No (other) comments

"Dacă presupunem, în mod optimist, că anul viitor vom avea o creştere de 1 la sută, asta nu va compensa reducerea de deficit de la 7,3 la 5,9 la sută. Şi încă nu ştim cum se termină anul acesta. Dacă se termină cu un derapaj, atunci sarcina pentru anul viitor devine şi mai dificilă.
[...]
Dar dacă vă uitaţi la cifrele de la a doua rectificare bugetară, veţi constata că pentru salarii este prevăzută o sumă de 45 de miliarde de lei. După şase luni, cheltuielile cu salariile erau de 25 de miliarde. Aşa că vom ajunge la sfârşitul anului cu 50 de miliarde. Guvernul trebuie, deci, să reducă cheltuielile cu salariile cu 5 miliarde de lei, până la sfârşitul anului. Or, cu fiecare zi ce trece, factura de salarii este aceeaşi, dacă nu fac nimic.
[...]
Dar ştiţi ce s-a întâmplat în ultimele şapte luni? Datoria externă privată pe termen scurt a scăzut la 17 miliarde, în schimb a crescut datoria publică cu vreo 5 miliarde.

I.M.I.: Deci, nu am rezolvat, de fapt, nimic?

Nu... Şi la orizont vedem alt risc major: momentul în care cei mari vor începe să lupte împotriva pericolului de inflaţie. Atunci va creşte nivelul dobânzilor. Banca Centrală Europeană nu va mai menţine dobânda la 1 la sută, FED nu va mai menţine 0,25 la sută. România are deja datoria publică internă şi externă echivalentă cu 30 la sută din PIB. În momentul acela, înseamnă că noi va trebui să ne rezervăm cam 3 la sută din PIB numai pentru plata dobânzilor. Este foarte mult! România trebuie să-şi facă rapid ordine acasă.
[...]
În campania electorală din 2004 noi avansaserăm următoarea idee. Aveam pe următorii şapte ani de la Uniunea Europeană 32 de miliarde de euro, mai spuneam noi că ne împrumutăm cu 30 de miliarde şi cu 60 de miliarde de euro izbim tare şi putem face un salt. A ieşit pe dracu. Am ajuns la o datorie externă de 70 de miliarde de euro şi n-am făcut nimic."

"“Nu putem scapa de o recesiune cu doua cifre. Gânditi-va matematic: anul trecut, in trimestrul trei, cresterea a fost de plus 9%. O stagnare anul acesta in trimestrul trei ar insemna, de fapt, o scadere de minus 9, comparativ cu anul trecut.

Or, o scadere de minus 7- minus 8%, in comparatie cu plus 9 anul trecut, inseamna o recesiune cu doua cifre”
[...]
"“Nu cred ca scaderea economica pe 12 luni va fi numai de 7,7%, cum s-a spus recent”, a avertizat directorul executiv al GEA.

Acesta considera ca cea mai profunda recesiune se va fi consemnata pentru lunile iulie, august si septembrie. “Maximul recesiunii va fi in trimestrul al treilea, pentru ca maximul de crestere a fost anul trecut tot in trimestrul al treilea. Dupa parerea mea, vom avea o recesiune cu doua cifre."

De aici si aici.

Concediu (II)

Revin, asa cum am promis.

Au trecut si cele 5 zile la munte. A fost o iesire absolut reusita, in care totul a mers asa cum mi-am dorit. Lucru care mi se intampla cu o frecventa rezonabila, ca sa ma laud un pic. :P

Busteniul s-a transformat si el in ultimii ani, mizeria s-a restrans spre anumite zone periferice, dar au ramas si suficiente repere ale vremurilor mai vechi pentru a intretine nostalgia vacantelor cu parintii sau ale escapadelor din liceu si facultate. Sunt suficiente hoteluri si pensiuni rezonabile, desi nu pot sa nu observ cat de vaga este clasificarea "3 stele". Pentru ca nu am gasit locuri acolo unde doream eu m-am reprofilat rapid. Hotelul unde am stat oferea un pret foarte bun pentru 3 stele, o camera uriasa, o locatie buna, insa destule alte elemente basic, la limita clasificarii. Se putea si mai bine, o lectie de retinut este ca internetul nu e o sursa foarte exacta de informatii pentru turism in Romania.

