Preventiv...

O chestie pe care presimt ca o sa o tot repet saptamanile astea:

Insistentele celor ce ma indeamna sa votez cu Geoana pentru ca “prioritatea este sa scapam de Basescu” ma enerveaza la fel de tare precum insistentele celor ce ma indeamna sa votez cu Basescu pentru ca “este singura sansa pentru a evita dominatia pesedista”.

Vedeti-va de Congresul vostru, faceti rezerve de faina si caltabosi de impartit la pomanagii, dezbateti care da mai bine din mana si care are planuri mai minunate pentru tara, dar lasati-ma pe mine in pace. Mi-au ajuns anii copilariei in care ma batea dirigu’ la cap sa merg la actiuni pionieresti, cred ca mi-am castigat macar dreptul de a mi se respecta acel minim de demnitate pe care il pretind.

Eu votez Crin Antonescu

Eu votezi astazi Crin Antonescu. Si in masura in care parerea mea are vreo importanta pentru voi, va recomand acelasi lucru. Cred ca este singura optiune pe care nu o veti regreta, nici acum, nici peste 10 ani. Eu nu regret aproape nici unul din voturile pe care le-am dat de-a lungul timpului, si nici alegerile la care nu am mers sau mi-am anulat votul.

Un fior rece pe sira spinarii

Nu mă identific cu un procent majoritar de purtători de carte de identitate în trei culori. Un alt motiv este acela al copiilor, pe care vreau să-i am. Dar nu vreau să audă de “becali”, nu vreau să asculte “salam”, ci doar să ştie că salamul e un aliment. Alt motiv : MIZERIA FIZICĂ şi MIZERIA UMANĂ din această ţară, care a ajuns să se manifeste, în opinia mea, în forme inimaginabile.Privitor la plecare: mă ameninţ singur de mult timp, am avut şi o încercare “eşuată” acum 6-7 ani în Germania… care nu m-a făcut decât să-mi doresc şi mai mult să plec, dar legal şi asta din respect pentru ei. (…)M-AM SĂTURAT DE ŞMECHERI ŞI ŞMECHERII! (...) . Deci, ca să nu fiu mistic : Canada via Germania, sper. Am încă dilema : un stat cu un sistem social mai scăzut, dar cu o deschidere mai mare către emigranţi, ori un stat cu un sistem social mai robust, dar cu o toleranţă mai mică la emigranţi ? – având în vedere că nu trăim de mai multe ori, e greu să alegi în opinia mea.

Sunt cuvinte scrise acum 8 zile de un tip de 33 de ani, necasatorit, fara copii, director intr-o corporatie privata.

Nu, nu sunt eu.

Spre deosebire de mine, renuntase la fumat si isi cumparase o bicicleta.

La 6 zile de la acele cuvinte, s-a trezit de dimineata, s-a suit in masina, a pornit-o, a facut infarct si a murit. Se numea Alex Miristea si era cu o luna mai mic decat mine.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Geoana. Mircea Geoana.

De ieri de cand am vazut poza de mai jos la Lilick pe Facebook nu ma pot opri din ras. Asta vrea sa ne propuna FSN-ul pentru toamna 2009:

.Aurora Liiceanu : „Egalitarismul este «boala» românilor”

Un interviu excelent din Adevarul:

Pentru ca unora s-ar putea sa il se para prea lung si pretentios, dau niste citate pentru a starni interesul:


Cum ar vrea românii să se integreze în această normalitate flexibilă?

Aş putea spune că, mergând în trecutul imediat, egalitarismul este solul pe care se naşte reprezentarea mentală a normalităţii la români. Şi care alimentează invidia negativă, nu invidia pozitivă, pe care noi am avut-o istoric. Noi avem alergie încă la ideea de diferenţă şi, de foarte multe ori, aceste discuţii care se fac despre omul bogat şi omul sărac se fac în virtutea acestei alergii la diferenţă. Egalitarismul cred că ne-a marcat extraordinar de mult şi nu suportăm ca cineva să fie diferit de noi. Românul are propria lui definiţie. El se consideră normal şi vrea ca toată lumea să fie ca el.


Şi mai există eul social, adică eu şi lumea mea mai lărguţă. Dar asta nu înseamnă neapărat globalizare, ci România, ţara mea, spaţiile largi. Istoric, nu ştiu de ce, noi ne-am cantonat în interpersonal. De asta şi tabloidismul a intrat aşa de repede, pentru că toată lumea vrea să ştie ce se întâmplă în casa celuilalt...
E o invadare a intimităţii celuilalt...

