a delusion of silence

Mai ma apuca asa cateodata...

2010-08-28T15:08:00.002+03:00

...sa scriu politica pe La Coltul Strazii.

PS: de vreo doua luni imi iau avant sa rearanjez blogul, linkurile, blogrollul, etc, poate chiar sa il mut pe Wordpress. Poate intr-o buna zi chiar o voi face.

Muzica pentru subconstient?

2010-08-18T00:11:00.004+03:00

Acesta este genul de piesa ce revine periodic in minte, ramane mult timp acolo odata ascultata si provoaca senzatii destul de puternice, aproape pentru oricine, indiferent de gusturi muzicale, in masura in care este o persoana vie spiritual si ce mai poate receptiona ceva din afara eului propriu.

Probabil ca atinge subconstientul. Sau poate doar niste frici destul de comune? Sau fricile acelea sunt chiar in subconstient? Nu mai tin minte, psihologia pe care o stiu e dupa ureche, evident.

O compozitie extrem de simpla, dar pe care putini o reusesc. Mi-ar fi placut sa fiu capabil de asemenea creatii.

Romania frumoasa

2010-08-07T02:26:00.003+03:00

E ora doua si jumatate noaptea si tocmai am descoperit o parte frumoasa a Romaniei, citind aici. Desigur, este in afara granitelor. :)

La ora asta merge o cantare de inima albastra, iar globalizarea e moartea mea, ca sa pastrez un limbaj deopotriva traditionalist si eclectic. :P

Hanging Around

2010-07-23T22:50:00.002+03:00

Nothing bad in this. :)

Si cea mai geniala piesa de pe cel mai genial album despre ratare, nu ca as avea ceva in comun cu subiectul, dar sunt suficient de nemernic incat sa ma rasfat cu asa ceva acum, in cea mai buna perioada a vietii mele:

Maruntisuri

2010-07-15T00:04:00.004+03:00

Dupa o saptamana foarte intensa si o zi de odihna, de ieri am zis ca ar fi cazul sa mai ma ocup un pic de lucrurile "mari", cele pe care le consider eu importante, pentru care mi-am asumat riscul demisiei in primavara.

Am reusit sa rezolv destul de multe si astazi pe la 4 eram o persoana foarte satisfacuta. Asa sa am zis sa ma ocup un pic si de maruntisurile lasate de-o parte. Rezultatul: de la 4 la 6.30 am vorbit non-stop la telefon, uneori scriind in paralel pe YM pe PC si in email pe laptop... Intr-un final glorios am reusit sa ma cert cu taica-miu, si chiar imi pare rau, desi el era cel nervos.

Am mancat niste chiftele de la supermarket pentru ca asta aveam prin casa si nu mai rezistam sa astept pana as fi comandat altceva, apoi am inchis soneria la telefoane si am dormit o ora.

De la 9 pana pe la 11.30 am mai vorbit de inca 7 (SAPTE) ori la telefon.

Ma seaca vecinii scandalagii, ma seaca faptul ca nu a venit menajera si e mizerie, imi pare rau ca l-am enervat pe taica-miu. Dar cel mai rau ma seaca faptul ca in continuare ma ingroapa maruntisurile enervante de care n-am chef, si care “trebuie”. Nu reusesc sub nici o forma sa ma eliberez de ele. Singura idee ce imi vine, si care e destul de indepartata, e pur si simplu sa plec din tara, ca sa scap de nenumaratii escroci, chiulai, atarnatori, tzepari, oameni care fac treaba pe jumatate, prost, tarziu, lent, trebuie tras de ei, etc.

Cred ca mai bine de jumatate din timp mi-l petrec facand ceea ce ar fi trebuit sa faca altii, nu moka ci pe bani, reparand, carpind, rezistand la vaicareli telenovelistice interesate (vezi clipul din final), rabdand trancaneli semiarticulate, rabdand mitocanii si isterii, sau ducand munca de convingere ca am dreptate sa pretind sa nu fiu furat. (desigur, cu calm si politicos, ca nu cumva sa nu se simta jignit escrocul/cersetorul/impostorul in cauza, deoarece in Romanica a fi escroc/cersetor/impostor e absolut normal, iar eu sunt snobul cu pretentii absurde de la sarmanul om ce "traieste si el cum poate")

Aveam o oarecare speranta ca odata iesit din stressul de la birou nu o sa mai vad Romanica atat de negru. Deocamdata insa nu prea mi-am schimbat opinia. In fine, mai am niste chestii de ajustat in viata mea, poate dupa aceea. Sau poate pur si simplu am dreptate si pentru o persoana cu niste minime repere (ca prea riguros nu sunt nici eu), viermuiala asta meschina nu poate fi asimilata fara consum nervos.

Deocamdata singura idee pe care o vad in continuare drept cert “buna” este sa investesc in mine in continuare. Sper ca “investitiile” acestea sa se lege in ceva frumos.

Si pentru ca tot a fost ziua nationala a Frantei: Da bai, asa e, aveti dreptate! In plus la voi e tare misto. :P

Marturisire (Restoring Life II)

2010-07-04T22:04:00.003+03:00

Stiu piesa aceasta din 1990. Pe atunci o alaturam unui clip creat in propria mea minte, ceva cu mine mergand pe holul intunecat al unui tren de noapte spre o domnisoara cocotata pe geamul deschis, cu pletele fluturand si cu o anume privire. Desigur, nu era intamplator, ci era stilizarea unei amintiri reale.

Cand am vazut prima data clipul nu am fost surprins, ci mai curand mahnit. Gasisem o autoconfirmare a ceea ce poate toti adolescentii "roackeri" cred: "I'm a freak".

Acum ma simt foarte bine ca mi-am adus aminte povestea, astazi, in seara aceasta.

P.S. : Atunci si acum, este cel mai bun solo de chitara pe care l-am auzit vreodata.

Vremea Sanzienelor

2010-06-21T15:42:00.004+03:00

Iubirea adevărată e creatoare, mobilizatoare, restauratoare. E tonică, simplă, vitală. Amărăciunile, neîncrederea, infernul geloziei, suspiciunile mărunte, spaima de viitor şi tot alaiul de indispoziţii cotidiene care confiscă uneori, inflaţionar, viaţa cuplului sînt preliminarii şi semne ale ratării. Iubirea fericită este, dimpotrivă, un corelativ al reuşitei umane, o binecuvîntare care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează inventarul destinului pămîntesc. Fericirea se multiplică, atunci cînd e atentă la fericirea partenerului, iar fericirea cuplului aşază asupra întregii comunităţi un cer mai curat şi mai hrănitor.

Andrei Plesu in Dilema Veche

Pentru clipul de mai jos va trebui sa mergeti pe Youtube, dar merita!

Jos Guvernul! Update.

2010-05-31T14:27:00.002+03:00

Nervii m-au mai lasat un pic, dar dezbaterea de La Coltul Strazii continua, mai aprinsa decat greva anemica din strada:

Guvernul Boc trebuie sa plece. Acum.

Am nervi, deci Jos Guvernul!

2010-05-28T17:52:00.005+03:00

De trei saptamani stau non-stop in casa in fata calculatorului. Desi cica sunt "consultant economic" cu program flexibil. Asta in timp ce in minunatul birou de care m-am chinuit atat sa scap, dintre cei 9 angajati full time pe posturi administrative de regula pot fi gasite in acelasi timp intre doua si sase persoane. Cunoscand bine situatia, sunt cel mult doi care stau acolo macar 7 ore pe zi. De muncit efectiv, sunt maxim 3-4 persoane care in aceeasi zi muncesc mai mult de 4 ore, uneori una sau niciuna. Trei zile si patru solicitari pentru un forward la un email. Patru ore si 7 telefoane cu patru persoane diferite pentru o semnatura si un plic depus la posta. Patru emailuri si patru ore pentru alte doua fwd. Lucrezi o ora la un fisier si uita sa ii dea save. Mi se cere sa traduc emailuri, desi engleza e cerinta obligatorie la angajare. Asta cand emailurile sunt citite, de multe ori e nevoie sa semnalez eu, eventual de mai multe ori, "vezi ca ai primit email". Unii lucreaza cu randul la un calculator in timp ce altii au doua si nici macar nu dau pe la birou, sau le folosesc exclusiv pentru citit emailuri. Pe care, asa cum am spus, nu si le citesc, sau daca le citesc nu le inteleg.

As putea continua asa mult si bine, dar din motive lesne de inteles probabil ca e mai bine sa ma opresc. Ideea e ca am nervi si mi-e teribil de sila. Incerc sa ma abtin sa nu renunt chiar acum, pe moment, la contractul pe 6 luni care altfel este o afacere buna.

Si parca nu era de ajuns ca am nervi, se mai trezeste si Ovidiu sa scrie La Coltul Strazii un articol intitulat "Sustin Guvernul"! :D Am reactionat imediat, rezultatul eliberarii de adrenalina il puteti citi aici:

Jos Guvernul! Cu orice pret.

P.S. de ceva vreme blogul "La Coltul Strazii" este consolidat intr-un metablog intitulat "Leacul Durerii" Explicatia numelui o gasiti la "despre noi". E misto, aparem alaturi de nume consacrate, dar mai important este ca ne-am vazut la bere si o sa ne mai vedem. :D Dupa cum se vede globalizarea functioneaza si aici, asteptam o oferta de preluare din partea unui blog multinational. :D

a delusion of silence

2010-05-20T22:29:00.003+03:00

Am schimbat titlul blogului. Ma batea mai de multicel gandul sa fac lucrul acesta, atunci cand mi-am creat cont pe blogspot am facut-o din curiozitate, de unde si titlul, ce era unul de test, "Blog, adica jurnal".

Mi-am adus aminte ca pe Yahoo360, unde m-am jucat prima data de-a bloggerul, foloseam acest motto, "a delusion of silence". Este finalul acestei piese:

Pur si simplu imi place mult expresia.

All we're doing is shifting chairs on the deck of the Titanic

2010-05-14T23:33:00.003+03:00

Un articol scary de pe Market Watch. Sursa, si argumentele ce isi gasesc suport intr-o realitate pe care uneori incercam sa o refuzam, ma cam indispun. As fi preferat sa cred ca "e doar in capul meu", si eventual a unora mai putin seriosi. Cateva citate:

The debt mountain that brought down some of the world's biggest banks and dragged the international financial system to the brink of disaster has simply shifted to governments. Now it's threatening countries around the globe -- and, if left unchecked, could rip the very fabric of Europe's economic system and wreck economic recoveries in the U.S., China and Latin America.

"The sovereign-debt crisis spun out of control in the past week, and we see no easy way to resolve it,"

if a major country comes close to default, it could trigger a financial meltdown that would eclipse the panic that followed the bankruptcy of Lehman Brothers in 2008.
The move "symbolizes how credit risk has been transformed from corporate to sovereign risk, as the solution to the financial and economic crisis was government intervention,"

"Public finances in the majority of advanced industrial countries are in a worse state today than at any time since the industrial revolution, except for wartime episodes and their immediate aftermath,"

Even though the current epicenter of the crisis is focused on the euro zone, the overall fiscal position of the single currency area is stronger than that of the U.S., the U.K. and Japan, he noted.

Nota: asta stiam si eu, si tocmai de aceea ma mir de recenta isterie anti-euro.

Fannie and Freddie's liabilities at the end of last year's third quarter were almost $1.8 trillion, according to Buiter. This equals 13% of U.S. GDP and should be included in measurements of the country's general government debt

"We are still halfway through the world's worst financial crisis ever," Bank of England Governor Mervyn King warned.

"If they (Japan) borrow where Germany borrows at a bit over 3%, they are out of business."

One tell-tale sign of potential inflation is that the U.S. Treasury Department is trying to extend the average maturity of its debt from about 48 months to roughly 84 months, Brynjolfsson said.

"That makes me a little uncomfortable and suspicious," he added.

"That will be accompanied by inflation in the price of non-renewable assets like gold, other precious metals and industrial commodities," he said. "People start to hold on to things that they think will retain value."

Articolul integral aici: The second debt storm

Duminica Invierii

2010-04-04T19:57:00.005+03:00

Un lucru pe care nu vrem să-l înţelegem, pe care nu-l înţelegeau nici contemporanii Domnului. Cei ce aşteptau venirea lui Mesia în slavă. Ce nu puteau înţelege ei, ce nu putem înţelege noi: că Dumnezeu, cum spune Kierkegaard, nu e un imens papagal roşu.
Dacă în piaţă ar apărea dintr-odată şi din senin o uriaşă pasăre violent colorată, de bună seamă că toată omenirea s-ar năpusti să vadă şi ar pricepe că nu e lucru obişnuit.
Credinţa, pocăinţa în felul acesta ar fi prea uşoare. Mură-n gură. Na-ţi paraua, dă-mi sarmaua.
Ni se cere însă a crede în deplină libertate şi s-ar zice că — mai rău decât atât — scenariul se desfăşoară als ob am fi nu numai pe deplin abandonaţi, ci şi că — pe deasupra, colac peste pupăză — pronia dinadins face totul ca să nu credem; îi place - zice-s-ar — să acumuleze piedicile, să ne înmulţească riscurile, să adune argumente pentru a preface bine intenţionata dorinţă de evlavie în imposibilitate.
Drumurile care duc spre credinţă poartă aceleaşi nume, toate: pariu, aventură, incertitudine, cuget de om nebun. Dostoievski: dacă Dumnezeu n-a coborât de pe cruce, pricina este că voia să-l convertească pe om nu prin constrângerea unui miracol exterior evident, ci prin libertatea de a crede şi dându-i prilejul de a-şi manifesta îndrăzneala.
Când i se spunea Domnului pe Golgota: mântuieşte-te pe tine şi atunci vom crede, greşeala era de fapt de ordin lingvistic, se judeca în temeiul unei confuzii de termeni. Dacă s-ar fi coborât de pe cruce nu mai era nevoie să se
creadă, ar fi avut loc doar recunoaşterea unui fapt (ca în cazul papagalului roşu: coborârea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal roşu).
Ni se cere — invitaţie la temerară vitejie şi palpitantă aventură — ceva mai tainic şi mai ciudat: să contestăm evidenţa şi să acordăm încredere unui ne-fapt.

(Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii)

Radiohead - Rabbit in your headlights
ÎncÄ?rcat de Alexander_Band. - Music videos, artist interviews, concerts and more.

Sambata Mare (E vegno in parte ove non e che luca)

2010-04-03T20:41:00.003+03:00

"Io era nuovo in questo stato,
quando ci vidi venire un possente,
con segno di vittoria coronato.

Trasseci l'ombra del primo parente,
d'Abel suo figlio e quella di Noe,
di Moise legista e ubidente;

Abraam patriarca e David re,
Israel con lo padre e co' suoi nati
e con Rachele, per cui tanto fé;

e altri molti, e feceli beati.
E vo' che sappi che, dinanzi ad essi,
spiriti umani non eran salvati".

(La Divina Commedia, Inferno, Canto IV - Dante Aligheri)

Traducerea aici.

Vinerea Mare

2010-04-02T23:33:00.002+03:00

29. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti.
30. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce!
31. De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!
32. Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau.
33. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
34. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
(Sfanta Evanghelie dupa Marcu)

Joia Mare

2010-04-01T23:20:00.001+03:00

32. Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: Şedeţi aici până ce Mă voi ruga.
33. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni.
34. Şi le-a zis lor: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi.
35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
36. Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.
(Sfanta Evanghelie dupa Marcu)

Restoring life

2010-03-23T22:20:00.003+02:00

Acum vreo doua saptamani m-am chinuit jumatate de zi sa imi aduc aminte numele unei persoane de care ma leaga amintiri consistente, intinse pe parcursul a catorva ani. In cele din urma am reusit, trezindu-ma brusc si triumfator din somn pe la 4 dimineata.

Duminica trecuta am avut nevoie de cateva zeci de secunde pentru a recunoaste clipul acesta:

Am fost destul de tulburat cand in cele din urma l-am recunoscut, nu de alta dar la vremea sa am ascultat piesa asta de sute de ori. Ba chiar mi-am dat leafa pe doua zile pentru a cumpara caseta originala, cu texte si poze.

Nu e bine ceea ce (inca) se intampla. Astea sunt parti din viata mea, din personalitatea mea asa cum o fi ea, cu bune si rele. Nu articolul 201 din Codul Fiscal, pe care cred ca pot sa il recit pe dinafara si dupa juma de sticla de vodka in Club Control (:P), nici amenintarile isterice ale unor fosti securisti transformati in banditi de partid si de stat, nici scaietii si ciulinii.

Dar e bine ca incep sa imi aduc aminte. E bine ca incep sa imi aduc aminte cum sunt si incep chiar sa fiu. Si la naiba, chiar o sa fiu!

Poate sa vina si Marele Guvernator al Coloniilor Estice Recuperate de la Rusi in persoana sa imi aduca omagii. Pe Indian l-a apucat amokul si nu mai vrea sa dea la sapa. Vrea sa se suie inapoi in bananierul de unde a coborat si sa arunce cu bobite in palaria Guvernatorului.

In ce secol traim?

2010-03-11T20:49:00.003+02:00

Un raspuns la: http://www.parvan.ro/?p=1408&cpage=1#comment-106739

Eu as sugera "secolul speculatiilor". De la WW2 incoace realitatea trista este ca stiinta si civilizatia au progresat foarte putin sau deloc. Am vazut odata un Almanah Scanteia din 1970 unde se faceau niste predictii: pana in 1980 previziuni meteo corecte, pana in 1985 primul zbor pe Marte, pana in 2000 prima statie permanenta pe Luna, etc.

Nici in domeniul stiintelor sociale nu s-a progresat mai deloc. Teoria monetarista s-a dovedit un mare esec, tot la Keynes si Hayek am ramas. De cultura sa nu mai vorbim...

