financiare, instrumente derivative, consultanta, assurance, legal, procesomanie, cretinatati despre mediu si apocalipse oficiale, in general datul cu parerea si vopsitul gardului. Activitati cu valoare adaugata mica sau chiar nula, cum ar fi spus tata Marx. O societate ce si-a epuizat resursele de dezvoltare, iar acum incearca sa isi conserve prosperitatea pentru cat mai mult timp, si sa intarzie schimbarea unor axe majore. O societate despiritualizata in care neuronii sunt pisati de obsesia permanenta a acumularii unor simboluri stupide de reusita sociala. Precum pietricelele colorate la triburile primitive sau surprizele Turbo in adolescenta noastra.


Dar o societate in care se poate trai inca foarte misto, daca reusesti sa nu intri in dansul insatisfactiei permanente cauzata de goana dupa pietricele. Libertate, prosperitate, toleranta, siguranta, conectivitate, servicii sociale mai bune decat ever in istoria omenirii. Sa ne bucuram de ele acum cat mai putem. Dupa noi, potopul. Oricum o sa vina, orice am face.

Proiectul Antonescu: Partidul Sinteza Zilei

Am scris acum cateva minute un comentariu lung la un articol al lui breb despre Congresul PNL, scris La Coltul Strazii. Un comentariu trist si agresiv totodata, pentru ca ceea ce se prefigureaza acolo imi creeaza astfel de senzatii. Il copiez aici, desi stiu ca nu le va pica prea bine unora din prietenii mei cu simpatii politice in acea zona. Sau poate tocmai de aceea:

Crin Antonescu este puternic sustinut, s-a imprietenit si are o atractie fata de Dan Voiculescu si echipa lui de la Antene. Patriciu s-a infuriat rau pe declaratia (tembela de altfel) a lui Orban ca vrea sa il excluda din partid, iar Crin e mult mai apropiat de Patriciu decat de Orban. Cumva firesc, intre Crin si madam Norica Neculai s-a format o puternica legatura, ura anti-Basescu si toleranta fata de PSD&friends fiindu-le comuna ambilor.

Proiectul Antonescu vizeaza de fapt transformarea PNL intr-o arma politico-mediatica agresiva (ca sa nu zic turbata) impotriva lui Basescu, practic o translatare a modelului de comunicare Sinteza Zilei – Vorbe Grele – In Gura Presei in spatiul politic.

Pentru Voiculescu este o afacere.

Patriciu este profund frustrat de faptul ca (iarasi) a pierdut in fata lui nea Traian, si in plus incepe sa fie inghesuit de justitia “basesciana”: vezi povestile kafkiene de astazi in care e judecat de fratele unui PDL-ist, i se cere o pozitie fata de niste probe secrete (!?!) si s-a pierdut rechizitoriul (!?!) unui caz conexat.

Pentru Crin Antonescu, transformarea intr-un personaj mediatic de tipul vedetelor de la A3 este cel mai bun mod in care isi poate valorifica atuurile, ce constau in principal intr-un anume tip de discurs si prezenta scenica.

Pentru ca masinaria de hate-speech sa functioneze eficent este nevoie ca in prim-plan sa nu apara personaje cu alte opinii, sau cu un limbaj mai nuantat.

Restul liderilor fie incearca sa se lipeasca de Antonescu, din pragmatism, slugarnicie sau pur si simplu naivitate, fie isi dau seama de ceea se intampla insa nu pot realiza o masa critica pentru a intoarce roata, atat datorita greutatii celor 2 milioane de voturi obtinute de Antonescu cat si datorita rapiditatii si duritatii cu care a actionat acesta in pregatirea acestui Congres. In plus, sa nu uitam ca cel putin jumatate dintre votantii lui Crin chiar agreaza acest mod de a intelege politica, dovada ca 2/3 l-au votat pe Geoana in turul 2.

Desigur, toata aceasta poveste nu mai are absolut nici o legatura cu liberalismul sau cu rolul pe care Partidul National Liberal l-a jucat in istoria mai veche sau mai recenta a Romaniei. O organizatie cu vreo 200000 de membri din cate am citit, cu o istorie de 135 de ani si cu cel mai puternic brand politic din Romania, este transformata intr-o bata mediatica prin care cativa insi vor sa isi manifeste in mod primitiv frustrarile fata de o situatie in care au ajuns in buna masura din vina lor, fie ca a fost vorba de hotie sau mediocritate. Evident, nici unul n-are habar ce ar face DUPA. In mintea lor, exceptandu-l pe prealucidul Voiculescu, care pur si simplu face bani si atat, disparitia lui Basescu ar rezolva totul peste noapte. Pentru ca ar veni EI, ce by default sunt corecti, cinstiti si destepti. Iar cine intreaba mai mult este fie vandut lui Basescu, fie un visator.

Cred ca este un moment trist, chiar mai trist decat cel in care PNL-ul s-a angajat trup si suflet in campania de demitere a presedintelui initiata (si dupa aceea parasita sobolaneste) de acelasi Dan Voiculescu.