Da, adică uitatul pe gaura cheii, dar în mod permis. Nu suntem singuri, mai sunt şi alţii aşa. De aici succesul telenovelelor, o mahala acceptată. Mă uit peste gard, văd ce se întâmplă. Toate sunt în zona interpersonală. Aţi văzut că în toate telenovelele nu se ştie dacă personajele lucrează, dacă au ierarhie socială. Sunt legate de copii legitimi, nelegitimi, de bani, de amantlâc. Acolo este viaţa şi probabil că acolo suntem tentaţi să ne satisfacem ca interes.

Toată lumea spune că este imposibil să te îmbogăţeşti în 20 de ani într-o ţară. Deci cei care sunt foarte bogaţi sunt hoţi, aşa spune toată lumea. În acelaşi timp, aceiaşi oameni au cu totul şi cu totul altă percepţie când este vorba de loterie. Pentru că în loterie te confrunţi cu o entitate care este necontrolată. Eşti alesul sorţii.

Am citit un studiu foarte interesant despre cum şi-a albit imaginea Rockefeller. Apărea în ziare exact ca la noi: hoţul, şarlatanul, baronul. Şi a angajat un psiholog – ştiţi cum e cu vârsta, îmbătrâneşti şi nu vrei să rămâi şarlatan – căruia i-a spus că vrea să-şi schimbe imaginea socială. Iar psihologul l-a îndrumat ca în fiecare dimineaţă să se ducă într-o intersecţie din New York, să se dea jos din maşină şi să dea câte 25 de cenţi fiecărui om. Cum ar fi la noi 10 lei acum.

Şi el a zis: „Eu merg în maşină cu geamuri negre, e lapoviţă, cum o să stau la colţul străzii să dau bani?!”. „Altfel nu puteţi”, i-a zis psihologul. Şi a făcut-o. Încet-încet şi-a spălat imaginea. Spre sfârşitul vieţii a devenit filantropul Rockefeller.

De exemplu, se spune aşa: „Cu Dumnezeu înainte!“, „De ce, Dumnezeu, nu mă laşi naibii în pace?!“, „Aşa a fost să fie!” Există foarte multe expresii în care noi suntem instalaţi în această scoatere din propria istorie. Noi nu vrem – poate că greşesc! – să ne asumăm rolul de coautor al sorţii noastre. Autorul este întotdeauna altul. Soarta noastră nu e a noastră.

A fi român nu e o naţionalitate, e o profesiune»

Nu ştiu... Eu, în general, văd că Biserica este legată de femei, care sunt depozitare... Dacă întrebi un bărbat câte farfurii se dau la parastas, habar nu are.

Asta ţine de formalism...

Da, dar Biserica, pe de altă parte, funcţionează pe un raport neelegant cu femeia. Dacă femeile pleacă, bisericile se transformă în muzee.

Uitaţi un lucru interesant: chiar şi acum, iscălitura funcţionarilor este indescifrabilă. De multe ori nici nu scriem cu litere normale „Popescu Ion” şi apoi să iscălim. Nu ştii cui să te adresezi... Este un consens al apărării prin lipsă de transparenţă.

Teama de răspundere...

Exact! În momentul în care se dispersează responsabilitatea nu mai ai ce să faci. La noi, funcţionarul public este nesancţionabil şi incontrolabil. Eu nu pot să dau în judecată nici un magistrat care a făcut o prostie pocindu-mi numele într-o hotărâre judecătorească. Odată ce iese pe ţeavă un act, eu nu mai pot să-l schimb decât prin proces.

Noi trebuia să mergem mai mult pe responsabilitatea individuală. Nu suntem responsabili. Spre exemplu, englezii te presează foarte mult cu responsabilitatea parentală. Te dau afară din acele case sociale imediat dacă ai un copil vandal, dacă ia droguri ş.a.m.d.

Fiecare dintre noi doreşte, uneori, ca altcineva să-i rezolve problema. Asta apropo de paternalism şi externalism. Noi, românii, am dori ca altcineva să ne rezolve problema.

Tot politice

Duminica seara prietenii mei de la Coltul Strazii au reusit sa ma zgandareasca si am produs la foc automat doua postari, dintre care una a fost preluata si pe blogul lui Dan Selaru si de acolo pe Hotnews.

Au trecut cateva zile, nu ca asta le-ar afecta catusi de putin actualitatea, si mi-e lene sa le dau copy-paste, asa ca ma multumesc cu linkurile pentru cine vrea sa le citeasca acolo:

De ce sa il votez pe Basescu?

Ce model de societate ne propun partidele?


PS: recitind acum la rece imi dau seama ca, influentat ce posturile la care dadusem replica si incercand sa fiu digerabil pentru cei carora le raspundeam, i-am tras un perdaf nemeritat de dur lui Crin Antonescu. Nu, nu mi-e deloc greu sa il votez, e chiar o alegere simpla, evidenta, si care nu imi provoaca indoieli.

All free men, wherever they may live, are citizens of Berlin

Astazi se implinesc 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului:





Textul discursului

Statul roman: ce este si ce ar trebui sa fie

Doua postari de pe blogul Andreei Paul (fosta Vass) m-au provocat sa scriu aseara la repezeala doua commenturi pe care le-am recitit in dimineata aceasta, si am fost atat de multumit de propria elocinta (:P), incat am hotarat sa le transcriu aici.


Despre politica Guvernului Boc in ceea ce priveste reducerea cheltuielilor publice:

"Guvernul Boc s-a instalat la sfarsitul lui decembrie 2008. Pana prin februarie s-a chinuit cu acel buget ce va ramane in istoria finantelor romanesti drept un monument de penibilitate, in care principala masura anticriza era vopsitul a aproape 1000 de biserici. Dupa aceea inca vreo 2-3 luni a “lucrat” la impartirea functiilor pentru activistii de partid pana la nivel de cluburi sportive scolare si gradinite . Dupa ce madam Merkel le-a taiat macaroana est-europenilor si i-a trimis la FMI, au incropit a doua penibilitate de buget. Nu pot sa uit forma initiala a impozitului forfetar, in care compania la care lucrez, ce in 2008 a avut o CA de 100mil$ si pierdere ar fi urmat sa plateasca un impozit de 500000$. Ce cuvant nejignitor sa folosesc pentru cei care au produs o asemenea aberatie?

A urmat un lung sir de declaratii sforaitoare ale prim ministrului. S-au “redus” posturi vacante iar marea realizare cu cabinetul demnitarului a fost anuntata definitiv si irevocabil de vreo 5 ori. In MO a aparut abia in toamna si as pune pariu ca nici pana in ziua de astazi nu a fost operata in practica. Ca sa nu mai spun de reforma agentiilor, anuntata de Stolojan inca din campania electorala si nematerizata nici pana astazi, dupa un an. Tariceanu scosese pe genunchi o OUG referitoare la subiect, pe care marele guvern reformator s-a grabit sa o anuleze. Habar n-am ce continea, dar sigur era mai buna, din simplul motiv ca orice e mai bun decat nimic.

Sa mai adaugam la realizari lungile negocieri cu sindicatele, in urma carora s-a ajuns la un acord incalcat instantaneu de guvern, ce a modificat legea salarizarii unitare in mod unilateral dupa incheierea acestuia. Care lege oricum se aplica de la anul, asta in varianta utopica in care nu va fi modificata pana atunci, si care oricum nu prevede nici o reducere, ci doar niste fabulatii referitoare la niste mariri pe care nu le crede nici naiba.

Imi pare rau, dar esecul Guvernului Boc in ceea ce priveste rationalizarea cheltuielilor publice nu poate fi imputat CCR, ce amana o lege ce a fost adoptata in septembrie. 10 luni ce a pazit guvernul??? In asta statea toata “strategia”, in 10 zile de concediu fara plata??

Fara a mai adauga ca de fapt CCR a facut un serviciu campaniei electorale a lui Traian Basescu. Verdictul este absolut previzibil. Fara a fi jurist, am macar atatea cunostinte de drept al muncii incat sa stiu ca prevederile contractului de munca nu pot fi modificate in mod unilateral de una din parti. Singurele decizii unilaterale acceptate sunt demisia, respectiv concedierea cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

PS: bugetul initial adoptat la inceputul lui 2009 ne arata exact ce s-ar fi intamplat cu banii daca Tariceanu ar fi lasat un deficit de 0%. Vazand aberatia aceea nu pot decat sa ma bucur ca a avut inspiratia de a cheltui cat de mult s-a putut!"


Despre reforma administratiei publice:

"Eu vad o singura solutie, dezarmant de simpla: restrangerea patrimoniului statului. Privatizarea a tot ce a mai ramas de privatizat, simplificarea birocratiei sufocante, introducerea premizei de nevinovatie in relatia cu statul (eliminarea nenumaratelor “aprobari” si “avize”), eliminarea privilegiilor pe care statul si le acorda singur in relatia cu restul lumii (de ex faptul ca nu plateste dobanda la propriile intarzieri la rambursarea taxelor sau faptul ca este obligatia unilaterala a contribuabilului de a isi clarifica situatia fiscala, chiar daca aceasta este eronata in urma unor greseli ale angajatilor statului, si multe altele), introducerea de parteneriate si management privat oriunde este posibil, inclusiv in invatamant, sanatate si chiar in anumite sectoare militare sau de siguranta publica.