In lumea dezvoltata, cea ce da "moda", mai toti par a fi obsedati de speculatii: marketing agresiv, PR, imagine, speculatii financiare, instrumente derivative, consultanta, assurance, legal, procesomanie, cretinatati despre mediu si apocalipse oficiale, in general datul cu parerea si vopsitul gardului. Activitati cu valoare adaugata mica sau chiar nula, cum ar fi spus tata Marx. O societate ce si-a epuizat resursele de dezvoltare, iar acum incearca sa isi conserve prosperitatea pentru cat mai mult timp, si sa intarzie schimbarea unor axe majore. O societate despiritualizata in care neuronii sunt pisati de obsesia permanenta a acumularii unor simboluri stupide de reusita sociala. Precum pietricelele colorate la triburile primitive sau surprizele Turbo in adolescenta noastra.

Dar o societate in care se poate trai inca foarte misto, daca reusesti sa nu intri in dansul insatisfactiei permanente cauzata de goana dupa pietricele. Libertate, prosperitate, toleranta, siguranta, conectivitate, servicii sociale mai bune decat ever in istoria omenirii. Sa ne bucuram de ele acum cat mai putem. Dupa noi, potopul. Oricum o sa vina, orice am face.

Proiectul Antonescu: Partidul Sinteza Zilei

2010-03-05T13:59:00.005+02:00

Am scris acum cateva minute un comentariu lung la un articol al lui breb despre Congresul PNL, scris La Coltul Strazii. Un comentariu trist si agresiv totodata, pentru ca ceea ce se prefigureaza acolo imi creeaza astfel de senzatii. Il copiez aici, desi stiu ca nu le va pica prea bine unora din prietenii mei cu simpatii politice in acea zona. Sau poate tocmai de aceea:

Crin Antonescu este puternic sustinut, s-a imprietenit si are o atractie fata de Dan Voiculescu si echipa lui de la Antene. Patriciu s-a infuriat rau pe declaratia (tembela de altfel) a lui Orban ca vrea sa il excluda din partid, iar Crin e mult mai apropiat de Patriciu decat de Orban. Cumva firesc, intre Crin si madam Norica Neculai s-a format o puternica legatura, ura anti-Basescu si toleranta fata de PSD&friends fiindu-le comuna ambilor.

Proiectul Antonescu vizeaza de fapt transformarea PNL intr-o arma politico-mediatica agresiva (ca sa nu zic turbata) impotriva lui Basescu, practic o translatare a modelului de comunicare Sinteza Zilei – Vorbe Grele – In Gura Presei in spatiul politic.

Pentru Voiculescu este o afacere.

Patriciu este profund frustrat de faptul ca (iarasi) a pierdut in fata lui nea Traian, si in plus incepe sa fie inghesuit de justitia “basesciana”: vezi povestile kafkiene de astazi in care e judecat de fratele unui PDL-ist, i se cere o pozitie fata de niste probe secrete (!?!) si s-a pierdut rechizitoriul (!?!) unui caz conexat.

Pentru Crin Antonescu, transformarea intr-un personaj mediatic de tipul vedetelor de la A3 este cel mai bun mod in care isi poate valorifica atuurile, ce constau in principal intr-un anume tip de discurs si prezenta scenica.

Pentru ca masinaria de hate-speech sa functioneze eficent este nevoie ca in prim-plan sa nu apara personaje cu alte opinii, sau cu un limbaj mai nuantat.

Restul liderilor fie incearca sa se lipeasca de Antonescu, din pragmatism, slugarnicie sau pur si simplu naivitate, fie isi dau seama de ceea se intampla insa nu pot realiza o masa critica pentru a intoarce roata, atat datorita greutatii celor 2 milioane de voturi obtinute de Antonescu cat si datorita rapiditatii si duritatii cu care a actionat acesta in pregatirea acestui Congres. In plus, sa nu uitam ca cel putin jumatate dintre votantii lui Crin chiar agreaza acest mod de a intelege politica, dovada ca 2/3 l-au votat pe Geoana in turul 2.

Desigur, toata aceasta poveste nu mai are absolut nici o legatura cu liberalismul sau cu rolul pe care Partidul National Liberal l-a jucat in istoria mai veche sau mai recenta a Romaniei. O organizatie cu vreo 200000 de membri din cate am citit, cu o istorie de 135 de ani si cu cel mai puternic brand politic din Romania, este transformata intr-o bata mediatica prin care cativa insi vor sa isi manifeste in mod primitiv frustrarile fata de o situatie in care au ajuns in buna masura din vina lor, fie ca a fost vorba de hotie sau mediocritate. Evident, nici unul n-are habar ce ar face DUPA. In mintea lor, exceptandu-l pe prealucidul Voiculescu, care pur si simplu face bani si atat, disparitia lui Basescu ar rezolva totul peste noapte. Pentru ca ar veni EI, ce by default sunt corecti, cinstiti si destepti. Iar cine intreaba mai mult este fie vandut lui Basescu, fie un visator.

Cred ca este un moment trist, chiar mai trist decat cel in care PNL-ul s-a angajat trup si suflet in campania de demitere a presedintelui initiata (si dupa aceea parasita sobolaneste) de acelasi Dan Voiculescu.

Multinationale, management, downshifting, viata. In Romania de astazi.

2010-02-23T11:19:00.001+02:00

Din nou, un interviu exceptional pe Hotnews. Din nou, o tema ce ma preocupa. Daca precedentul articol pe care l-am copiat aici era despre o tema ce ma preocupa pe termen lung, acesta este despre ceva ce ma preocupa pe termen scurt, chiar foarte scurt.

HotView

"Un Principe puternic trebuie sa fie iubit sau temut?", o dilema dezlegata de top-managerul Mihai Ghyka

de Vlad Mixich HotNews.ro

Luni, 22 februarie 2010, 16:55 Economie | Cariere

Mihai Ghyka

Foto: AGERPRES

Mihai Ghyka este os domnesc, stranepot de domnitor moldav. Golanii din Balta Alba ii spuneau “Francezu”, iar canadienii l-au pus la inceput sa spele vase. Iata un personaj cu o poveste pe cinste. Si acesta e numai inceputul. A pornit de jos pana ce a ajuns sa conduca o mare multinationala din Romania. Insa in urma cu doi ani a renuntat de buna-voie la functie si s-a retras. Downshifting. In lumea afacerilor a fost surpriza anului. Dar la inceputul lui 2010, Mihai Ghyka i-a surprins din nou pe toti: s-a intors.

Vlad Mixich: Desi am cautat date despre trecutul tau glorios...
Mihai Ghyka: Nu e glorios.

V.M.: ...n-am gasit prea multe lucruri despre copilaria ta. Aveai o admiratie speciala pentru un unchi al tau.
Mihai Ghyka: Da. Era un personaj in familie. Practic, eu am avut o copilarie asa cum au avut toti tinerii de varsta mea in anii ‘80. Stateam in cartierul Balta Alba, la etajul 7 intr-un bloc de 260 de apartamente, la scara 6, si ma jucam cu copiii in spatele blocului. Cred ca singurul lucru notabil fata de toti ceilalti era ca vorbeam frantuzeste acasa cu mama si, din cauza asta, ei ma poreclisera “Francezu”. Jucam mult fotbal, imi placea fotbalul foarte tare. Poate ca legatura de mai tarziu cu echipa nationala are niste radacini acolo.

V.M.: Aveai vreun model, vreun erou?
Mihai Ghyka: Era destul de complicat. Scoala de cartier cea mai apropiata de mine nu era deloc stralucita. Erau multi golani. Si astazi in Romania copiii se “calesc” intr-un mediu care nu e cel mai potrivit pentru efortul intelectual pe care ni l-am dori, ca si parinti, de la ei. Eram expus acestui mediu. Mergeam la o scoala in centru si, in timpul saptamanii, stateam la stra-matusa mea. In week-end veneam in Balta Alba.

Mai tarziu, cand am crescut, incepand din clasa a 7-a faceam naveta cu autobuzul 311. Aproape o ora. Cred ca m-au calit toate lucrurile astea. Nu era o viata usoara. Familia mea nu a avut niciodata masina. Nu au invatat nici schi, nici tenis pentru ca nu erau mijloacele necesare. Tin minte ca mama era mereu nemultumita ca nu citeam cat si-ar fi dorit ea sa citesc. Oricum citeam mult mai mult decat citeste fiul meu astazi. Iata cum se transmite nemultumirea.

Capitolul 1: in care se vorbeste despre fericirea romanilor de a avea trasuri.

V.M.: Erai nemultumit si in 2008, cand scriai asa intr-un articol din Capital: “Managerii romani traiesc intr-o fuga perpetua, sub tirania propriului timp. Fara intrebari elementare: „Pentru ce traim? Si pentru cine?“. Pentru contul bancar, ipoteca ori terenul de la Breaza?”. La doar doua luni dupa ce ai scris acest text ai parasit, surprinzator pentru unii, pozitia de lider a unei importante multinationale prezente la Bucuresti. Acum, la fel de surprinzator, ai revenit in acelasi loc. In acesti ani de pauza ai aflat pentru ce traiesti?

- Are 38 de ani si este in prezent director general al operatiunilor din Romania ale grupului Starbev.
- S-a nascut la Bucuresti si a trait mai multi ani in Canada, unde a absolvit cursurile Ecole de Hautes Etudes Commerciale. A obtinut un MBA la Universitatea din Montreal.
- A revenit in Romania unde s-a angajat ca analist financiar in compania multinationala in fruntea careia avea sa ajunga la 34 de ani. Mihai Ghyka s-a ocupat de marci precum Bergenbier, Stella Artois sau Becks si a creat branduri puternice pe piata berii din Romania.
- A detinut functia de presedinte al Asociatiei Internationale a Publicitatii (IAA) – filiala Romania. In 2009 devine beneficiarul uneia dintre cele mai prestigioase burse dedicate managerilor de top: Eisenhower Fellowship.
- Dupa o pauza de doi ani, Mihai Ghyka a revenit la inceputul lui 2010 in fruntea companiei multinationale care l-a lansat

Carte de vizita Mihai Ghyka

Mihai Ghyka: E o poveste interesanta pe care o defineste foarte frumos Petru Cimpoesu in “Simion Liftnicul”. E o discutie intre un intelept si un copil si esenta dialogului este ca ceea ce ne pasioneaza astazi si lucrurile pentru care ne luptam ni se vor parea, peste zece ani, derizorii. Asa cum astazi ni se par cele din copilarie a fi neimportante. Si pana la urma asta este toata viata, pana ce ajungi la capatul ei cand totul ti se pare neimportant. Probabil ca cei mai intelepti si cei mai smeriti inteleg asta mult inainte de sfarsitul vietii.

Cred ca pauza pe care am facut-o a fost o ocazie de a-mi pune aceste intrebari, de a cauta raspunsuri si de a cauta un sens al clipei. Ma bucur foarte mult ca am luat aceasta pauza. Am luat o distanta fata de business si fata de aceasta lume, ramanand insa prieten cu multi oameni dragi. Azi, cand ma intorc, ma recunosc in tabloul pe care-l zugraveam acum doi ani. Intr-adevar, n-ai timp sa-ti pui intrebari. Intr-adevar te precipiti. Dar stiu ca e un efort pentru un timp dat.

Nu cred ca voi duce mereu aceasta viata. Cred ca este un job foarte interesant cel care mi-a fost dat acum. Cred ca este un proiect extraordinar de dificil, dar totodata provocator. Ma simt bine in partea de business. Este insa si un efort fizic si psihic foarte mare. Cred ca asa cum in invatamantul nord-american profesorii au odata la 7 ani un an sabatic, in care pot face cu totul altceva, la fel si managerii...

V.M.: E asta un moft sau o necesitate care tine de sanatate?
Mihai Ghyka: Tine de sanatate dar e si un lux pentru ca ai posibilitatea sa faci asta.

V.M.: Tot in articolul amintit spuneai ca “Managerii isi petrec mai bine de trei sferturi din viata la birou si in trafic. Viata de dupa business se reduce la televizor, somn si mall”. Suna trist.
Mihai Ghyka: Suna trist dar eu n-am televizor, n-am televizor...

V.M.: Care e motivatia pentru a adopta un astfel de stil de viata: banii, placerea de a conduce, adrenalina puterii, orgoliul?
Mihai Ghyka: Cred ca toate la un loc. Mi-au trebuit multi ani sa inteleg ca, pana la urma, fericirea nu e de-un fel. Adeseori gresim in a ne judeca semenii prin prisma credintelor noastre. Poate ca, la aceeasi experienta un grup de oameni va reactiona diferit de un alt grup. Depinde de asteptarile fiecaruia, de trecutul fiecaruia. La fel, in viata corporatista si de management fiecare isi gaseste motivatia proprie. De multe ori este vorba de una financiara. Intalnesc asta in special in vestul Europei, mai putin in Romania.

V.M.: Mai putin in Romania?
Mihai Ghyka: Mai putin in Romania, in mod declarativ. Ieri stateam de vorba cu un manager german si, acum cateva zile, cu unul olandez si amandoi imi spuneau foarte clar cat de important este bonusul de final de an. In Romania am intalnit mai putin acest lucru. Cred ca prin experienta avuta ca lider de echipa, de cele mai multe ori am constatat ca prima anuala nu era o motivatie in sine pentru efortul de zi de zi la munca. Era mult mai mult motivatia intelectuala. Spiritul de echipa, dorinta de a arata, de a demonstra ca poti avea rezultate foarte bune. E un fel de orgoliu.

V.M.: Tu vorbesti serios?
Mihai Ghyka: Vorbesc foarte serios. Uite, am sa-ti dau un exemplu foarte concret. Acum cativa ani mi-amintesc ca aveam o formula de prima anuala destul de complicata care necesita cel putin 20 de minute de explicatii. Fireste, ca si manager obligatia era de a explica fiecarui om din echipa cum se calcula acea prima. Fara exceptie, toti oamenii din echipa mea mi-au spus “Mihai, sa nu mai intram in detaliile acestui calcul”.

V.M.: Pentru ca aveau incredere in tine...
Mihai Ghyka: Fara indoiala era si asta. Dar spuneau un lucru: “Sa nu mai intram in detalii. Spune-mi cat este suma si e bine primit si-ti multumesc”. Da? E un mod latin de a privi lucrurile in ansamblul lor, de a te bucura de ele, ca nu pot spune ca erau detasati din punct de vedere material. Dar nu asta era motivatia. Nu pentru acea prima anuala isi dadusera ei toata energia si toata inteligenta.

Cred ca motivatia pur financiara nu e atat de prezenta in Romania. Exista in schimb, intr-un mod foarte interesant, dorinta de a epata, care a a fost prezenta dintotdeauna la romani. Radu Rosetti povesteste ca, la inceputul secolului 19, trasurile pe care le vedeai la Bucuresti rar le vedeai si la Viena. Boierii vroiau sa-si cumpere neaparat trasurile cele mai. Ceea ce se intampla si astazi, cu alte trasuri. Asta a tinut intotdeauna de spiritul romanesc.

Capitolul 2: in care un diplomat vorbeste despre un subiect delicat.

V.M.: Nu de mult s-a incheiat Forumul de la Davos. Pentru acest eveniment a fost efectuat un sondaj pe 130.000 de respondenti din zece state membre G20. Increderea celor intervievati in criteriile morale ale actiunii economice a fost extrem de scazuta. Doar o patrime cred ca multinationalele tin cont de normele eticii. Cum iti explici o astfel de perceptie?
Mihai Ghyka: Nu stiu. Probabil vazusera filmul lui Moore (referire la filmul lui Michael Moore, Capitalism: A love story – n.r.). Eu raman un om de dreapta si cred ca progresul economic este dat de societatile private. In primul rand Romania e foarte departe de a face parte din G20. Identific in raspunsul celor intervievati o anumita credinta, nu lipsita de fundament, ca mai cu seama bancile, brokerii au fortat piata intr-o directie in care am intrat intr-o spirala a cresterii falsa, care la un moment dat nu mai avea fundamentul si bazele economice necesare.

Cazul ENRON este unul izolat dar care prefigureaza ceea ce s-a intamplat ulterior. O supralicitare a cresterii economice care dintr-o data s-a spart. Dar nu cred ca e cazul nostru. Mi-as dori sa existe o supraincalzire economica a Romaniei si sa ajungem in a arata cu degetul societatile private care sunt prea insetate de profit si genereaza cresteri. Suntem departe de asa ceva.

V.M.: In Romania se respecta un cod etic in afaceri?
Mihai Ghyka: Cred ca exista o etica in afaceri. Ori de cate ori s-ar fi putut lua decizii pe care sa le regretam din punct de vedere moral, principiile multinationalei din care am facut parte erau foarte clare. Nu am niciun fel de emotie pentru niciun document pe care l-am semnat sau pe care l-a semnat cineva din echipa mea in acesti 12 ani de corporatie. Au fost ocazii, au fost privatizari in care daca s-ar fi dat curs, probabil, unor jocuri de influente s-ar fi ajuns la un cost mult sub cel real.

Totusi, niciunul dintre berari nu a mers in aceasta directie si cred ca multinationalele au niste principii foarte sanatoase in privinta asta: de a nu se implica in politica, de a nu intra intr-un joc de influente cu statul.

V.M.: Dar in Romania exista un lobby activ pe langa autoritatile statului.
Mihai Ghyka: Exista un lobby al diverselor industrii. Nu exista un lobby permanent si interesat de alternanta politica. Aici este o mare diferenta fata de Statele Unite, unde sunt societati mari care se aliniaza in spatele unui candidat. Astfel de lucruri nu se intampla cu societatile multinationale din Romania. Sau nu a ajuns la stiinta mea. Fara indoiala exista un lobby pe chestiunile punctuale care intereseaza o intreaga industrie, dar este un lobby la vedere.