Era lume foarte putina in statiune. O explicatie ar fi ca a inceput scoala, insa chiar si asa, daca gradul de ocupare scade atat de brutal imediat ce se depaseste sezonul cu o saptamana este trist pentru cei ce au investit acolo. Am mancat la traditionalele Caraiman si Silva: mancare excelenta la primul, ok la al doilea, ce are insa avantajul privelistii. Servire rezonabila, preturi ridicole daca fac comparatie cu ce sunt obisnuit sa platesc afara: cu 25 de euro inclusiv spaga am mancat 2 persoane de ne-am spart, trei feluri plus bautura. Spre comparatie o masa ok dar fara excese intr-o locatie celebra din Europa m-a costat acum cateva luni 70 de euro.

Timpul a fost perfect asa ca am mers acolo unde dorisem: la Urlatoarea, in Brasov si la Babele, cu telecabina. Mi s-a confirmat cu tristete ca nu mai rezist deloc la urcusuri, trebuie neaparat sa mai lucrez la conditia fizica pentru ca a ajuns la un nivel care ma deranjeaza. Cum as putea face asta cu minunatul meu job din Otopeni nu stiu, dar ma preocupa.

In plus leneveala din belsug si alte chestii placute tot din belsug. :P

Singurele aventuri le-am avut cu drumul. Calitatea serviciilor CFR a scazut mult in ultimele luni. Intarzieri, balbaieli, vagoane mizerabile. Nu intotdeauna ce-i drept, insa pe viitor ma voi gandi cu mai multa atentie inainte de a apela la tren.

Scriam in postul precedent ca mi-as dori ca dupa aceasta saptamana sa imi treaca starea permanenta de enervare. Asa s-a intamplat, desi chiar in seara in care m-am intors am tras un scandal la telefon cu taica-miu. Dar despre asta altadata, pentru ca are legatura cu ceva despre care vreau sa mai scriu, decizii, tampitizare (a mea, nu a altcuiva!), etc.

Imi pare bine ca mai am o saptamana la dispozitie. Chiar aveam nevoie de ea pentru a mai scadea din presiunea nenumaratelor maruntisuri stranse in timp si pentru a gandi. Lucid si pe indelete.

Concediu (I)

Se implineste o saptamana de cand sunt in concediu. Este cel mai lung concediu pe care l-am avut vreodata in cei aproape 11 ani de cand lucrez: trei saptamani consecutive.

Ar trebui sa fie si cel mai linistit. Pentru ca de data aceasta nu mi-am propus decat sa imi reglez bioritmul pe care in ultimele luni nu il mai puteam controla deloc, si sa rezolv cateva maruntisuri, din randul celor pe care oamenii ce nu lucreaza intr-un depozit aflat la 1,5 Km de primul semn de civilizatie si la 1 - 2 ore de centrul orasului le rezolva dupa orele de serviciu.

In aceasta prima saptamana partea cea mai reusita a fost aceea in care mi-am propus sa nu fac nimic. Dar absolut nimic. A inceput greoi, cu insomnii noaptea si somn bezmetic ziua, dar in cele din urma miercuri pe la pranz, dupa 5 zile de nefacut nimic, am constatat cu incantare ca...ma simteam normal! Nu mai aveam capul mare, nu imi mai era somn permanent, chiar eram bine dispus. Acum vreo 3 ani imi era suficient un somn bun vineri seara si inca unul sambata dupa-amiaza si deja aveam chef de pierdut noaptea. Undeva cam in ultimul an am inceput sa am nevoie de toata sambata pentru a ma reface iar cam de prin iulie am inceput sa am nevoie de tot weekendul. Ba chiar in ultimele saptamani am mai inclus o zi pe la jumatatea saptamanii in care dormeam cat aveam nevoie si stateam apoi mai tarziu la birou.

De miercuri incoace pot spune macar ca am inceput sa ma trezesc relativ odihnit, chiar daca orele de somn tot aiuristice au ramas. Dovada ca acum la 5.30 dimineata scriu pe net. M-am culcat pe la vreo 3...pentru vreo ora si jumatate.



Insa odata ce am inceput sa fac si altceva decat somn/mancat/tv/calculator au revenit si nervii, de care abia ce scapasem incepand de vineri seara... Orice maruntis consuma enorm de mult timp si nu gasesc o explicatie atotcuprinzatoare.