Statul roman este in acest moment un porc gras si neajutorat. Tenteaza pe multi si nu se poate apara. Prima miscare ar trebui sa fie o cura drastica de slabire. Un stat fara mari companii publice, fara posibilitatea de a bloca, de multe ori abuziv sau prin artificii birocratice, o tranzactie, o initiativa, o constructie, etc, fara un statut privilegiat fata de ceilalti subiecti de drept, ar fi mult mai putin tentant. Presupunand ca in acelasi timp economia se dezvolta, atentia celor dornici de imbogatire se va concentra mult mai putin pe patrimoniul de stat devenit din ce in ce mai neinteresant.

Apoi, cu mai putina povara si cu o baza de impozitare marita isi poate intari structurile de control.

Nu cred in rezolvarea situatiei prin legi, proceduri, sisteme, algoritme, etc, etc, ce incearca sa faca eficienta aceasta structura obeza si moale. Am o reactie aproape fizica de nervozitate atunci cand aud de “norme de simplificare”, “revizuirea”, “noua procedura imbunatatita” etc. Fara exceptie toate acestea se traduc in hartogarie kafkiana, inutila, irationala si epuizanta.

Marea problema o constituie cei ce isi bazeaza prosperitatea si autoritatea personala pe manuirea dibace a acestui monstru placid. Problema este cu atat mai mare cu cat o mare parte dintre liderii societatii romanesti de astazi s-au format si au trait toata viata exclusiv in acest sistem. Mai mult, chiar succesul lor arata ca sunt niste corifei, niste maestri ai sistemului pe care cica ar trebui sa il schimbe! Nu au nici un fel de experienta intr-un mediu lipsit de controlul, birocratia si coruptia statului roman, ca rezultat implicit al educatiei si carierei lor nu au incredere in libertatea economica si administrativa, sunt la o varsta la care schimbarea profunda este biologic imposibila si mai ales nu au absolut nici o garantie ca intr-un alt model de societate vor avea un succes macar comparabil cu cel actual. De fapt o buna parte dintre ei sunt constienti ca odata cu acest model ar disparea si ei ca lideri. Nici macar evolutia biologica nu imi lasa prea multe sperante, deoarece deja a inceput sa apara versiunea 2.0 a acestui tip de lider postcomunist: baronul.

Tot ce sper de la liderii politici este sa aiba macar luciditatea si marele altruism necesar pentru a infrange tentatia lor de a “controla”, “rezolva”, “reforma”, “gasi solutii” si de a DA DRUMUL. De “a arunca in apa” resursele patrimoniale si umane controlate de stat. Vor lua apa la bord, unele vor ajunge la hoti, unii functionari vor suferi o perioada in somaj, dar in cele din urma tot ce este viabil va invata sa inoate.

In rest, va spun cinstit ca desi sunt economist de profesie, nici nu mai acord atentie “strategiilor” avansate de diversi lideri politici pentru a “eficientiza” si “reforma” statul. Nu poate fi reformat, iar cei care sunt autorii acestor “strategii” sunt nu doar incompetenti, dar chiar dusmanii naturali ai acestor reforme. Iar lider politic care sa surpe fundamentul propriei puteri nu s-a inventat inca.

Din pacate in ultimul timp il aud pe Traian Basescu laudandu-se singur cum a blocat privatizarile. Si ce-a rezolvat? A “salvat” Posta de Vantu (desi nu era deloc obligatoriu sa ajunga la respectivul, exista metode solide si deja testate chiar la noi de a face privatizari sub supraveghere internationala, sau transparent, pe bursa, ca sa nu mai vorbim ca CSAT-ul putea lua o decizie de blocare doar daca o asemenea amenintare se materializa, nu inainte de a demara procesul!) si in schimb a napadit-o cu activisti de partid. Externalizarea resurselor statului, chiar si catre niste hoti, desi nu cred ca suntem condamnati la asa ceva(!), inseamna finalul acestei agonii jalnice si insuportabile de 20 de ani.

In rest…discutiile despre cum sa facem statul roman mai bun ma plictisesc la fel de mult ca si discursurile lui Ceausescu despre dezvoltarea multilaterala a patriei. Si unele si altele sunt doar niste “planuri minunate” ce nu vor depasi niciodata faza de teorie. La fel ca minunata teorie a tatalui lor, al tuturor, Karl Marx."