Stim foarte bine ca producatorii de tigarete au avut intotdeauna niste oameni extraordinar de buni pe partea de Public Affairs, care au intretinut niste relatii extrem de bune cu Ministerul de Finante, oricine ar fi fost ministrul, si ca orice lege s-a dat asupra taxelor pe tigari a fost verificata si de multe ori chiar propusa de catre producatorii de tigari. Dar lucrul acesta s-a facut intotdeauna in deplina transparenta.

V.M.: E morala o astfel de implicare in legislatie a companiilor?
Mihai Ghyka: Depinde foarte mult si de industrie...

V.M.: Sa luam cazul la care te-ai referit.
Mihai Ghyka: N-am lucrat niciodata intr-o companie de tigari si nu pot...

V.M.: Esti un diplomat.
Mihai Ghyka: Sunt un diplomat. Dar n-am lucrat, nu fumez, n-am fumat niciodata, as avea o strangere de inima sa lucrez intr-o companie de tigari. Pe de alta parte sunt milioane de fumatori carora, daca nu le furnizezi tigarile la un pret corect, cumpara tigarile de contrabanda. Asta e pana la urma sistemul liberal. Putem pune taxe din punct de vedere moral, putem taxa si desfiinta producatori dar intr-un sistem liber va exista totdeauna un altul care sa profite de deschiderea sau distorsiunea pe care o creezi intre cerere si oferta.

Capitolul 3: in care bizantinul isi aminteste ca poate pleca oricand.

V.M.: Multi tineri care lucreaza in Romania pentru o multinationala au un program de lucru de la 9 dimineata la 7 seara. Uneori si mai tarziu. Multe ore suplimentare, de multe ori neplatite. Timp pentru familie nu ramane, apar nenumarate divorturi. Timpul pentru prieteni e dramuit, apar depresii. Se naste o intreaga patologie sociala generata de programul de multinationala.
Mihai Ghyka: Sincer, e un lucru care ma preocupa. Cred ca un dezechilibru in viata familiala se rasfrange foarte repede asupra vietii profesionale. Si am avut cazuri in care, in mod evident, un manager sau un angajat din echipa mea dintr-o data nu mai avea aceeasi concentrare si asta se rasfrangea asupra rezultatelor si proiectelor la care lucram. Stand de vorba intre patru ochi descoperi ca e o problema pe partea cealalta, pe care omul nu indrazneste sa ti-o spuna. E adevarat ceea ce spui tu, dar fara a generaliza. Sunt cazuri...

V.M.: Cunosc chiar mai multe cazuri...
Mihai Ghyka: Pentru ca tu cunosti oameni destoinici. Sa-ti prezint niste chiulangii daca vrei, ca sunt mult mai multi decat cei destoinici. Practic, daca la ora 9 vii la noi in birouri multa lume inca nu a ajuns deoarece conditiile de trafic sunt cum sunt. Daca vii la ora 8 seara, te asigur ca nu mai e aproape nimeni. Pe de alta parte am cunoscut cazuri. Dar sistemul iti da posibilitatea sa faci acest lucru si tanarul se prinde intr-un astfel de joc fara a tine cont de celelalte dimensiuni. In primii mei ani de multinationala eram absolut absorbit de munca pe care o faceam.

Si in timpul liber vorbeam numai despre asta. Eram extraordinar de plicticos. Odata ce trec anii, capeti o anumita maturitate pentru a lua distanta si a stii sa inchizi problemele in birou atunci cand termini programul. Sau cel putin sa incerci asta. Cred ca e foarte sanatos pentru top-management sa aiba o perioada de “downshitfting”. Cred ca e foarte sanatos sa-ti iei vacante. Sunt oameni care nu si-au luat vacante de 5-6 ani de zile. Un manager de la un mare producator, tot in domeniul bauturilor, imi spunea ca in ultimii 16 ani si-a luat o saptamana vacanta.

De ce face asta? Pentru ca ii place extraordinar. Pentru ca ii place mult mai mult la birou decat in vacanta. Eu cred ca e nesanatos. Vacanta e un moment in care iti poti schimba ideile, poti reinnoda momente fericite cu familia.

V.M.: Ai fost “Eisenhower fellow” si in calitatea asta ai avut acces la mediul de afaceri american. Rup americanii usa mai repede decat romanii?
Mihai Ghyka: Nu. In niciun caz. E posibil sa am o vedere subiectiva pentru ca eu am vazut doar firme mari. In State e un cu totul alt regim de munca decat in Romania. Cum spunea conu’ Alecu Paleologu: nu suntem nici orientali, nici balcanici. Suntem bizantini.

V.M.: Aveti aici ora de siesta?
Mihai Ghyka: Nu avem ora de siesta dar eu am un principiu pe care-l propovaduiesc in companie. Fiecare sa-si ia toate vacantele si sa manance bine la pranz. Cred ca este necesar pentru o viata sanatoasa sa ai o rigoare. In America, ceea ce am intalnit este un entuziasm mult mai mare fata de munca. O convingere absoluta ca esti cel mai bun, ca poti fi cel mai bun.

Discutam cu directorul unei mari agentii americane si l-am intrebat care e rotatia in agentie, cum ii plateste? Si mi-a spus: “Noi ii platim mai jos decat piata. Pentru ca sa lucreze la noi e o onoare. Ei lucreaza la aia care au conturile marilor marci ale lumii”. Am participat la un brainstorming pentru un client si a fost o atmosfera absolut fabuloasa. Ma simteam ca intr-un bar. Ei veneau acolo de placere, se simteau ca intre prieteni. Participau si oameni de media, si oameni de account si de PR si discutau cu totii.

V.M.: Asta e viata lor, nu?
Mihai Ghyka: Asta este viata lor si asta e fericirea lor. De ce sa-i acuz? Vine Moore si spune ca oamenii astia sunt exploatati, ca patronul e un hapsan care vrea tot timpul mai multi bani. E adevarat, dar pana la urma e alegerea lor. Ei se bat ca sa intre acolo. Unul dintre prietenii mei, director de creatie in Romania, spunea un lucru: “Daca n-as fi reusit cu compania pe care am pus-o aici pe picioare m-as fi angajat la o mare agentie americana din New York, spalator cu mopul. Si mai trageam cu ochiul la un creativ si, intr-o zi, poate mi s-ar fi dat voie macar sa dau o idee. Si acela ar fi fost inceputul carierei mele.”

V.M.: Crezi ca aversiunea unora fata de cultura de multinationala e indreptatita?
Mihai Ghyka: Cred ca e o alegere si oricine poate pleca oricand. Nu te tine nimeni si, intr-adevar, sunt unii care pleaca si duc o viata mult mai tihnita. N-am intalnit inca pe cineva care sa se retraga precum Tolstoi la casa lui de la tara si sa dea cu sapa, dar probabil ca vor exista cazuri in viitorul apropiat. De regula, cei care ies din multinationale se apuca si fac altceva in alt domeniu. Fie consultanta, fie isi fac propria companie mai mica, mai asezata intr-un domeniu care-i pasioneaza.

Pana la urma asta cred ca este cheia reusitei: pasiunea individului in domeniul respectiv. Asta conteaza mult mai mult decat dorinta de profit. De multe ori, cei care au facut un business doar din dorinta de a face bani n-au reusit. Trebuie sa pui pasiune in ceea ce faci, trebuie sa fii 100% conectat din dorinta de a invata, nu doar din finalitatea financiara.

Capitolul 4: in care se amesteca niste sfetnici si cativa politicieni.

V.M.: In perioada ta de pauza stiu ca ai urmarit cu mare atentie politica. Ai fost chiar tentat de actul guvernarii.
Mihai Ghyka: Nu stiu daca de actul guvernarii, dar am fost tentat sa intru in politica.

V.M.: Acum a trecut ispita.
Mihai Ghyka: Da...(rade in hohote) Cu siguranta.

V.M.: Te intreb ceva legat de ultima controversa dintre intelectualul politician versus smecherul politician. Tot intr-un articol, de aceasta data in Ziarul Financiar, scriai: “Nu stiu daca performanta unui guvern poate fi corelata cu numarul de ministri fosti profesori sau absolventi ai marilor universitati americane, dar mi-ar placea sa stiu ca acestia graviteaza, cu sau fara contract de consultanta, pe langa cei care iau decizii”. Ca manager, crezi ca o persoana de tipul lui Vasile Blaga ar putea lucra cot la cot si colabora bine cu un om in stilul lui H.R.Patapievici?
Mihai Ghyka: Cred ca o colaborare intre un intelectual care e ancorat in practica, nu un filozof care e doar profesor la catedra, si un politician e absolut binevenita. E un lucru intalnit in SUA, in Germania, in Franta. Si e nevoie de asa ceva mai cu seama in Romania, unde nu exista astazi scoli de administratie. Practic, politicienii nostri sunt politicieni din intamplare. Nu au fost scoliti pentru asta. Si atunci cu atat mai mult, cred ca ar avea de castigat in a se conecta la niste oameni care au competente recunoscute, care cunosc filozofie politica si pot oferi macar orientativ cateva exemple din istorie ca directii doctrinare.

Cred ca astazi Romania are nevoie de o clarificare doctrinara. In toate domeniile, dar si in cel politic, este nevoie de scoala. De o scoala de administratie care sa genereze tineri cu idei bine fundamentate si care nu canta partitura politica dupa ureche. Asa cum noi in companie avem programe de formare pentru fiecare individ, cred ca si clasa politica are nevoie de astfel de stagii.

V.M.: Chiar crezi ca politicianul din tipologia lui Vasile Blaga ar asculta ideile si directiile doctrinare primite din partea unor profesori?
Mihai Ghyka: In perioada in care nu am fost implicat in multinationala am fost implicat intr-un proiect de branding de turism si am avut cateva intalniri cu Elena Udrea. Am fost foarte pozitiv surprins de dorinta ei de a reusi si de a dovedi ca poate duce la capat niste proiecte de amploare si ca vrea sa schimbe fata turismului romanesc. Am avut placerea sa constat ca ce am spus intr-una dintre intalniri a avut un ecou.

Deci cred ca da, functioneaza. Depinde de fiecare om politic ce sfetnici si ce consilieri isi ia. Marturisesc ca, in momentele de cumpana, am doi-trei prieteni cu care ma sfatuiesc asa cum, sunt convins, e si cazul politicienilor. Se sfatuiesc politicienii si cu intelectuali de marca sau cu jurnalisti foarte buni? Sper ca va fi din ce in ce mai mult cazul sa se intample asta. Insa esential este nu doar sa ai sfetnicii potriviti ci sa si stii sa-i asculti.

Capitolul final: despre un Principe si a sa lumanare

V.M.: Aproape in fiecare interviu pe care l-ai dat ti s-a pus o intrebare despre sangele tau albastru.
Mihai Ghyka: Ei... Uite poate ca de data asta scap.

V.M.: Da, ai scapat, dar despre un Principe tot vom vorbi. Crezi asadar ca un Principe puternic trebuie sa fie iubit sau temut?
Mihai Ghyka: Eu cred ca trebuie sa fie iubit.

V.M.: Deci nu esti de acord cu Machiavelli?
Mihai Ghyka: Nu sunt de acord, desi multa vreme am umblat cu cartea lui dupa mine pentru ca in “Principele” sunt multe lucruri care tin de strategie. Cred insa ca puterea intr-o organizatie privata tine foarte mult, pe termen lung, de leadership. Si leadership-ul este puterea de a coagula oamenii, de a coagula echipe si, impreuna, de a crea o atmosfera, o motivatie, acea magie care duce catre rezultate bune printr-un efort placut si explicit acceptat. Si cu entuziasm. Pare ca sunt multe cuvinte goale aici, dar pana la urma sunt foarte greu de pus in practica.

V.M.: Principele ar trebui sa fie iubit si in institutiile de stat?
Mihai Ghyka: Acolo trebuie sa fie si iubit si temut. Din contactele pe care le-am avut cu ministerele am aflat ca exista un corp administrativ care nu cauta carisma, care nu cauta sa fie inspirat, care are doar o slujba, trebuie sa vina, sa-si ia salariul si sa-si faca treaba. Si daca nu li se masoara munca, ei ce vor face? Vor face mult mai putin. Undeva trebuie sa se stie ca exista o masurare a muncii pe care o presteaza. Trebuie sa existe un instrument care sa-i evalueze.

V.M.: Magia din companiile private nu ar putea fi functionala in institutiile de stat?
Mihai Ghyka: Totdeauna functioneaza, dar nu integral. Nu poate functiona decat pana la un anumit grad. Ineficienta ministerelor vine din inertia aparatului de stat care este mult sub secretarii de stat. Sa o spunem foarte sincer: de fiecare data cand vine un nou ministru despre care stim lucruri bune si de la care avem asteptari mari, uitam un lucru. Ca el este un om nou, are trei-patru secretari de stat care sunt si ei noi si care ii sunt de cele mai multe ori impusi, iar tot aparatul ministerial e acelasi. De 12 ani sunt aceiasi oameni. E foarte greu sa schimbi functionarii publici. Nu e un lucru lesne.

V.M.: Ar fi mai lesne pentru noi toti sa-i putem schimba usor?
Mihai Ghyka: Cred ca ar fi mult mai profitabil pentru noi toti. Sa nu uitam ca, din experienta mea, aproape toti angajatii de la stat ar dori sa lucreze in privat si aproape toti angajatii din privat nu ar dori sa lucreze la stat. Exista o migratie a valorilor dinspre stat spre privat. Foarte putini se duc invers, impotriva curentului.

V.M.: Crezi ca ar putea avea succes un experiment in care peste 50% din echipa unui minister ar fi formata din oameni veniti dintr-o multinationala?
Mihai Ghyka: Asta ar fi si costisitor. Ar fi un lucru bun si cred ca se face asa ceva prin parteneriatul public-privat. Din pacate, astazi nu avem bazele legislative pentru astfel de parteneriate in Romania.

V.M.: Revenirea ta dupa doi ani de pauza in functia de CEO a produs multe valuri in presa financiara de la Bucuresti. Oare de ce s-a intamplat asta?
Mihai Ghyka: Cred ca rar se intampla sa fii succesorul propriului tau succesor. Cred ca brandurile de care m-am ocupat au mare vizibilitate in media si au starnit si simpatii si controverse. Eu ma bucur ca aceasta schimbare in management a fost creditata cu incredere. Sper ca rezultatele sa fie la inaltime.

V.M.: Pentru asta traiesti acum? Pentru ca rezultatele sa fie la inaltime?
Mihai Ghyka: Hmmm. (Ghyka zambeste camufland inconfortul creat de o intrebare indiscreta). Personal, indiferent de pozitia pe care o detin acum, traiesc cu credinta ca, oricand ar fi sfarsitul vietii, sa am un bilant cu care sa fiu impacat. Pana la urma, parintele Arsenie Papacioc spunea ca ardem precum o lumanare. Sunt lumanari care scot o flacara mare si urat mirositoare si sunt altele care ard frumos si raspandesc o aura frumoasa. Eu, indiferent de ceea ce fac, vreau sa raspandesc o lumina frumoasa.

Fitter Happier

2010-02-22T16:53:00.000+02:00

Nothing more to say...

Paris, Mon Amour

2010-02-08T22:19:00.006+02:00

O Apocalipsa in care cred

2010-01-22T01:07:00.003+02:00

Nu ma sperie incalzirea globala. Nici gripa porcina, nici sfarsitul lumii din 2012, nici criza economica. Ma ingrijoreaza un pic lipsa de miscare, fumatul si viteza cu care Romania se indreapta spre un nou Ev Mediu.

Dar interviul acesta o sa ma faca sa visez urat la noapte, desi nu citesc prima data lucrurile acestea:

Ceea ce este insa cert este faptul ca pina si unii care s-au intors acasa, cu gindul de a ramine, s-au intors rapid in tarile in care se aflau din ratiuni care ar trebui sa ne puna pe ginduri. Este vorba nu numai de veniturile scazute din Romania, ci si de coruptie, functionarea administratiei si atmosfera generala din tara.

Am spus asta de prima data de cand am auzit enuntarea teoriei basesciene ca emigrantii vor reveni acasa din cauza crizei. Dimpotriva, pe termen mediu criza va accelera fuga din tara.

Dupa unii specialisti insa, revenirea fertilitatii la nivelul de inlocuire a generatiilor - 2,1 copii la o femeie - nu mai poate fi atinsa. Sa nu uitam ca tarile europene dezvoltate au avut si mai au inca o demografie relativ sanatoasa si datorita imigratiei. Numai ca studii recente, foarte pertinente, arata limitele pe care le poate avea imigratia si pericolele pe care aceasta le implica pentru tarile europene, inclusiv din perspectia conservarii identitatii culturale nationale. Viitorul demografic al Europei este sumbru, oricum am privi lucrurile.
[...]
Intr-adevar, dupa anii 2020-2030 vor aparea efectele economice negative ale scaderii natalitatii in prima parte a anilor 90 si mentinerea acesteia la valori scazute in anii urmatori. Generatiile nascute dupa 1989, considerabil mai reduse ca dimensiune, se vor afla atunci pe piata muncii si vor avea de intretinut economic o populatie virstnica, inactiva economic, imensa. Iata doua cifre: astazi la 100 de persoane adulte revin 24 de persoane in virsta de 65 ani si peste; in anul 2050 vor reveni 54 de persoane virstnice. Cu alte cuvinte, sarcina economica a populatiei adulte, compusa din generatiile mici nascute dupa 1989, va cunoaste mai mult decit o dublare.

Cam prin 2041 cica ar trebui sa ies eu la pensie, presupunand ca o sa traiesc atata. Naspa.

Redresarea situatiei demografice nu poate proveni decit din cresterea natalitatii. Iar aceasta crestere nu poate fi imaginata in afara unor programe si strategii care sa vina in sprijinul mamei, copilului, familiei tinere cu copii. Este de admis ca astfel de programe si strategii nu pot fi decit de natura stimulativa. Costurile ar fi enorme. In plus, nu avem nici o certitudine ca astfel de programe vor avea efectele scontate.
[...]
Evident, mijloacele economice reclamate de o astfel de politica sint foarte ridicate, iar situatia economica actuala nu constituie un context de adoptare a unor astfel de politici. Pe de alta partem este vorba de vointa politica, responsabilitate fata de viitorul tarii, deziderate care au fost si ramin departe de interesele actualei clase politice.

Din pasajul acesta am retinut doua tari cu ceva sperante: Franta si Suedia. Aveam o banuiala. :D

Toate prognozele demografice, atit cele nationale cit si cele care provin de la Eurostat si de la Divizia de Populatie a ONU, sint pesimiste legat de viitorul demografic al Europei. Nu este exclus ca sa ne aflam intr-o faza istorica care sa duca la un derapaj demografic inexorabil al Europei. Evolutiile de pina acum si cele actuale pledeaza pentru o astfel de perspectiva.

O apocalipsa in care sunt dispus sa cred mult mai mult decat in altele promovate galagios.

Problema imigratiei este extrem de complexa, in general, si pentru Romania in particular. Imigrantii ar putea compensa, intr-o anumita masura, efectele scaderii naturale a populatiei si migratiei externe negative. Problema care se pune este citi imigranti si de unde? Daca or veni din spatiul european, natalitatea lor va fi similara cu cea a romanilor. Daca vor veni dintr-un alt spatiu geografic si, mai ales cultural, s-ar putea sa aiba o natalitate mai ridicata, dar nu putem intui implicatiile de alta natura ale acestei imigratii. Ar fi o decizie de natura politica, in care, in mod normal, populatia a trebui consultata daca aceste fluxuri migratorii ar fi de mare dimensiune. Sa nu omitem anumite evolutii si realitati din unele tari dezvoltate din Europa de Vest.

Mda. Pentru mai multe detalii despre acele "anumite evolutii si realitati" cititi blogul Patrupedului conservator ce, desi mai exagereaza el pe alocuri, are fundamental dreptate.

Aici am ajuns dupa 20 de ani de natalitate scazuta si dupa ce 2-3 milioane de romani si-au luat lumea-n cap, satui de mizerie. Pensia dvs. ar urma sa fie platita de cei care vor fi activi economic in jurul anului 2045. Numai ca acestia vor proveni din generatiile mici, nascute dupa 1989, si vor avea o sarcina economica imensa pentru asigurarea pensiilor.
[...]
Intorcindu-ne in timp, putem gasi modelele culturale care explicau nivelul ridicat al natalitatii. Aceste modele s-au erodat insa in timp, sau au disparut pe masura modernizarii societatii. Normele culturale de natura religioasa erau extrem de importante in trecut in ceea ce prieste casatoria si copiii. Aceste norme si-au slabit dramatic influenta in perioada regimului trecut si nici in contextul actual nu mai au forta de altadata.
Functia economica a copilului era extrem de importanta in Romania antebelica si este neglijabila astazi, in timp ce costul copilului a crescut rapid. Reintoarcerea la valorile trecutului pare imposibila. Doar programe foarte bine concepute, generoase si implementate cu responsabilitate, urmarite in timp ca eficienta, ar mai putea revigora valori culturale si de alta natura ale trecutului, favorabile familiei cu copii.

Amin!

2009. A Treia Cale. 2010. Ganduri.

2009-12-29T12:17:00.006+02:00

Dupa ceva timp, pot spune ca 2009 a fost un an mai prost decat precedentul. Ultimul an despre care am gandit asa a fost 2003.

N-am trecut prin momente dramatice precum altii pe care ii cunosc. Unii au inceput deja sa isi revina, ceea ce ma face sa ma gandesc uneori daca n-ar fi fost mai bine sa mi se fi intamplat si mie asa. Doar ca viata mea s-a saracit treptat. Am continuat pe acelasi drum ce mi-a adus satisfactii incepand de prin 2004, dar a inceput sa se infunde de prin 2007. Acum imi este foarte clar de ce si ce trebuia sa fac atunci...dar n-am facut.

Daca 2008 tot a mai adus niste lucruri bune, deloc neglijabile, in 2009 fie am batut pasul pe loc fie am dat inapoi, deranjant de mult in unele aspecte.

Pe la inceputul anilor 90 am trecut si eu prin perioada adolescentei dramatizante, ca orice om viu. In perioada aceea inventasem o filozofie personala, cu accentele specifice varstei. Ziceam eu atunci ca in viata exista trei cai:

Prima, in care individul ajunge la un echilibru emotional ce ii permite sa aiba in cea mai mare parte a timpului o stare de multumire, presarata cu unele momente de fericire si altele de provocare, pe care le poate infrunta cu ajutorul sigurantei acumulate in timp. Fara tensiuni ce macina in interior, fara depresii, fara goluri existentiale majore.

A doua, in viziunea dramatica specifica varstei respective, era neantul, moartea, nimicul, sinuciderea. Preferabila celei de-a treia, pentru ca e vorba totusi de un act de vointa, de o infrangere "demna".

Calea a treia, cea care ma ingrozea atunci, si pe care aveam senzatia ca o vad la multi in jurul meu, sau poate chiar o vedeam, era cea a anularii spritulul fiintei umane, a animalizarii.

Cafea, spalat pe dinti, mancat, serviciu, rutina, sandwichul de la pachet, telefon acasa, rutina, mers acasa, piata, mancat, televizor, dus, somn. Si de la capat.

La momentul respectiv mi se parea ceva mai rau decat moartea. Si evident credeam ca atunci, repede, in anii aceia se decide totul. Daca voi merge pe "prima cale" sau ma voi infunda in cea de-a treia. Caz in care era mai bine sa pun stop inainte de a nu mai simti nimic. Inainte de Life-in-Death.

Realitatea a fost mult mai putin spectaculoasa si dramatica decat imaginatia mea infierbantata de atunci. Timp de vreo 15 ani am descoperit si m-am descoperit. Am descoperit grotele in care traisem, eu si multi altii, multe si stramte. Mi-am descoperit calitati despre care mi-era teama sa ma gandesc ca le am, am constientizat defecte pe care le ascundeam in spatele sabloanelor turnate de-a gata pentru a justifica inactiunea.

In general am descoperit incetul cu incetul ca mult din frumosul la care mi-era teama sa sper exista in forme cat se poate de concrete, si ca multe din "adevarurile" indopate pe post de scut impotriva lumii nemiloase nu sunt decat frici presupus utile pentru a ascunde neputinta, in fapt mediocritati nenecesare.

Mi-am adus aminte in dimineata aceasta de cea "de-a treia cale". Pentru ca in ultimul an viata mea a inceput sa o ia in acea directie. Uitandu-ma in jurul meu realizez ca mult din frumosul acela descoperit tarziu, dar totusi descoperit, nu prea e definitiv, nu prea l-am asimilat cu adevarat. Nu stiu daca a devenit cu adevarat parte din fiinta mea sau a fost doar asa, un salt din mlastina, inainte de a ma infunda din nou.

In ultimul timp am facut putine lucruri care sa ma satisfaca pe mine cu adevarat, individ modern egoist ce se presupune ca sunt. In schimb am adus multumire altora, uneori voluntar si cu iubire, alteori mai putin... Am pus vreo doua caramizi la drumul spre rai.

Toti acestia sunt personaje din "a treia cale". Am realizat asta vorbind zilele trecute cu taica-miu, de departe cel mai convins teoretician al acestui mod de viata. Ceea ce pe mine ma ingrozea in adolescenta pentru ei toti reprezinta o perspectiva multumitoare. Eu, nelinistea mea, sunt asa, ca un condiment, daca nu cumva ca un premiu. Partea boema, inalta, a vietilor lor. La care ei tin, tin cu adevarat, cu sinceritate, pentru a isi nega propria mediocritate. Da, stiu, sunt rau.

Unii nu vor, altii nu pot, altii sunt pur si simplu multumiti, si-au epuizat deja parcela de progres ca fiinte umane. Iar eu ma simt un pic captiv.

Teoretic, anul ce urmeaza ar trebui sa fie un an al marilor alegeri pentru mine. Totul pare copt pentru asa ceva.

Stiti de ce imi este teama?

Nu ca voi alege gresit. Nu ca voi ceda alegerilor facute de altii pentru mine, sunt suficient de capos. Ci ca voi amana. Impotriva tuturor argumentelor rationale, agatandu-ma de pretexte, evadand, asa cum fac din ce in ce mai des in ultimul timp (si aici am avut recent surpriza revenirii unor reactii pe care le credeam parte din trecut).

Energie nu prea mai am. De unde naiba, am consumat o caruta in cei 15 ani dinainte, credeam ca s-a terminat cu provocarile majore! Am in schimb mult mai multa experienta si o pernuta zdravana de siguranta, probabil chiar supradimensionata.

Am FMI-ul meu. Trebuie doar sa il folosesc pentru a iesi din "criza", nu pentru a o lungi.

De fapt aici vroiam sa ajung. Gandindu-ma la toate acestea mi-am dat seama ca istoria aceasta a mea seamana grozav cu istoria recenta a comunitatii in care exist, a Romaniei. Cu agitatia radicala a primei jumatati a anilor 90, cu mizeria boema a celei de-a doua jumatati, cu constructia de la inceputul anilor 2000, finalmente evadarea, sau poate doar briza de aer curat din a doua jumatate, si acum cu revenirea griului binecunoscut si ezitarile intre curaj si resemnare. Se pare ca sunt un "personaj reprezentativ".

Sper sa nu fiu pana la capat. Mda.

Va rog sa acceptati conditiile dictate...

2009-12-16T17:03:00.002+02:00

Din intamplare am nimerit in fata unui televizor fix cand a inceput transmisia directa a consultarilor intre Presedinte si PNL.

Crin Antonescu m-a enervat de multe ori prin discursurile sale inutil de agresive si de vagi. Nu si de data aceasta. Chiar n-am ce sa-i reprosez. Daca mi s-ar fi dat mie discursul respectiv scris pe o foaie de hartie ca sa il recit in fata lui Basescu, mi l-as fi asumat fara sa schimb o virgula. Si-a cenzurat agresivitatea, n-a contestat drepturile explicite si implicite ale Presedintelui, a fost politicos, deschis atat cat ii permite situatia, si destul de clar.

Basescu si-a inceput replica cu “Mai suntem inca in campanie electorala?” si a continuat pe linia cunoscuta cu partidul cu cel mai mare numar de mandate, repetand de cateva ori geniala expresie “VA ROG sa acceptati conditiile DICTATE de electorat.”

Pentru a 1000-a oara am sperat ca Basescu s-a schimbat, macar acum dupa ce a obtinut al doilea mandat. M-am inselat iarasi.

Probabil ca in seara aceasta vom avea confirmarea oficiala a guvernului Boc V. In ceea ce ma priveste am confirmarea ca daca nu exista o reconciliere, acest lucru se intampla tot din cauza lui Traian Basescu si nu a altcuiva.

Va doresc sanatate si un trai imbelsugat in tara lui Basescu si Boc.

Preventiv...

2009-11-23T13:16:00.001+02:00

O chestie pe care presimt ca o sa o tot repet saptamanile astea:

Insistentele celor ce ma indeamna sa votez cu Geoana pentru ca “prioritatea este sa scapam de Basescu” ma enerveaza la fel de tare precum insistentele celor ce ma indeamna sa votez cu Basescu pentru ca “este singura sansa pentru a evita dominatia pesedista”.

Vedeti-va de Congresul vostru, faceti rezerve de faina si caltabosi de impartit la pomanagii, dezbateti care da mai bine din mana si care are planuri mai minunate pentru tara, dar lasati-ma pe mine in pace. Mi-au ajuns anii copilariei in care ma batea dirigu’ la cap sa merg la actiuni pionieresti, cred ca mi-am castigat macar dreptul de a mi se respecta acel minim de demnitate pe care il pretind.

Eu votez Crin Antonescu

2009-11-22T12:58:00.001+02:00

Eu votezi astazi Crin Antonescu. Si in masura in care parerea mea are vreo importanta pentru voi, va recomand acelasi lucru. Cred ca este singura optiune pe care nu o veti regreta, nici acum, nici peste 10 ani. Eu nu regret aproape nici unul din voturile pe care le-am dat de-a lungul timpului, si nici alegerile la care nu am mers sau mi-am anulat votul.

Un fior rece pe sira spinarii

2009-11-20T22:34:00.003+02:00

Nu mă identific cu un procent majoritar de purtători de carte de identitate în trei culori. Un alt motiv este acela al copiilor, pe care vreau să-i am. Dar nu vreau să audă de “becali”, nu vreau să asculte “salam”, ci doar să ştie că salamul e un aliment. Alt motiv : MIZERIA FIZICĂ şi MIZERIA UMANĂ din această ţară, care a ajuns să se manifeste, în opinia mea, în forme inimaginabile.Privitor la plecare: mă ameninţ singur de mult timp, am avut şi o încercare “eşuată” acum 6-7 ani în Germania… care nu m-a făcut decât să-mi doresc şi mai mult să plec, dar legal şi asta din respect pentru ei. (…)M-AM SĂTURAT DE ŞMECHERI ŞI ŞMECHERII! (...) . Deci, ca să nu fiu mistic : Canada via Germania, sper. Am încă dilema : un stat cu un sistem social mai scăzut, dar cu o deschidere mai mare către emigranţi, ori un stat cu un sistem social mai robust, dar cu o toleranţă mai mică la emigranţi ? – având în vedere că nu trăim de mai multe ori, e greu să alegi în opinia mea.

Sunt cuvinte scrise acum 8 zile de un tip de 33 de ani, necasatorit, fara copii, director intr-o corporatie privata.

Nu, nu sunt eu.

Spre deosebire de mine, renuntase la fumat si isi cumparase o bicicleta.

La 6 zile de la acele cuvinte, s-a trezit de dimineata, s-a suit in masina, a pornit-o, a facut infarct si a murit. Se numea Alex Miristea si era cu o luna mai mic decat mine.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Geoana. Mircea Geoana.

2009-11-18T16:02:00.005+02:00

De ieri de cand am vazut poza de mai jos la Lilick pe Facebook nu ma pot opri din ras. Asta vrea sa ne propuna FSN-ul pentru toamna 2009:

.Aurora Liiceanu : „Egalitarismul este «boala» românilor”

2009-11-16T15:02:00.003+02:00

Un interviu excelent din Adevarul:

Pentru ca unora s-ar putea sa il se para prea lung si pretentios, dau niste citate pentru a starni interesul:

Cum ar vrea românii să se integreze în această normalitate flexibilă?

Aş putea spune că, mergând în trecutul imediat, egalitarismul este solul pe care se naşte reprezentarea mentală a normalităţii la români. Şi care alimentează invidia negativă, nu invidia pozitivă, pe care noi am avut-o istoric. Noi avem alergie încă la ideea de diferenţă şi, de foarte multe ori, aceste discuţii care se fac despre omul bogat şi omul sărac se fac în virtutea acestei alergii la diferenţă. Egalitarismul cred că ne-a marcat extraordinar de mult şi nu suportăm ca cineva să fie diferit de noi. Românul are propria lui definiţie. El se consideră normal şi vrea ca toată lumea să fie ca el.

Şi mai există eul social, adică eu şi lumea mea mai lărguţă. Dar asta nu înseamnă neapărat globalizare, ci România, ţara mea, spaţiile largi. Istoric, nu ştiu de ce, noi ne-am cantonat în interpersonal. De asta şi tabloidismul a intrat aşa de repede, pentru că toată lumea vrea să ştie ce se întâmplă în casa celuilalt...
E o invadare a intimităţii celuilalt...

Da, adică uitatul pe gaura cheii, dar în mod permis. Nu suntem singuri, mai sunt şi alţii aşa. De aici succesul telenovelelor, o mahala acceptată. Mă uit peste gard, văd ce se întâmplă. Toate sunt în zona interpersonală. Aţi văzut că în toate telenovelele nu se ştie dacă personajele lucrează, dacă au ierarhie socială. Sunt legate de copii legitimi, nelegitimi, de bani, de amantlâc. Acolo este viaţa şi probabil că acolo suntem tentaţi să ne satisfacem ca interes.

Toată lumea spune că este imposibil să te îmbogăţeşti în 20 de ani într-o ţară. Deci cei care sunt foarte bogaţi sunt hoţi, aşa spune toată lumea. În acelaşi timp, aceiaşi oameni au cu totul şi cu totul altă percepţie când este vorba de loterie. Pentru că în loterie te confrunţi cu o entitate care este necontrolată. Eşti alesul sorţii.

Am citit un studiu foarte interesant despre cum şi-a albit imaginea Rockefeller. Apărea în ziare exact ca la noi: hoţul, şarlatanul, baronul. Şi a angajat un psiholog – ştiţi cum e cu vârsta, îmbătrâneşti şi nu vrei să rămâi şarlatan – căruia i-a spus că vrea să-şi schimbe imaginea socială. Iar psihologul l-a îndrumat ca în fiecare dimineaţă să se ducă într-o intersecţie din New York, să se dea jos din maşină şi să dea câte 25 de cenţi fiecărui om. Cum ar fi la noi 10 lei acum.

Şi el a zis: „Eu merg în maşină cu geamuri negre, e lapoviţă, cum o să stau la colţul străzii să dau bani?!”. „Altfel nu puteţi”, i-a zis psihologul. Şi a făcut-o. Încet-încet şi-a spălat imaginea. Spre sfârşitul vieţii a devenit filantropul Rockefeller.

De exemplu, se spune aşa: „Cu Dumnezeu înainte!“, „De ce, Dumnezeu, nu mă laşi naibii în pace?!“, „Aşa a fost să fie!” Există foarte multe expresii în care noi suntem instalaţi în această scoatere din propria istorie. Noi nu vrem – poate că greşesc! – să ne asumăm rolul de coautor al sorţii noastre. Autorul este întotdeauna altul. Soarta noastră nu e a noastră.

A fi român nu e o naţionalitate, e o profesiune»

Nu ştiu... Eu, în general, văd că Biserica este legată de femei, care sunt depozitare... Dacă întrebi un bărbat câte farfurii se dau la parastas, habar nu are.

Asta ţine de formalism...

Da, dar Biserica, pe de altă parte, funcţionează pe un raport neelegant cu femeia. Dacă femeile pleacă, bisericile se transformă în muzee.

Uitaţi un lucru interesant: chiar şi acum, iscălitura funcţionarilor este indescifrabilă. De multe ori nici nu scriem cu litere normale „Popescu Ion” şi apoi să iscălim. Nu ştii cui să te adresezi... Este un consens al apărării prin lipsă de transparenţă.

Teama de răspundere...

Exact! În momentul în care se dispersează responsabilitatea nu mai ai ce să faci. La noi, funcţionarul public este nesancţionabil şi incontrolabil. Eu nu pot să dau în judecată nici un magistrat care a făcut o prostie pocindu-mi numele într-o hotărâre judecătorească. Odată ce iese pe ţeavă un act, eu nu mai pot să-l schimb decât prin proces.

Noi trebuia să mergem mai mult pe responsabilitatea individuală. Nu suntem responsabili. Spre exemplu, englezii te presează foarte mult cu responsabilitatea parentală. Te dau afară din acele case sociale imediat dacă ai un copil vandal, dacă ia droguri ş.a.m.d.

Fiecare dintre noi doreşte, uneori, ca altcineva să-i rezolve problema. Asta apropo de paternalism şi externalism. Noi, românii, am dori ca altcineva să ne rezolve problema.

Tot politice

2009-11-12T12:56:00.003+02:00

Duminica seara prietenii mei de la Coltul Strazii au reusit sa ma zgandareasca si am produs la foc automat doua postari, dintre care una a fost preluata si pe blogul lui Dan Selaru si de acolo pe Hotnews.

Au trecut cateva zile, nu ca asta le-ar afecta catusi de putin actualitatea, si mi-e lene sa le dau copy-paste, asa ca ma multumesc cu linkurile pentru cine vrea sa le citeasca acolo:

De ce sa il votez pe Basescu?

Ce model de societate ne propun partidele?

PS: recitind acum la rece imi dau seama ca, influentat ce posturile la care dadusem replica si incercand sa fiu digerabil pentru cei carora le raspundeam, i-am tras un perdaf nemeritat de dur lui Crin Antonescu. Nu, nu mi-e deloc greu sa il votez, e chiar o alegere simpla, evidenta, si care nu imi provoaca indoieli.

All free men, wherever they may live, are citizens of Berlin

2009-11-09T13:17:00.002+02:00

Astazi se implinesc 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului:

Textul discursului

Statul roman: ce este si ce ar trebui sa fie

2009-11-04T12:39:00.005+02:00

Doua postari de pe blogul Andreei Paul (fosta Vass) m-au provocat sa scriu aseara la repezeala doua commenturi pe care le-am recitit in dimineata aceasta, si am fost atat de multumit de propria elocinta (:P), incat am hotarat sa le transcriu aici.

Despre politica Guvernului Boc in ceea ce priveste reducerea cheltuielilor publice:

"Guvernul Boc s-a instalat la sfarsitul lui decembrie 2008. Pana prin februarie s-a chinuit cu acel buget ce va ramane in istoria finantelor romanesti drept un monument de penibilitate, in care principala masura anticriza era vopsitul a aproape 1000 de biserici. Dupa aceea inca vreo 2-3 luni a “lucrat” la impartirea functiilor pentru activistii de partid pana la nivel de cluburi sportive scolare si gradinite . Dupa ce madam Merkel le-a taiat macaroana est-europenilor si i-a trimis la FMI, au incropit a doua penibilitate de buget. Nu pot sa uit forma initiala a impozitului forfetar, in care compania la care lucrez, ce in 2008 a avut o CA de 100mil$ si pierdere ar fi urmat sa plateasca un impozit de 500000$. Ce cuvant nejignitor sa folosesc pentru cei care au produs o asemenea aberatie?

A urmat un lung sir de declaratii sforaitoare ale prim ministrului. S-au “redus” posturi vacante iar marea realizare cu cabinetul demnitarului a fost anuntata definitiv si irevocabil de vreo 5 ori. In MO a aparut abia in toamna si as pune pariu ca nici pana in ziua de astazi nu a fost operata in practica. Ca sa nu mai spun de reforma agentiilor, anuntata de Stolojan inca din campania electorala si nematerizata nici pana astazi, dupa un an. Tariceanu scosese pe genunchi o OUG referitoare la subiect, pe care marele guvern reformator s-a grabit sa o anuleze. Habar n-am ce continea, dar sigur era mai buna, din simplul motiv ca orice e mai bun decat nimic.

Sa mai adaugam la realizari lungile negocieri cu sindicatele, in urma carora s-a ajuns la un acord incalcat instantaneu de guvern, ce a modificat legea salarizarii unitare in mod unilateral dupa incheierea acestuia. Care lege oricum se aplica de la anul, asta in varianta utopica in care nu va fi modificata pana atunci, si care oricum nu prevede nici o reducere, ci doar niste fabulatii referitoare la niste mariri pe care nu le crede nici naiba.

Imi pare rau, dar esecul Guvernului Boc in ceea ce priveste rationalizarea cheltuielilor publice nu poate fi imputat CCR, ce amana o lege ce a fost adoptata in septembrie. 10 luni ce a pazit guvernul??? In asta statea toata “strategia”, in 10 zile de concediu fara plata??

Fara a mai adauga ca de fapt CCR a facut un serviciu campaniei electorale a lui Traian Basescu. Verdictul este absolut previzibil. Fara a fi jurist, am macar atatea cunostinte de drept al muncii incat sa stiu ca prevederile contractului de munca nu pot fi modificate in mod unilateral de una din parti. Singurele decizii unilaterale acceptate sunt demisia, respectiv concedierea cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

PS: bugetul initial adoptat la inceputul lui 2009 ne arata exact ce s-ar fi intamplat cu banii daca Tariceanu ar fi lasat un deficit de 0%. Vazand aberatia aceea nu pot decat sa ma bucur ca a avut inspiratia de a cheltui cat de mult s-a putut!"

Despre reforma administratiei publice:

"Eu vad o singura solutie, dezarmant de simpla: restrangerea patrimoniului statului. Privatizarea a tot ce a mai ramas de privatizat, simplificarea birocratiei sufocante, introducerea premizei de nevinovatie in relatia cu statul (eliminarea nenumaratelor “aprobari” si “avize”), eliminarea privilegiilor pe care statul si le acorda singur in relatia cu restul lumii (de ex faptul ca nu plateste dobanda la propriile intarzieri la rambursarea taxelor sau faptul ca este obligatia unilaterala a contribuabilului de a isi clarifica situatia fiscala, chiar daca aceasta este eronata in urma unor greseli ale angajatilor statului, si multe altele), introducerea de parteneriate si management privat oriunde este posibil, inclusiv in invatamant, sanatate si chiar in anumite sectoare militare sau de siguranta publica.

Statul roman este in acest moment un porc gras si neajutorat. Tenteaza pe multi si nu se poate apara. Prima miscare ar trebui sa fie o cura drastica de slabire. Un stat fara mari companii publice, fara posibilitatea de a bloca, de multe ori abuziv sau prin artificii birocratice, o tranzactie, o initiativa, o constructie, etc, fara un statut privilegiat fata de ceilalti subiecti de drept, ar fi mult mai putin tentant. Presupunand ca in acelasi timp economia se dezvolta, atentia celor dornici de imbogatire se va concentra mult mai putin pe patrimoniul de stat devenit din ce in ce mai neinteresant.

Apoi, cu mai putina povara si cu o baza de impozitare marita isi poate intari structurile de control.

Nu cred in rezolvarea situatiei prin legi, proceduri, sisteme, algoritme, etc, etc, ce incearca sa faca eficienta aceasta structura obeza si moale. Am o reactie aproape fizica de nervozitate atunci cand aud de “norme de simplificare”, “revizuirea”, “noua procedura imbunatatita” etc. Fara exceptie toate acestea se traduc in hartogarie kafkiana, inutila, irationala si epuizanta.

Marea problema o constituie cei ce isi bazeaza prosperitatea si autoritatea personala pe manuirea dibace a acestui monstru placid. Problema este cu atat mai mare cu cat o mare parte dintre liderii societatii romanesti de astazi s-au format si au trait toata viata exclusiv in acest sistem. Mai mult, chiar succesul lor arata ca sunt niste corifei, niste maestri ai sistemului pe care cica ar trebui sa il schimbe! Nu au nici un fel de experienta intr-un mediu lipsit de controlul, birocratia si coruptia statului roman, ca rezultat implicit al educatiei si carierei lor nu au incredere in libertatea economica si administrativa, sunt la o varsta la care schimbarea profunda este biologic imposibila si mai ales nu au absolut nici o garantie ca intr-un alt model de societate vor avea un succes macar comparabil cu cel actual. De fapt o buna parte dintre ei sunt constienti ca odata cu acest model ar disparea si ei ca lideri. Nici macar evolutia biologica nu imi lasa prea multe sperante, deoarece deja a inceput sa apara versiunea 2.0 a acestui tip de lider postcomunist: baronul.

Tot ce sper de la liderii politici este sa aiba macar luciditatea si marele altruism necesar pentru a infrange tentatia lor de a “controla”, “rezolva”, “reforma”, “gasi solutii” si de a DA DRUMUL. De “a arunca in apa” resursele patrimoniale si umane controlate de stat. Vor lua apa la bord, unele vor ajunge la hoti, unii functionari vor suferi o perioada in somaj, dar in cele din urma tot ce este viabil va invata sa inoate.

In rest, va spun cinstit ca desi sunt economist de profesie, nici nu mai acord atentie “strategiilor” avansate de diversi lideri politici pentru a “eficientiza” si “reforma” statul. Nu poate fi reformat, iar cei care sunt autorii acestor “strategii” sunt nu doar incompetenti, dar chiar dusmanii naturali ai acestor reforme. Iar lider politic care sa surpe fundamentul propriei puteri nu s-a inventat inca.

Din pacate in ultimul timp il aud pe Traian Basescu laudandu-se singur cum a blocat privatizarile. Si ce-a rezolvat? A “salvat” Posta de Vantu (desi nu era deloc obligatoriu sa ajunga la respectivul, exista metode solide si deja testate chiar la noi de a face privatizari sub supraveghere internationala, sau transparent, pe bursa, ca sa nu mai vorbim ca CSAT-ul putea lua o decizie de blocare doar daca o asemenea amenintare se materializa, nu inainte de a demara procesul!) si in schimb a napadit-o cu activisti de partid. Externalizarea resurselor statului, chiar si catre niste hoti, desi nu cred ca suntem condamnati la asa ceva(!), inseamna finalul acestei agonii jalnice si insuportabile de 20 de ani.

In rest…discutiile despre cum sa facem statul roman mai bun ma plictisesc la fel de mult ca si discursurile lui Ceausescu despre dezvoltarea multilaterala a patriei. Si unele si altele sunt doar niste “planuri minunate” ce nu vor depasi niciodata faza de teorie. La fel ca minunata teorie a tatalui lor, al tuturor, Karl Marx."

Apel catre Traian Basescu

2009-10-22T13:03:00.004+03:00

Eu, ieri, La Coltu' Strazii, un articol mult comentat si chiar citat de bloggeri su staif: :P

In ultimele zile am citit o serie de afirmatii venite dinspre Traian Basescu si o serie de oameni ce il sustin si pentru care (inca) am prea mare respect pentru a ii nominaliza, pe care le-as categorisi pur si simplu delirante:

“Declaratia politica de sustinere a lui Klaus Johannis adoptata de Parlament este cel mai apropiat lucru de o tentativa de lovitura de stat de la mineriade incoace.”
“Atac bezmetic la adresa Statului Roman.”
“O incalcare foarte grava a Constitutiei.”
“Transformarea presiunii publice într-un gest anti-constituţional”
“Alesii nostri submineaza autoritatea.”
“Confiscat de partide, Parlamentul trebuie redat cetatenilor.”
“instituția Parlamentului nu mai e liberă, pentru că ea a fost acaparată de către partide.”
“E nevoie, de fapt, de un nou regim.”
“À propos de euforicele celebrări ale primarului Sibiului ca salvator magic, nu aş merge în timp până la Carol I. Mai aproape de noi, membrii aparatului de partid găsiseră, la rândul lor, un domn străin şi eficient, pe Ion Gheorghe Maurer.”

Caricaturi in care Parlamentul este asemanat cu un tomberon de gunoi:

Clipuri in care parlamentarii sunt reprezentati ca niste viermi striviti de o mana puternica:

Nu pot sa cred ca acesti domni nu stiu ce este aceea o Declaratie Politica a Parlamentului, care este rolul partidelor intr-o democratie reprezentativa, cine a fost Gheorghe Maurer si cine este Klaus Johannis, care este rolul Parlamentului si al parlamentarilor intr-o tara democratica. Stiu ca au diplome, titluri in domeniu, se doresc a fi promotori ai valorilor occidentale. Nu am nevoie de argumentele lor ca de fapt in spatele declaratiei politice este altceva, in spatele Parlamentului sunt altii, in spatele lui Johannis este Felix si asa mai departe. Nici de calcule jenante despre economii pe seama democratiei. Sunt argumentele comune ale dictatorilor ce apar in timpul crizelor economice si sunt convins ca dansii cunosc acest lucru.

Pana la urma este alegerea lor daca prefera sa isi compromita credibilitatea pentru un scop anume, pe care dansii il cunosc cu siguranta mai bine decat mine.

Insa in modesta mea calitate de alegator ce l-a votat de patru ori pe Traian Basescu imi permit un demers poate patetic, dar pe care il simt necesar:

Domnule Presedinte Traian Basescu, daca votul meu nu va mai intereseaza, va rog frumos macar NU MA FACETI SA VOTEZ PSD-UL!

Pentru asa ceva o sa va urasc pana la sfarsitul zilelor mele. La fel ca pe Ion Iliescu.

Criza economica: ce riscam sa pierdem definitiv

2009-10-08T13:07:00.002+03:00

Eu, tot La Coltu' Strazii:

In urma cu vreun an, pe la inceputul crizei economice, in discutiile cu actualii colegi de blog imi exprimam temerile in legatura cu posibilele efecte ale acesteia. Nu eram nici eu absolut convins de ceea ce spuneam, pentru ca in general am o mare neincredere fata de capacitatea speciei umane de a isi anticipa viitorul.

Una dintre acestea era ca o guvernare PDL va stabili noi recorduri de incompetenta. Ma bazam pe evolutia acestei organizatii in ultimii ani, cu o pondere parlamentara determinata in proportie de 70% de prestatia unei singure persoane, Traian Basescu. O astfel de conjunctura favorizeaza lingaii si supusii si rapeste celor capabili sansa de a accede la autoritatea decizionala. Din pacate am avut dreptate.

O alta, mai fatalista, era ca 2008 s-ar putea sa fi fost varful unui ciclu istoric pentru Romania, ciclu pe care il calculam eu atunci la 70 de ani, cu precentul varf in 1938 si urmatorul undeva in 2078, dincolo de orizontul nostru de viata. Acum vad ca mai sunt si altii care se tem de acelasi lucru.

O alta care incepe sa se adevereasca, si care ma sperie mult mai mult decat precedentele, este ca aceasta criza economica va avea ca rezultat distrugerea partii active a societatii romanesti, atat cat a mai ramas din ea.

Inca din primele luni din 2009 am inceput sa aflu de prieteni din mediul privat ajunsi in situatii dramatice: fara venit si cu rata lunara de 60 de milioane, cu credit de 350000 euro si serviciu foarte nesigur, cu teren cumparat pe credit garantat cu casa, teren ce acum nu mai poate fi vandut la nici un pret, etc, etc. Mai nou am inceput sa aflu de drame aproape similare din sectorul bugetar. Ieri o prietena imi povestea ca este pe cale sa isi piarda serviciul in favoarea activistilor portocalii ce au invadat respectiva companie nationala. Provine dintr-o familie modesta, in timpul facultatii a avut doua servicii iar dupa, pentru o perioada chiar trei. A mers la concurs cu neincredere si a descoperit cu surprindere ca se poate lucra civilizat si la stat. Desigur, nu in 2009 ci in 2006. Si-a luat o garsoniera si o masina pe credit. Acum este aruncata afara in numele intereselor de partid.

Acesti oameni sunt si vor fi marile victime ale crizei in Romania. Nu pensionarii invatati cu saracia si protejati pentru voturile lor, nu bancile ce isi rezolva problemele pe seama guvernelor vulnerabile la lobby, nu cei aflati deja in strainatate si care acum repeta “Nu v-am spus eu ca Romania e de c***t?”, nu taranii ce traiesc la fel ca acum 50 de ani si la fel ca peste 50 de ani, nu pesimistii carcotasi ca mine care n-au riscat si acum se mandresc cu pesimismul lor.

Acestia erau oamenii care, uneori cu naivitate si cu usurinta, poate chiar cu aroganta, au crezut ca isi pot construi o viata decenta aici, in Romania. Ca merita efortul de a sta saptamani intregi 12 ore la serviciu, ca merita sa te adaptezi de doua ori pe an la un nou job, ca merita sa investesti pe 25 de ani intr-o casa in Romania. Ei au crezut in viitorul tarii acesteia, nu doar declamativ precum politicienii, ci al naibii de concret, mizand pe asta banii, sanatatea si tineretea lor. Si sunt pe cale sa le piarda pe toate.

Multi dintre ei vor pleca spre vest. Aud in jurul meu vorbindu-se de asta cu o frecventa si o convingere pe care n-am intalnit-o de 20 de ani incoace. Probabil la fel se vorbea si pe la sfarsitul anilor 70, inainte de lunga iarna grea a anilor 80. Unii vor ramane, iar dintre acestia unii, probabil destui, vor reusi candva sa iasa din drama financiara actuala. Dar nu vor mai putea recupera anii de munca pierduti pe nimic si mai ales nu vor mai putea recupera vreodata INCREDEREA ce i-a adus in aceasta situatie.

Acum un an cand aveam discutiile acelea, ziceam ca prima si cea mai importanta masura anticriza pe care ar trebui sa o ia un Guvern in Romania ar fi tocmai sa protejeze aceasta categorie de oameni. Nu mi-era nici mie clar exact cum ar fi trebuit procedat, poate prin garantii, poate prin finantari sau refinantari, dar de la aceasta idee generala ar fi trebuit pornit.

Pentru ca din criza economica vom iesi la un moment dat, mai la coada ca intotdeauna, dar vom iesi. Poate ca si democratia isi va reveni, sau macar vom avea o autarhie blanda, care sa permita macar un trai fara teama de agresiuni violente din partea statului. Insa riscam teribil de tare sa pierdem inca o generatie. A nu-stiu-cata la rand.

Iar dupa ce odata cu deschiderea granitelor cei mai buni dintre noi, fie ca erau cei mai buni tarani sau cei mai buni fizicieni, au plecat spre vest, distrugerea brutala a acestei firave categorii sociale ce incepea sa aduca a clasa de mijloc cred ca va pune cruce definitiv oricarei sperante de evolutie a societatii romanesti pentru zeci de ani de acum inainte. Vorbim de reforma Constitutiei, a invatamantului, a sistemului de pensii si asigurari sociale, etc, etc, etc. Intr-o societate rupta intre cativa boieri agresivi si o mare masa de slugoi lingai si suti, toti cu lipsuri mari de educatie si capacitate intelectuala, toate acestea vor ramane niste simple vorbe goale.

Revenind la politica noastra cea de toate zilele, singurul discurs cat de cat apropiat de aceste ganduri ale mele l-am gasit ieri pe blogul lui Tariceanu:

“Trebuie să avem din nou încredere în noi. Şi când spun asta mă refer la toţi românii. ‎
Să avem încredere în forţa tânărului care are o mică firmă de IT.‎
În priceperea inginerilor care lucrează la Piteşti sau Craiova şi care prin munca lor au ‎arătat că şi pe timp de criză se poate avea succes economic.‎
În inteligenţa profesorului care pregăteşte olimpici internaţionali şi în determinarea ‎tinerilor care ne fac cinste.‎”

Nu stiu cat de moral, competent, sincer sau populist este acest om. Ratiunea ma indeamna sa fiu prudent inainte de a enunta certitudini despre un politician a carui proiectie publica este foarte mult prelucrata, pozitiv sau negativ, prin insasi natura profesiei.

Dar sunt din ce in ce mai convins ca detine o calitate elementara dar din pacate foarte rara printre actualii politiceni romani, in covarsitoarea lor majoritate doar niste securisti/activisti PCR sau birocrati comunisti reprofilati: un anume bun simt ce tine mai putin de ratiune si analize lucide, ci vine probabil din educatie, din firescul dat de asimilarea unor valori ale lumii civilizate. Probabil acelasi bun simt care a facut ca guvernul pe care l-a condus, in ciuda a multe decizii foarte aproximative, ca fiu bland, sa fie singurul ce nu a fost perceput drept un agresor la adresa cetatenilor obisnuiti, probabil acelasi bun simt care l-a facut sa adauge in pachetul de ajutoare pentru sinistratii de la inundatii si o periuta de dinti.

Acum putem sa ne intoarcem la discutiile despre ultimele traznai ale militienilor cu pretentii de capitalisti. Si sa ne bucuram ca inca ne mai permitem sa avem astfel de preocupari frivole.

De ce l-as vota pe…

2009-10-07T11:10:00.002+03:00

Am detaliat La Coltu' Strazii.

Mi s-a parut o leapsa interesanta pentru ca ne obliga sa incercam sa gandim pozitiv. In avalansa de negatii, furii si dezamagiri din aceste timpuri si aceste locuri, a incerca sa scrii pozitiv devine o provocare intelectuala. :)

No (other) comments

2009-09-29T09:56:00.003+03:00

"Dacă presupunem, în mod optimist, că anul viitor vom avea o creştere de 1 la sută, asta nu va compensa reducerea de deficit de la 7,3 la 5,9 la sută. Şi încă nu ştim cum se termină anul acesta. Dacă se termină cu un derapaj, atunci sarcina pentru anul viitor devine şi mai dificilă.
[...]
Dar dacă vă uitaţi la cifrele de la a doua rectificare bugetară, veţi constata că pentru salarii este prevăzută o sumă de 45 de miliarde de lei. După şase luni, cheltuielile cu salariile erau de 25 de miliarde. Aşa că vom ajunge la sfârşitul anului cu 50 de miliarde. Guvernul trebuie, deci, să reducă cheltuielile cu salariile cu 5 miliarde de lei, până la sfârşitul anului. Or, cu fiecare zi ce trece, factura de salarii este aceeaşi, dacă nu fac nimic.
[...]
Dar ştiţi ce s-a întâmplat în ultimele şapte luni? Datoria externă privată pe termen scurt a scăzut la 17 miliarde, în schimb a crescut datoria publică cu vreo 5 miliarde.

I.M.I.: Deci, nu am rezolvat, de fapt, nimic?

Nu... Şi la orizont vedem alt risc major: momentul în care cei mari vor începe să lupte împotriva pericolului de inflaţie. Atunci va creşte nivelul dobânzilor. Banca Centrală Europeană nu va mai menţine dobânda la 1 la sută, FED nu va mai menţine 0,25 la sută. România are deja datoria publică internă şi externă echivalentă cu 30 la sută din PIB. În momentul acela, înseamnă că noi va trebui să ne rezervăm cam 3 la sută din PIB numai pentru plata dobânzilor. Este foarte mult! România trebuie să-şi facă rapid ordine acasă.
[...]
În campania electorală din 2004 noi avansaserăm următoarea idee. Aveam pe următorii şapte ani de la Uniunea Europeană 32 de miliarde de euro, mai spuneam noi că ne împrumutăm cu 30 de miliarde şi cu 60 de miliarde de euro izbim tare şi putem face un salt. A ieşit pe dracu. Am ajuns la o datorie externă de 70 de miliarde de euro şi n-am făcut nimic."

"“Nu putem scapa de o recesiune cu doua cifre. Gânditi-va matematic: anul trecut, in trimestrul trei, cresterea a fost de plus 9%. O stagnare anul acesta in trimestrul trei ar insemna, de fapt, o scadere de minus 9, comparativ cu anul trecut.

Or, o scadere de minus 7- minus 8%, in comparatie cu plus 9 anul trecut, inseamna o recesiune cu doua cifre”
[...]
"“Nu cred ca scaderea economica pe 12 luni va fi numai de 7,7%, cum s-a spus recent”, a avertizat directorul executiv al GEA.

Acesta considera ca cea mai profunda recesiune se va fi consemnata pentru lunile iulie, august si septembrie. “Maximul recesiunii va fi in trimestrul al treilea, pentru ca maximul de crestere a fost anul trecut tot in trimestrul al treilea. Dupa parerea mea, vom avea o recesiune cu doua cifre."

De aici si aici.

Concediu (II)

2009-09-27T14:08:00.004+03:00

Revin, asa cum am promis.

Au trecut si cele 5 zile la munte. A fost o iesire absolut reusita, in care totul a mers asa cum mi-am dorit. Lucru care mi se intampla cu o frecventa rezonabila, ca sa ma laud un pic. :P

Busteniul s-a transformat si el in ultimii ani, mizeria s-a restrans spre anumite zone periferice, dar au ramas si suficiente repere ale vremurilor mai vechi pentru a intretine nostalgia vacantelor cu parintii sau ale escapadelor din liceu si facultate. Sunt suficiente hoteluri si pensiuni rezonabile, desi nu pot sa nu observ cat de vaga este clasificarea "3 stele". Pentru ca nu am gasit locuri acolo unde doream eu m-am reprofilat rapid. Hotelul unde am stat oferea un pret foarte bun pentru 3 stele, o camera uriasa, o locatie buna, insa destule alte elemente basic, la limita clasificarii. Se putea si mai bine, o lectie de retinut este ca internetul nu e o sursa foarte exacta de informatii pentru turism in Romania.

Era lume foarte putina in statiune. O explicatie ar fi ca a inceput scoala, insa chiar si asa, daca gradul de ocupare scade atat de brutal imediat ce se depaseste sezonul cu o saptamana este trist pentru cei ce au investit acolo. Am mancat la traditionalele Caraiman si Silva: mancare excelenta la primul, ok la al doilea, ce are insa avantajul privelistii. Servire rezonabila, preturi ridicole daca fac comparatie cu ce sunt obisnuit sa platesc afara: cu 25 de euro inclusiv spaga am mancat 2 persoane de ne-am spart, trei feluri plus bautura. Spre comparatie o masa ok dar fara excese intr-o locatie celebra din Europa m-a costat acum cateva luni 70 de euro.

Timpul a fost perfect asa ca am mers acolo unde dorisem: la Urlatoarea, in Brasov si la Babele, cu telecabina. Mi s-a confirmat cu tristete ca nu mai rezist deloc la urcusuri, trebuie neaparat sa mai lucrez la conditia fizica pentru ca a ajuns la un nivel care ma deranjeaza. Cum as putea face asta cu minunatul meu job din Otopeni nu stiu, dar ma preocupa.

In plus leneveala din belsug si alte chestii placute tot din belsug. :P

Singurele aventuri le-am avut cu drumul. Calitatea serviciilor CFR a scazut mult in ultimele luni. Intarzieri, balbaieli, vagoane mizerabile. Nu intotdeauna ce-i drept, insa pe viitor ma voi gandi cu mai multa atentie inainte de a apela la tren.

Scriam in postul precedent ca mi-as dori ca dupa aceasta saptamana sa imi treaca starea permanenta de enervare. Asa s-a intamplat, desi chiar in seara in care m-am intors am tras un scandal la telefon cu taica-miu. Dar despre asta altadata, pentru ca are legatura cu ceva despre care vreau sa mai scriu, decizii, tampitizare (a mea, nu a altcuiva!), etc.

Imi pare bine ca mai am o saptamana la dispozitie. Chiar aveam nevoie de ea pentru a mai scadea din presiunea nenumaratelor maruntisuri stranse in timp si pentru a gandi. Lucid si pe indelete.

Concediu (I)

2009-09-19T05:40:00.004+03:00

Se implineste o saptamana de cand sunt in concediu. Este cel mai lung concediu pe care l-am avut vreodata in cei aproape 11 ani de cand lucrez: trei saptamani consecutive.

Ar trebui sa fie si cel mai linistit. Pentru ca de data aceasta nu mi-am propus decat sa imi reglez bioritmul pe care in ultimele luni nu il mai puteam controla deloc, si sa rezolv cateva maruntisuri, din randul celor pe care oamenii ce nu lucreaza intr-un depozit aflat la 1,5 Km de primul semn de civilizatie si la 1 - 2 ore de centrul orasului le rezolva dupa orele de serviciu.

In aceasta prima saptamana partea cea mai reusita a fost aceea in care mi-am propus sa nu fac nimic. Dar absolut nimic. A inceput greoi, cu insomnii noaptea si somn bezmetic ziua, dar in cele din urma miercuri pe la pranz, dupa 5 zile de nefacut nimic, am constatat cu incantare ca...ma simteam normal! Nu mai aveam capul mare, nu imi mai era somn permanent, chiar eram bine dispus. Acum vreo 3 ani imi era suficient un somn bun vineri seara si inca unul sambata dupa-amiaza si deja aveam chef de pierdut noaptea. Undeva cam in ultimul an am inceput sa am nevoie de toata sambata pentru a ma reface iar cam de prin iulie am inceput sa am nevoie de tot weekendul. Ba chiar in ultimele saptamani am mai inclus o zi pe la jumatatea saptamanii in care dormeam cat aveam nevoie si stateam apoi mai tarziu la birou.

De miercuri incoace pot spune macar ca am inceput sa ma trezesc relativ odihnit, chiar daca orele de somn tot aiuristice au ramas. Dovada ca acum la 5.30 dimineata scriu pe net. M-am culcat pe la vreo 3...pentru vreo ora si jumatate.

Insa odata ce am inceput sa fac si altceva decat somn/mancat/tv/calculator au revenit si nervii, de care abia ce scapasem incepand de vineri seara... Orice maruntis consuma enorm de mult timp si nu gasesc o explicatie atotcuprinzatoare.

Pe de-o parte in mod cert ma misc eu greu - lenes am fost de cand ma stiu si in plus in starea pe care am descris-o mai inainte am devenit si mai lent. Apoi in Romanica mult-iubita orice prostie devine o chestie complexa si incalcita in care te izbesti de cele mai traznite obstacole la fiecare pas. Romanii au un adevarat cult al ASTEPTATULUI. Daca l-au pierdut pe Ceausescu si cozile lui au inventat traficul. La noi o asteptare lunga da un grad in plus de gravitate acelui lucru pentru care astepti: e clar ca e ceva serios! Lucrurile serioase implica asteptare! Iar lucrurile valoroase implica gramada: acolo unde este gramada mai mare e clar ca e ceva valoros, pe care daca il ai vei fi invidat de prostime, adica vei primi suprema recunoastere a valorii individuale!

In fine, maruntisurile acestea sunt al naibii de multe. Atat de multe incat le uit, de am inceput sa imi fac agende atat scrise cat si electronice. Mai ales ca, intr-o alta buna traditie balcanica, pentru a face ceva trebuie sa incerci de 3-4-100 de ori. Asa ca daca nu notezi ai toate sansele sa uiti dupa incercarea 37, cand practic nici nu te-ai incalzit bine.

In aceste conditii, o conferinta de 2 ore miercuri dimineata la sediul KPMG din Baneasa mi-a consumat de fapt 6 ore, incluzand 45 de minute pentru a ma smulge din pat sau o ora pentru a ma intoarce de acolo... Iar joi am intarziat la programarea de la Medsana pentru ca a trebuit sa scot un pisoi de sub capota masinii (!?!), iar ca urmare am asteptat... Am stat in cabinetul medicului cam 5 minute pentru a citi niste analize pe care le facusem in urma cu mai mult de o luna (14.08). Timp total consumat cu chestia asta plus masa de pranz la o terasa: 4 ore! Iar in aceeasi seara am bajbait vreo 15 minute prin maretul santier al Podului Basarab ca sa dibuiesc cum se poate trece de la statia de metrou Grozavesti spre Regie...Cool, I love my country!

Desigur, pe langa cultul asteptatului si al incercarilor repetate sa nu uitam cainii, pisicutzele, cersetorii, cocalarii, soferii smecheri si alti comunitari din Atlasul de Mitocanie Urbana, plus peisajul mirific cu cacati, praf, traditionalele picamere si sirenele cu arome variate alte salvarilor.

Iar in insiruirea maruntisurilor mancatoare de timp sa nu uit telefoanele, la care nu reusesc sa vorbesc mai putin de 1-2 ore pe zi orice le-as face. Uneori ajung la 4 ore/zi. Daca stau sa ma gandesc cred ca acum ai mei stiu mai multe detalii despre ce fac zilnic decat atunci cand stateam cu ei in casa... Insa daca nu sun o zi e alarma.

Insa probabil ceea ce mi-a sabotat cel mai mult planul meu de revenire la o stare mai contemplativa a fost un trojan dat naibii cu care m-am luptat incepand cam tot de miercuri, pana vineri cand am consumat cam 5 ore incercand sa-i dau de cap. N-am reusit. PC-ul meu e 90% condamnat la reinstalare de Windows. L-am tras pe dreapta, oricum infectia avanseaza ca o metastaza: Office si YM sunt deja moarte, netul inca mai merge. Cu ocazia aceasta am pierdut si o parte a listutei cu maruntisuri "de rezolvat". :)) Acum scriu de pe cel vechi, noroc ca era la indemana.

Una peste alta, desi daca recapitulez rational n-am de ce sa fiu suparat pe mine insumi, dupa o saptamana de concediu am iesit din starea permanenta de nesomn dar nu si din aceea aproape permanenta de nervi. De aceea am si denumit postul Concediu (I). Sper ca peste o saptamana, dupa cateva zile la munte, sa pot scrie un Concediu (II) in care sa raportez cu mandrie ca am scapat si de nervi. Iar eventual in cea de-a treia saptamana chiar sa si rezolv cate ceva din lista aceea lunga de maruntisuri...

V-uri si L-uri

2009-09-09T15:55:00.003+03:00

Deja ma irita cand aflu ca altfel respectabilul Mugur Isarescu insista cu visul lui despre V-uri. Daca ditamai guvernatorul BNR isi permite sa arunce astfel de vorbe in care nu mai crede nici macar Basescu, imi permit si eu sa arunc in blogosfera niste desene in care cred sincer.

Evolutia Dow Jones

Cu rosu trendul principal, cu albastru trendurile secundare, iar cu verde punctul in care cred ca se afla acum:

Si evolutia PIB-ului in Romania. Noi nu avem trenduri secundare pentru ca guvernul nostru sta cu mana in gura, asa ca economia evolueaza "liber"...in gol:

Bi-2

2009-08-25T21:27:00.003+03:00

Noroc cu siteurile astea de socializare. Mai gasesc si eu ceva muzica buna, pentru ca daca e dupa "mijloacele de larga difuzare in masa" mor cu GaGa Maca.

Trei piese ce mi-au placut de la prima ascultare, cu siguranta ca in timp voi mai descoperi si altele:

Inteligenta si sinceritate

2009-08-20T15:18:00.006+03:00

Rar mi se intampla sa postez in aceeasi zi de doua ori. Dar si mai rar mi se intampla sa citesc un interviu precum cel pe care il recomand aici. Ieri radeam de stilul pretios cu care Vantu are revelatii despre lucruri pe care le putea citi pe Reuters acum 5 ani. Astazi am gasit o istorie interesanta, in care apare si un personaj pe care eu il admir iar marea majoritate a romanilor in frunte cu Conducatorul Mult Iubit il urasc, iar povestitorul demonstreaza o inteligenta ce imi impune respect si o sinceritate uneori dezarmanta.

"Abordarea mea iniţială a fost pur teoretică. Am luat manualele de mergers and aquisitions, mi-am făcut un plan, care din start a fost obstrucţionat de toţi."

" dar să ştiţi că nu mai puţin formale, birocratice sunt şi companiile multinaţionale, poate chiar cu mult mai formale şi mai birocratice decât stilul pe care l-au adus kazahii la Rompetrol."

"Dacă e să nu glumim, îl cunoşteam pe Dinu Patriciu pe vremea când, poate, mă consideram un mai mare om de afaceri decât el: la mijlocul anilor '90. Dar, după ce am văzut performanţele lui la începutul anilor 2000, mi-am lăsat şi eu orgoliile şi aroganţele şi am venit să fiu unul dintre soldaţii lui."

"Şi v-am spus: pe Dinu Patriciu nu trebuie să îl crezi, trebuie să îl urmezi. Dacă încerci să îl analizezi din punct de vedere matematic, să îi calculezi ideile, întotdeauna ţi se pare că e Science Fiction."

"Trei, să ne soluţionăm două probleme esenţiale: una este nevoia unui partener cu experienţă istorică în domeniu, care ne-ar fi adus management şi lichidităţi, fie ele în formă de capital, fie, în cazul nostru, ţiţei, care este acelaşi lucru. Şi a doua – ne-ar dizolva puţin presiunea politică. Este uşor să îl înghiţi pe unul român, cu bube, cu floricele la ureche."

"Şi dacă noi aveam, până la data X, o coadă lungă de doritori să finanţeze dealul respectiv, după data X aveam o coadă lungă care fugeau de la noi, să nu îl finanţeze."

Omul care a adus kazahii în România: O tranzacţie ca Rompetrol nu va mai reuşi nimeni

De ce pentru noi Basescu este Iliescu Doi

2009-08-20T10:49:00.003+03:00

Pana in Februarie am avut control de la ANAF referitor la TVA.
In Martie am depus contestatia, in Aprilie am trimis scrisori si am mers in audiente, in Mai am primit raspunsul (pozitiv).

In iunie au luat o pauza: se roteau cadrele.

In Iulie a venit un control de la ANV in urma unei sesizari de la Politia de Frontiera (!?!). Subiectul era atat de stupid incat am scapat repede, in 2 saptamani.

Imediat dupa ei a venit iarasi control de la ANAF pe TVA. Am terminat cu ei Vineri 7 August, printr-o cerere de sanctionare disciplinara, conform Codului de Procedura Fiscala. Inca astept raportul final, trebuie sa vina saptamana aceasta.

Ieri a venit iarasi ANV-ul. De data aceasta pentru un control pe accize pe ultimii 5 ani. Probabil o sa dureze pana spre sfarsitul anului.

Din Februarie 2005 pana in Septembrie 2008 n-am avut nici un control, de nici un fel. Inainte de 2005 controalele erau o stare permanenta de fapt, cateodata doua in acelasi timp, fara incetare incepand din 2000 de cand lucrez aici. Acum ne-am intors de unde am plecat.

PS: ca sa nu creada cineva ca suntem cine stie ce infractori, mentionez ca am luat o singura data amenda, in 2001, pe faimoasa Lege privind Repatrierea Valutei, pe care nu am contestat-o in instantele internationale pentru ca aveam de recuperat niste milioane de dolari TVA de la asa-numitul "stat" roman. Spaga n-am dat niciodata, nimic, cel putin din 2004 de cand pot fi absolut sigur ca nu s-a intamplat nimic fara cunostinta mea.

Intamplator as fi avut niste treaba, pentru ca vanzarile sunt in "viteza verticala", precum avionul ala frantuzesc. Dar ce conteaza asta, ma duc sa rasfoiesc hartoage si sa port discutii paranoico-stupide cu domnii de la vama. Peste 1-2 luni probabil ca o sa dam oameni afara. Timp de gandit la masuri mai inteligente n-avem, pentru ca 60% din el il pierdem cu datul cu semnatul, certuri, scrisori, audiente, etc, etc, si eu si directorul general. Sa dea Dumnezeu ca din banii "recoltati" la buget (nu de la noi, dar cu siguranta de la altii mai vulnerabili) sa isi cumpere cruci, si Basescu, si Boc, si toate neamurile, pilele, lautarii si servitorii lor!

Cu un pas in urma

2009-08-19T18:31:00.003+03:00

Se spune ca marii manageri trebuie sa fie permanent cu un pas inaintea evenimentelor. Nu este cazul si la noi, unde marea majoritate a "managerilor" sunt niste simpli escroci.

Intr-un interviu aparut astazi pe Pagina de Media, Sorin Ovidiu Vantu descopera roata:

"Petrişor Obae:În comunicarea lui Emil Hurezeanu despre deciziile acţionarului majoritar se vorbeşte despre “dezvoltarea şi consolidarea mediei electronice – online, radio, TV”, ca prioritate. Ce se întâmplă cu printul?
Este în funcţie de piaţă. Piaţa va decide soarta printului. Ca în orice afacere, te orientezi acolo unde ai şanse de dezvoltare în viitor. Eu, acum nu mai cred în print.

Sorin Ovidiu Vîntu: Şi ce se întâmplă cu printul?
Printul se păstrează, dar nu mai pot investi. Evident că voi susţine Cotidianul, dar nu mai investesc în dezvoltarea ziarului.

Şi ce se va întâmpla cu Cotidianul?
Cum spuneam, piaţa va decide. Sunt convins că este o soluţie bună, pentru Cotidianul, Cornel Nistorescu. Chiar dacă acolo sunt au fost două filozofii de presă diametral opuse – filozofia Nistorescu şi filozofia Caţavencu.

Cotidianul este lăsat de unul singur?
Una este să menţii un produs, alta este să investeşti în dezvoltare. Normal că voi susţine Cotidianul, chiar dacă la tiraje mult mai mici. În general, eu cred că ziarele vor rezista în viitor, dar la tiraje mult mai mici.

Îi susţin, dar nu mai investesc în dezvoltare. Nu cred în viitorul ca business al presei scrise. Să scot un ziar ca să-l fac ambalaj pentru murături nu este genul meu.

În momentul în care ştiu că toată generaţia care vine acum din spate este pe online, de ce să mai bag bani în print?"

A fost nevoie sa piarda cateva zeci (sute?) de milioane de euro pentru a ajunge la aceasta concluzie inteleapta, pe care ar fi putut sa o afle inca de acum cativa ani buni daca ar fi citit niste publicatii/siteuri generaliste (nu vorbesc de cele de specialitate, pentru ca nu sunt specialist in media!) dar serioase. Sau ar fi putut sa angajeze niste oameni competenti in locul "deontologilor" buni la scris referate filozofice despre ultima stramba bagata de Basescu si care se legitimeaza intre ei drept "intelectuali", "lideri de opinie", etc, etc, precum se legitimau pe vremuri la Mamaia "creatorii de slagare".

In rest...imi pare bine ca a luat teapa! :D Si o sa mai ia.

Next one: Geoana & Gusa

My Political Views

2009-08-17T20:12:00.001+03:00

My Political Views
I am a center-right social libertarian
Right: 2.57, Libertarian: 4.23

Political Spectrum Quiz

My Foreign Policy Views
Score: -7.51

Political Spectrum Quiz

My Culture War Stance
Score: -5.46

Political Spectrum Quiz

Putin si taxiul

2009-08-12T21:15:00.002+03:00

Habar n-am ce reprezinta filmuletzul asta, pentru ca totul este in ruseste, dar e haios tare. Si poate va era dor de ceva din Mama Rusie, pentru ca a trecut mult de cand am postat imnul Gazpromului. :D

Georgia: cum se poate face treaba

2009-08-09T21:51:00.004+03:00

Pentru cei ce tot spun ca "la noi nu se poate asa ceva":

• Impozit pe profit de 15%;
• Impozit pe venit de 20%, urmând ca această cotă să ajungă la 15% până în 2012, conform legislaţiei în vigoare;
• Impozit pe proprietate de până la 1%;
• TVA – redus de 18%, respectiv 0% pentru sectorul financiar şi de sănătate.

Georgia nu are:
• Contribuţii sociale
• Impozit pe dividendele oferite de companiile listate la bursă
• Impozit pe dobânda aferentă depozitelor bancare şi obligaţiunilor

Ca urmare a reformei fiscale, impactul asupra bugetului de stat a fost uriaş, însă nu în sensul golirii acestuia de resurse, aşa cum poate s-ar aştepta unii, ci în sensul creşterii puternice a veniturilor colectate. Acestea din urmă au sărit, ca pondere în PIB, de la 15% în 2003 la 30% în 2008.

Păşind consecvent pe linia liberală a reformelor întreprinse, autoritatea politică a aprobat o lege care limitează cheltuielile publice la 25% din PIB, ceea ce lasă spaţiu pentru reducerea în continuare a impozitelor.

2. Liberul schimb

Georgia a abolit aproape în totalitate şi unilateral taxele vamale şi barierele non-tarifare la import. Circa 95% din mărfurile importate intră în ţară fără nicio taxă vamală, iar pentru restul există taxe de maxim 12%, ceea ce face ca taxa vamală medie să nu depăşească 0,6%.

S-a întreprins o amplă reformă a administraţiei publice, concretizată în reducerea cu 50% a numărului funcţionarilor publici, ceea ce a permis creşterea consistentă a salariilor celor rămaşi în sistem. Zeci de reglementări au fost simplificate radical sau abrogate complet, avându-se în vedere următoarele trei principii:
• Birocraţia naţională nu posedă capacitatea de a reglementa sau certifica produsele şi activitatea economică mai bine decât o fac birocraţiile din statele dezvoltate; în consecinţă, furnizarea oricărui produs sau serviciu care este deja reglementată într-un stat membru al OECD este permisă automat, fără alte condiţii, în Georgia (vizate au fost, de exemplu, instituţii şi servicii financiare, bunuri de consum, inclusiv farmaceutice);

• Sistemul complicat de ajutoare sociale a fost înlocuit cu un program naţional de protecţie socială, prin care familiilor cu venituri reduse li se acordă lunar o anumită sumă.

• Atragerea masivă de investiţii străine. Investiţiile străine directe au ajuns în ultimii ani să reprezinte 15% - 17% din PIB; Deficitul de cont curent este finanţat într-o măsură covârşitoare prin investiţiile străine directe, nu prin împrumuturi pe termen scurt.
• Creştere economică accelerată. Din 2004, PIB real al Georgiei a crescut cu peste 8% în fiecare an. PIB nominal a crescut de peste 3 ori, de la 4 miliarde dolari în 2004 la aproape 13 miliarde în 2008;

Georgia a continuat să atragă investiţii străine directe enorme (circa 20% din PIB), în condiţiile purtării războiului cu Rusia! În Georgia se preconizează pentru anul în curs (în acest moment – iunie 2009) o scădere economică superficială (-1%), într-un moment în care pieţele emergente se prăbuşesc!

Articolul complet.

Ma rog, sa mentionam ca Presedintele lor are un Master of Laws de la Universitatea Columbia si vorbeste fluent 4 limbi straine. Al nostru are Institutul de Marina si pretinde ca vorbeste engleza.

Deci, probabil ca intr-adevar "la noi nu se poate".

Tolontan despre Basescu

2009-08-06T15:21:00.002+03:00

Zilnic se scriu zeci de articole in zeci de ziare despre Traian Basescu. I se rosteste numele de sute de ori la peste zece posturi de televizune. In 90% din cazuri putem afla doar SENTIMENTELE celor ce il pomenesc despre el. Basescu actioneaza ca alcoolul, intuneca ratiunea si starneste sentimentele. Rareori poti citi sau auzi un comentariu despre cel mai invocat roman care sa faca apel la inteligenta si ratiune si nu la doar la sentimente, uneori primare.

Acum cateva minute am citit un astfel de articol. Paradoxal, a aparut intr-un ziar de sport, scris de un comentator sportiv. Este si acesta un semn al colosalei confuzii de valori din Romania.

Cele 27.353 de cuvinte ale lui Traian Băsescu

Bebeul, ultima si cea mai tare fitza romaneasca

2009-08-05T22:56:00.003+03:00

Acest post ar fi trebuit sa il scriu mai demult, dar acum mi-a adus aminte un prieten de istorie.

In urma cu cateva saptamani am ajuns pentru o ora la Trattoria din Herastrau, un loc unde se intalnesc toti trendsetterii mahalalei romanesti. Ce-am vazut acolo:

a. Bebeul pus pe masa, langa cocktail, in timp ce comeseanul din partea cealalta face poze;

b. Bebeul pus intr-un echilibru fragil pe marginea pavilionului, in care se afla, printre altii, celebrul noname Falemi;

c. Pitzi mare si cu pitzi mica, imbracate IDENTIC, in rochitze albe transparente si scurte pana la funduletz, fac ture de terasa pentru ca pitzi mica se plictiseste sau n-are aer, dar mai ales pentru a saluta si a primi omagiile colegilor de taiat frunza la caini;

d. Intrarea in buda era blocata de 5 bebei care se bateau cu apa. Din fericire nu intrasera si la barbati. In timp ce faceam treaba pentru care exista buda am auzit o menajera dojenindu-i duioasa pe bebei. La iesire a trebuit sa imi fac loc printre ei, plus doua mamici sexoase cu bebeii din dotare care tocmai intrau.

In principiu cam 40% din populatia terasei era sub 5 ani.

Uraa, criza s-a terminat! Suntem inapoi in 1998!

2009-08-04T23:37:00.003+03:00

Two major U.S. benchmarks just concurrently reached headline milestones.

Specifically, the Nasdaq has cleared the 2,000 mark, while at the same time, the S&P 500 has edged atop the 1,000 mark.

That's the good news.

The bad news is that both levels were initially surpassed in 1998, more than 11 years ago.

So those buy-and-hold investors that rode out the Internet bubble, and the ensuing crash, followed by the housing bubble, and this year's crash, have been rewarded with their original 1998 investment back, along with a few gray hairs.

De aici.

PS: astazi am scris si un articol suparat La Coltu' Strazii.

Message in a bottle

2009-07-31T16:32:00.002+03:00

Metallica - The Unforgiven II
Încărcat de metallica. - Music videos, artist interviews, concerts and more.

Cei mai buni prieteni ai moldovenilor

2009-07-31T14:32:00.003+03:00

...NU sunt romanii, asa cum probabil va asteptati sa spun. Nici rusii. Nici SUA. Nici EU.

Ci unii mici si zambareti, veniti nu chiar de pe Marte, dar oricum de undeva din zona:

China gains a foothold in Russia’s backyard

A week before Wednesday’s repeat parliamentary elections in Moldova, China signed an agreement to loan $1bn (£600m, €700m) to this cash-strapped, resource-poor country, nearly tripling Moldova’s external debt and issuing a direct challenge to the US and Russia for economic and political influence in this last outpost of elected Communist rule in the former Soviet Union.

Critica guvernului Tariceanu

2009-07-29T13:30:00.001+03:00

Cea mai buna critica a guvernului Tariceanu pe care am citit-o:

PIB-ul Romåniei creşte, de nouă ani, cu steroizi

Daca Basescu&Co ar fi argumentat asa, si nu parafrazand "Crastravetele" lui Caragiale, denumit in varianta lor "deficitul bugetar pe 2008", ar fi avut o sansa de a ma convinge.

Alegeri in Moldova

2009-07-29T12:11:00.003+03:00

Am postat aproximativ acest comentariu pe blogul lui Cristian Preda, europarlamentar roman ce este observator din partea EU la alegerile din Moldova, in Dubasari la sectiile de votare organizate pentru alegatorii din Transnistria.

Va doresc mult succes in aceasta misiune dificila!

Si tin pumnii tuturor moldovenilor! Sa dea Dumnezeu sa iasa din acest blocaj istoric si sa poata si ei ca peste 20 de ani sa fie la fel de egoisti si materialisti precum multi din tinerii din Romania pentru care comunismul si anii 90 sunt doar pasaje din cartile de istorie sau amintiri vagi din copilarie! Pana la urma e mare lucru sa poti spune ca te preocupa doar urmatoarea vizita la mall si nu daca te vei intoarce nebatut de la sectia de votare sau daca vei fi lasat sa treci granita.

Crystal pond awaits the lorn

2009-07-24T13:19:00.002+03:00

Dupa concertul de sambata seara, de cate ori ascult Nightwish in componenta originala (ceea ce se intampla de multe ori pe zi) imi vine sa oftez.

Comparati si voi clipul acesta cu cel din postul anterior...

