Incercand sa explicam prostia

Pe blogul sau, Dan Selaru incearca sa inteleaga cum a fost posibil ca un buget construit in doua luni sa se dovedeasca lipsit de orice legatura cu realitatea dupa doar trei saptamani de la adoptare.

Eu unul ma asteptam la o guvernare incompetenta din partea PDL. Modul haotic si hei-rupist in care a fost incropita aceasta constructie politica in care s-au recrutat de-a valma oameni pentru a administra procentele obtinute exclusiv de o singura persoana (Traian Basescu), fara nici o legatura cu activitatea si potentialul organizatiei din spatele sau, prefigura dificultati mari in a gestiona succesul electoral. Insa realitatea, accentuata si de criza economica si de acea poveste ciudata a deficitului bugetar de 5% realizat in doar 2 luni, din care jumatate in luna de tranzitie guvernamentala, mi-a depasit propriile asteptari pesimiste. E de inteles ca acum multi se intreaba daca aceasta eroare colosala de la intocmirea bugetului s-a datorat incompetentei sau a fost o minciuna deliberata. Eu votez pentru prostie si am o teorie referitoare la acest subiect, pe care am postat-o acolo la comentarii:


Am senzatia ca in ultimii ani discrepanta de competenta intre mediul privat si cel public, deja preexistenta, s-a accentuat, ajungand o adevarata prapastie. Criza de personal din anii 2007-2008 a facut companiile sa absoarba toate competentele ce mai ramasesera, in timp ce explozia incasarilor bugetare, ce nu avea nici o legatura cu actiunea autoritatilor publice, a dus la o relaxare totala in institutiile de stat. Oamenii cu o minima capacitate profesionala au plecat in mediul privat, in schimb s-a accentuat nepotismul iar incompetenta crasa a fost mascata de boomul incasarilor.

Ar fi interesant de realizat un studiu sociologic despre migrarea personalului calificat intre public si privat in ultimii 4-5 ani.

Nu cred in teoria minciunii, atunci ar fi trebuit ca dincolo de declaratiile publice sa fi observat niste actiuni guvernamentale in intampinarea evolutiilor reale. N-a fost cazul. Nu sunt prea incantat nici de a folosi explicatii legate de conjunctura politica (oameni, partide, etc), mi-e teama ca ne pacalim singuri daca ne imaginam ca ar fi fost altceva cu Popescu in locul lui Ionescu. Un singur element politic cred ca a avut o importanta materiala: modul in care a fost conceputa alianta PDL-PSD, cu un sistem de decizie foarte greoi si foarte politizat, fara o delegare a responsabilitatilor si dominat de lipsa de incredere reciproca, ceea ce cred ca a ingreunat mult luarea deciziilor.