Pe de-o parte in mod cert ma misc eu greu - lenes am fost de cand ma stiu si in plus in starea pe care am descris-o mai inainte am devenit si mai lent. Apoi in Romanica mult-iubita orice prostie devine o chestie complexa si incalcita in care te izbesti de cele mai traznite obstacole la fiecare pas. Romanii au un adevarat cult al ASTEPTATULUI. Daca l-au pierdut pe Ceausescu si cozile lui au inventat traficul. La noi o asteptare lunga da un grad in plus de gravitate acelui lucru pentru care astepti: e clar ca e ceva serios! Lucrurile serioase implica asteptare! Iar lucrurile valoroase implica gramada: acolo unde este gramada mai mare e clar ca e ceva valoros, pe care daca il ai vei fi invidat de prostime, adica vei primi suprema recunoastere a valorii individuale!

In fine, maruntisurile acestea sunt al naibii de multe. Atat de multe incat le uit, de am inceput sa imi fac agende atat scrise cat si electronice. Mai ales ca, intr-o alta buna traditie balcanica, pentru a face ceva trebuie sa incerci de 3-4-100 de ori. Asa ca daca nu notezi ai toate sansele sa uiti dupa incercarea 37, cand practic nici nu te-ai incalzit bine.

In aceste conditii, o conferinta de 2 ore miercuri dimineata la sediul KPMG din Baneasa mi-a consumat de fapt 6 ore, incluzand 45 de minute pentru a ma smulge din pat sau o ora pentru a ma intoarce de acolo... Iar joi am intarziat la programarea de la Medsana pentru ca a trebuit sa scot un pisoi de sub capota masinii (!?!), iar ca urmare am asteptat... Am stat in cabinetul medicului cam 5 minute pentru a citi niste analize pe care le facusem in urma cu mai mult de o luna (14.08). Timp total consumat cu chestia asta plus masa de pranz la o terasa: 4 ore! Iar in aceeasi seara am bajbait vreo 15 minute prin maretul santier al Podului Basarab ca sa dibuiesc cum se poate trece de la statia de metrou Grozavesti spre Regie...Cool, I love my country!

Desigur, pe langa cultul asteptatului si al incercarilor repetate sa nu uitam cainii, pisicutzele, cersetorii, cocalarii, soferii smecheri si alti comunitari din Atlasul de Mitocanie Urbana, plus peisajul mirific cu cacati, praf, traditionalele picamere si sirenele cu arome variate alte salvarilor.

Iar in insiruirea maruntisurilor mancatoare de timp sa nu uit telefoanele, la care nu reusesc sa vorbesc mai putin de 1-2 ore pe zi orice le-as face. Uneori ajung la 4 ore/zi. Daca stau sa ma gandesc cred ca acum ai mei stiu mai multe detalii despre ce fac zilnic decat atunci cand stateam cu ei in casa... Insa daca nu sun o zi e alarma.

Insa probabil ceea ce mi-a sabotat cel mai mult planul meu de revenire la o stare mai contemplativa a fost un trojan dat naibii cu care m-am luptat incepand cam tot de miercuri, pana vineri cand am consumat cam 5 ore incercand sa-i dau de cap. N-am reusit. PC-ul meu e 90% condamnat la reinstalare de Windows. L-am tras pe dreapta, oricum infectia avanseaza ca o metastaza: Office si YM sunt deja moarte, netul inca mai merge. Cu ocazia aceasta am pierdut si o parte a listutei cu maruntisuri "de rezolvat". :)) Acum scriu de pe cel vechi, noroc ca era la indemana.

Una peste alta, desi daca recapitulez rational n-am de ce sa fiu suparat pe mine insumi, dupa o saptamana de concediu am iesit din starea permanenta de nesomn dar nu si din aceea aproape permanenta de nervi. De aceea am si denumit postul Concediu (I). Sper ca peste o saptamana, dupa cateva zile la munte, sa pot scrie un Concediu (II) in care sa raportez cu mandrie ca am scapat si de nervi. Iar eventual in cea de-a treia saptamana chiar sa si rezolv cate ceva din lista aceea lunga de maruntisuri...

V-uri si L-uri

Deja ma irita cand aflu ca altfel respectabilul Mugur Isarescu insista cu visul lui despre V-uri. Daca ditamai guvernatorul BNR isi permite sa arunce astfel de vorbe in care nu mai crede nici macar Basescu, imi permit si eu sa arunc in blogosfera niste desene in care cred sincer.


Evolutia Dow Jones

Cu rosu trendul principal, cu albastru trendurile secundare, iar cu verde punctul in care cred ca se afla acum:

Si evolutia PIB-ului in Romania. Noi nu avem trenduri secundare pentru ca guvernul nostru sta cu mana in gura, asa ca economia evolueaza "liber"...in gol: