In ultimele zile am citit o serie de afirmatii venite dinspre Traian Basescu si o serie de oameni ce il sustin si pentru care (inca) am prea mare respect pentru a ii nominaliza, pe care le-as categorisi pur si simplu delirante:
“Declaratia politica de sustinere a lui Klaus Johannis adoptata de Parlament este cel mai apropiat lucru de o tentativa de lovitura de stat de la mineriade incoace.”
“Atac bezmetic la adresa Statului Roman.”
“O incalcare foarte grava a Constitutiei.”
“Transformarea presiunii publice într-un gest anti-constituţional”
“Alesii nostri submineaza autoritatea.”
“Confiscat de partide, Parlamentul trebuie redat cetatenilor.”
“instituția Parlamentului nu mai e liberă, pentru că ea a fost acaparată de către partide.”
“E nevoie, de fapt, de un nou regim.”
“À propos de euforicele celebrări ale primarului Sibiului ca salvator magic, nu aş merge în timp până la Carol I. Mai aproape de noi, membrii aparatului de partid găsiseră, la rândul lor, un domn străin şi eficient, pe Ion Gheorghe Maurer.”
Caricaturi in care Parlamentul este asemanat cu un tomberon de gunoi:
Clipuri in care parlamentarii sunt reprezentati ca niste viermi striviti de o mana puternica:
Nu pot sa cred ca acesti domni nu stiu ce este aceea o Declaratie Politica a Parlamentului, care este rolul partidelor intr-o democratie reprezentativa, cine a fost Gheorghe Maurer si cine este Klaus Johannis, care este rolul Parlamentului si al parlamentarilor intr-o tara democratica. Stiu ca au diplome, titluri in domeniu, se doresc a fi promotori ai valorilor occidentale. Nu am nevoie de argumentele lor ca de fapt in spatele declaratiei politice este altceva, in spatele Parlamentului sunt altii, in spatele lui Johannis este Felix si asa mai departe. Nici de calcule jenante despre economii pe seama democratiei. Sunt argumentele comune ale dictatorilor ce apar in timpul crizelor economice si sunt convins ca dansii cunosc acest lucru.
Pana la urma este alegerea lor daca prefera sa isi compromita credibilitatea pentru un scop anume, pe care dansii il cunosc cu siguranta mai bine decat mine.
Insa in modesta mea calitate de alegator ce l-a votat de patru ori pe Traian Basescu imi permit un demers poate patetic, dar pe care il simt necesar:
Domnule Presedinte Traian Basescu, daca votul meu nu va mai intereseaza, va rog frumos macar NU MA FACETI SA VOTEZ PSD-UL!
Pentru asa ceva o sa va urasc pana la sfarsitul zilelor mele. La fel ca pe Ion Iliescu.
Un comentariu:
Suntem doi, Ionuţ. Sau, poate, mai mulţi.
Trimiteți un comentariu