PS1: Mai ma inveselesc incercand sa mi-o imaginez pe Anette cantand piesa aceasta. Pentru binele ei sper sa nu-i treaca vreodata asa ceva prin cap. :D

PS2: ceva totusi s-a pastrat: Tuomas, muzica si versurile sale:

All those beautiful people
I want to have them
I want to have them all
All those porcelain models
If only I could make them fall

Be my heart a well of love
Flowing free so far above

A wintry eve
Once upon a tale
An Ugly Duckling
Lost in a verse
Of a sparrows carol
Dreaming the stars

Be my heart a well of love
Flowing free so far above

In my world
Love is for poets
Never the famous balcony scene
Just a dying faith
On the heaven's gate

Crystal pond awaits the lorn
Tonight another morn for the lonely one is born

Artmania 2009 - impresii la foc automat

2009-07-20T21:37:00.006+03:00

...poate le dezvolt mai tarziu.

*La dus am mers pe Transfagarasan, excelenta idee, drumul insusi a devenit parte din distractie;

*Trebuie sa imi inghit mandria de bucurestean si sa recunosc: dupa creasta Fagarasului parca am trecut o granita invizibila. Ardelenii si maghiarii sa nu se grabeasca: tara aceea distincta in care am avut senzatia ca am trecut parea condusa si construita de nemti, nu de altcineva;

*Sibiul se dezvolta incet dar sigur. N-am observat schimbari spectaculoase, dar imbunatatiri si extinderi sunt peste tot. Si din ce in ce mai multa germana. Chiar ma nemtilor, va sperie asa tare Carpatii de nu ii treceti si ne lasati aici doar cu grecii, turcii si arabii? Sau asa v-ati inteles cu rusii?
Pacat de lipsa unei sosele de centura, iarasi am avut un sentiment de jena ca un oras asa frumos e stricat de indolenta si paranoia politica a bizantinilor de la Bucuresti;

*Metalhead zice ca au fost 6000 de oameni in prima zi si 10000 in a doua, probabil cifrele sunt usor exagerate. Organizarea ireprosabila, n-am absolut nimic de comentat. Foarte buna ideea de a nu mai programa trupe majore duminica, de asemenea foarte buna ideea de a renunta la "promovarea valorilor autohtone";

*Publicul destul de calm, se observa o usoara crestere a mediei de varsta. Prin centrul istoric, rockerii, desi majoritari, parca nu dominau asa clar peisajul ca acum 2 ani.

Concertele propriu-zise:

TRISTANIA

M-au cam dezamagit, pentru ca din piesele pe care vroiam sa le aud n-au cantat decat Shadowman si Angellore. Au lipsit Equilibrium, Cure, Deadlands, My Lost Lenore, December Elegy, etc.
Faptul ca au cantat primii si in plina zi de asemenea nu i-a ajutat. Noua vocalista este ok, n-am reprosuri majore, dar n-are cum sa aiba charisma lui Vibeke Stene, de altfel ar fi nedrept sa i se pretinda asa ceva.
Probabil ca cei care s-au uitat la ei doar ca la o trupa de deschidere au fost relativ multumiti, insa pentru mine care abia asteptam sa ii vad a fost cam slabut...

MY DYING BRIDE

Si pe ei i-a dezavantajat faptul ca mai bine de jumatate din concert a fost pe zi, chiar mai mult decat pe Tristania, pentru ca MDB este in primul rand o trupa de atmosfera. In momentul in care s-a inoptat, parca totul s-a simtit altfel.
Altfel showul a fost impecabil, firesc pentru o trupa sudata in aproape 20 de ani. Un avantaj important: ultimul lor album pe care si l-au promovat (la fel ca toti ceilalti) este chiar bun! Fara sa fiu un mare fan, partea finala a concertului MDB a fost pentru mine momentul de maxim al zilei. In plus sunt englezi. :P

OPETH

Nu ii mai ascultasem de vreo 10 ani, habar n-aveam ce mai canta. Sunt instrumentisti exceptionali, cei mai buni din tot festivalul si unii dintre cei mai buni pe care i-am auzit vreodata! Incercand sa gasesc un termen de comparatie, singurul relevant ce imi vine in minte este Iron Maiden in formatie completa, asa cum i-am vazut eu anul trecut. Mikael Åkerfeldt este un lider adevarat, are un dialog savoros cu publicul, pe cat de linistit pe atat de plin de umor. Compozitiile au complexitatea asteptata de la asemenea muzicieni. Mare lor problema este, din perspectiva mea subiectiva, stilul abordat: progressive death metal.

De cand ma stiu m-au plictisit teribil grunturile vocale si secventele agresive specifice acestui subgen. In materie de duritate vocala n-am trecut niciodata mai departe de Paradise Lost si Sepultura. Iar la Opeth secventele death erau multe si frecvente, asa ca au sfarsit prin a ma obosi, adaugandu-se la un drum de 6 ore dupa 5 ore de somn in noaptea precedenta, 5 ore de stat in picioare la concert si cateva beri, asa ca am plecat cu vreo 2 piese inainte de final.

Ziua 2:

SUBSCRIBE

O trupa maghiara despre care nu auzisem nimic inainte, pe care i-am ascultat instalat comod in cafeneaua de langa Brukenthal. Stilul aduce flagrant cu Pantera dar una peste alta au fost o alegere buna pentru deschidere: dinamici si cu o calitate onorabila.

PAIN

Auzisem laude la adresa lor din mai multe directii, personal nu ascultasem decat piesa inregistrata cu Anette (Follow Me), asa ca eram destul ce curios.

Stilul este ok, un industrial metal pe care il recomand calduros pentru a fi ascultat in masina, in timpul drumurilor lungi. O sa ii adaug si eu in playlistul de la birou. Te prinde usor si te tine asa...prins. :P Dar totodata este extrem de comercial. Pain au fost de departe cea mai comerciala trupa prezenta la Artmania, din punctul acesta de vedere fiind usor iesiti din peisaj si facandu-ma chiar sa ma intreb cum a gandit Holopainen cand i-a ales ca trupa de deschidere. Titlurile pieselor sunt sugestive: On and On, Follow Me, End of the Line, I'm Going In si tot asa, pana ajungem la destinatie. :D

Si in fine:

NIGHTWISH

Vedetele festivalului, o trupa cu cel putin o clasa peste restul si pe care o clasez in varful topului preferintelor personale. N-am ce sa comentez la playlist, din punctul meu de vedere puteau sa dea cu zarul si tot bine iesea. Showul a progresat fata de 2005, odata cu prosperitatea trupei. :D Marco mi s-a parut mai discret ca altadata, cred ca a fost ceva intentionat pentru a o scoate in fata pe cea care a nascut multe intrebari: Anette Olson, inlocuitoarea Tarjei Turunen.

Desi am fost unul dintre cei care i-au luat apararea suedezei atunci cand a aparut prima data in NW, trebuie sa recunosc cu tristete ca...hmm...n-are nici o legatura cu Tarja. Sunt destul de sigur de ce spun, mai ales ca pe ultima am ascultat-o live acum 3 saptamani. La piesele vechi, unde trebuie sa urce mult, pur si simplu se chinuie, mai bine le-ar scoate de tot din playlist. Everdream si Wishmaster suna dureros cu Anette.

Se descurca ceva mai bine la piesele rapide (Romanticide) si la cele care probabil au fost compuse din start pentru vocea sa. In mod evident, Sahara este piesa sa preferata si care ii iese cel mai bine.

Insa Nightwish au ajuns la acest statut tocmai pentru ca au combinat metalul cu vocea operetica. Nici nu stiu daca Tuomas este capabil sa compuna intr-un alt stil. Iar Anette, cu tot efortul, pur si simplu nu are capacitatile vocale necesare.

A compensat cat de cat prin prezenta scenica agreabila. Overall, este o "draguta", ca sa folosesc un termen foarte comun.

Concertul a meritat fara doar si poate, iar daca luna viitoare NW ar canta iarasi undeva in zona, m-as duce din nou! Sunt piesele mele preferate, oricum le ascult aproape zilnic.

Pana la urma am scris destul de mult. Poate voi gasi timp sa ordonez notitele acestea intr-un text mai coerent. Momentan mi-e lene si sa il recitesc, asa ca scuze pentru eventualele galme din el. :P

Afară cu Ridzi din guvern!

2009-07-06T11:37:00.000+03:00

The (new) centre of gravity of the global energy markets

2009-06-12T22:51:00.003+03:00

The centre of gravity of the global energy markets has tilted sharply and irreversibly towards the emerging nations of the world, especially China.

This is not a temporary phenomenon but one that I believe will only increase still more over time.

Overall primary energy consumption nudged up just 1.4 per cent, the smallest rise since 2001. China alone accounted for almost three quarters of the rise,

Coal: For the sixth consecutive year coal remained the fastest growing fuel globally, even though its 3.1 per cent growth in consumption was below the 10-year trend. China, which accounts for fully 43 per cent of global coal demand, accounted for 85 per cent of this growth, with an increase of 6.8 per cent.

Hydroelectric output continued its recent strong performance with growth of 2.8 per cent, above the 10 year average for the fourth time in the past five years. However, again, all of the global increase could be accounted for by growth in China - climbing by 20.3 per cent, nearly twice the country's 10-year average rate.

De aici.

Si eu votez impotriva

2009-06-06T23:19:00.002+03:00

Am scris azi-noapte La Coltu' Strazii, dau c/p aici pentru fanii lenesi. :P

De vreo cativa ani ma contrazic cu Ovidiu pe teme politice, mai intai intr-un mediu virtual mai intim, acum aici, desi cred ca este evident atat pentru noi cat si pentru ceilalti ca avem conceptii mai curand apropiate, separate mai mult de simpatii personale si de prioritatea pe care o acordam unor criterii, fundamental aceleasi. Din pacate in primavara aceasta am ajuns in situatia trista de a avea aceeasi optiune, nu pentru ca unul ar fi convins pe celalalt, ci pentru ca se pare ca sila ne-a invins pe amandoi, precum Securitatea pe Constantinescu in urma cu un deceniu.
Am citit si eu articolul din Business Standard, chiar la prima ora a diminetii, si m-am ingrozit. In primul rand de ce poate gandi Norica Nicolai, capul de lista al Partidului National Liberal (!?!): nationalizarea companiilor, stabilirea de preturi standard, limitarea liberului schimb si reglementarea accesului in piata, cresterea rolului bancilor nationale si a subventiilor, deci cresterea rolului statului in economie! INCREDIBIL! As fi fost uimit sa aud asa ceva si de la un reprezentat PSD, deoarece sunt niste idei agresiv-socialiste, darmite de la “vedeta” unui partid ce se pretinde de dreapta!
Tot astazi am citit reactia respectivei doamne la testul de engleza a celor de la Cotidianul. Aceste doua momente m-au vindecat rapid si definitiv de orice tentatie de a vota duminica PNL. Le-am iertat multe in ultimii ani, m-am incapatanat sa continui sa ii votez in ideea ca un organism bolnav este totusi preferabil virusului in sine, reprezentat de pseudo-partidele democratice cu descendenta directa din FSN si PCR. Insa plasarea Noricai Nicolai pe primul loc in lista pentru europarlamentare este pur si simplu o jignire pentru noi acestia care am continuat sa ii votam in ultimii ani in ciuda “genialelor” strategii androniciene. Poate ca daca ar fi fost strecurata undeva pe un loc eligibil, dar mai putin vizibil, as fi putut inghiti broasca raioasa in sos picant de Renate Weber si Adina Valean, si pentru a imi mai scoate nodul in gat provocat de Basescu&Boc. Dar prezentata pe post de topping este prea mult! Nu am stomacul lui TRU si nici nu sunt platit pentru astfel de degustari, precum dansul.
Speculez ca aceasta isprava de gaga ii apartine in buna masura lui Ludovic Orban, un tip simpatic si plin de energie, dar pe care entuziasmul il orbeste de multe ori. (na, ca mi-a iesit si un joc de cuvinte!) Imi aduce vag aminte de Borcea de la Dinamo.
Dan Selaru reuseste aici o pledoarie pro-PNL mai convingatoare decat toti cei 9000 de Km parcursi de Antonescu, desi este bazata aproape exclusiv pe ideea de vot negativ. Totusi, punandu-le una langa cealalta pe Norica si pe EBA, prima nu mi se pare cu nimic mai rasarita. Ba chiar, daca votul ar fi obligatoriu iar cele doua singurele candidate, as vota odrasla prezidentiala, macar e mai tanara si mai atractiva.
Pe lista PDL am gasit vreo doi candidati merituosi (Cristian Preda si Marinescu) si inca vreo doi acceptabili (Stolojan si Macovei). De altfel, propunerile lui Stolojan din acelasi articol din Business Standard sunt singurele competente. Dar in general PDL arata bine spre foarte bine in VORBE. Tocmai de aceea de o buna bucata de timp am hotarat ca in evaluarea actiunilor lui Basescu&Co sa elimin complet declaratiile, intentiile si discursurile si sa ma uit exclusiv la FAPTE.
Iar acestea sunt pur si simplu infioratoare, atat in economie, cat si in politica sau in justitie. Recesiunea este mai mare decat cele mai pesimiste anticipari, la fel deficitul, cheltuielile bugetare sunt mai mari cu 15% iar investitiile cu 1/4 mai mici decat anul trecut! Atitudinea fata de mediul de afaceri este nu nepasatoare, ci de-a dreptul agresiva, nu in stilul Robin Hood, ci in stilul Putin. Citesc despre ea la nivel macro si o simt pe propria piele la nivel micro. Singura masura economica anticriza luata pana acum, dincolo de palavrageala sufocanta si populista, o constituie nesfarsitele licitatii disperate de titluri de stat pentru a face rost de banii pentru platile curente de salarii si pensii. De plata datoriilor catre companii (TVA sau contracte cu statul) nici pomeneala, ce sa mai vorbim de stimuli sau ajutor de stat…
Politic sunt aliati cu PSD-ul la guvernare si cu PNG-ul la primarie. Oficial, nu presupus sau punctual ca altii la care tipa Basescu acum vreun an de zile. “Partidul” (ghilimelele sunt obligatorii) isi mobilizeaza activul in slujba beizadelei sefului cel mare, care intre timp “se preocupa exclusiv de criza economica” aparand pe post de atractie principala la toate balciurile si talciocurile. Iar in pauzele dintre doua sarbe isi arata muschii la asupritorii imperialisti si mai incaseaza in tacere cate o flegma de la ursul mai batran de la est, ca rezultat al “succesurilor” nemasurate in politica externa.
In ceea ce priveste justitia…guvernul “cu o larga majoritate parlamentara” da mai multe ordonante decat guvernul de 22% a lui Tariceanu, despre ministri condamnati (nu cu inceperea urmarii penale pentru cazuri inventate, vezi Atanasiu) nu se sufla nici o vorba, numirile pe criterii politice au devenit lege (urmeaza oare legiferarea numirilor pe criteriul rudeniei, sau a sponsorizarilor politice acordate?), securitatea santajeaza magistratii cu mandat oficial, avem aproape certitudinea faptului ca nu numai ca monitorizarea pe justitie nu va fi ridicata, dar se vor bloca si fonduri europene (ca sa vada tanarul mafiot Chiuariu ce inseamna adevarata reforma!) iar eu unul pot in continuare sa il tachinez linistit pe Ovidiu. Acum vreo trei ani i-am promis ca il votez pe Basescu daca reuseste sa prinda macar UN hot mare.
Acesta este PDL-ul, dincolo de vorbe. Aparitiile permanent sau temporar decente (Cristian Preda, Sever Voinescu, cateodata Videanu sau Stolojan) n-au nici o legatura cu actiunile concrete ce sunt monopolul vechiului activ al PD, si se diferentiaza de PSD doar printr-un plus de incompetenta, pupincurism si mitocanie.
In ceea ce priveste PSD-ul, o organizatie pe care o exclud ca optiune, am tot auzit in jurul meu aprecieri pozitive la adresa lui Adrian Severin. Personal nu reusisem sa ma lamuresc pe ce sunt bazate. M-a lamurit acelasi articol din Business Standard:
“Intalniri periodice cu reprezentantii mediului de afaceri romanesc, pentru a le cunoaste mai bine problemele si pentru a vedea care ar fi modalitatile optime pentru promovarea si reprezentarea interesului romanesc de afaceri in UE”
Dupa umila mea parere, domnul candidat ar fi trebuit sa cunoasca pana acum aceste probleme. Nu sa ne ceara mai intai sa il votam, ca dupa aceea se va intalni cu noi si ne va intreba ce ne doare. Ca la ping-pong, o returnez si ii spun ca mai intai sa afle el problemele acelea si dupa aceea sa vina sa ceara voturi.
“Reorientarea instrumentelor financiare ale UE, a fondurilor structurale catre investitii publice”
Ah, investitiile publice, dragostea mea! Autorii acestui blog imi stiu pasiunea pentru acest domeniu. Mai bine imparte sumele respective la 20 milioane si le trimite prin mandat postal. E mai eficient!
“Acordarea de stimulente pentru investitiile private
Urgentarea implementarii de noi proiecte, care sa contribuie la relansare si care sa fie finantate din fondurile structurale si de catre Banca Europeana de Investitii”
Acestea le puteam spune si eu, la fel ca si “Acordarea de fonduri pentru reforma justitiei, invatamantului, sanatatii, sistemului de asigurari sociale, agriculturii, etc, etc” Pe scurt, sa ne dea cineva ceva de pomana, ca nevoi avem slava domnului! Poate ca i-as acorda mai multa atentie domnului candidat daca mi-ar explica cum are de gand sa ii pacaleasca pe nemti ca sa arunce cu bani in gaura neagra numita Romania. Nu de alta, dar si atoatecunoscatorul Basescu s-a crezut in stare pana cand l-a trezit brusc din visare madam Merker si l-a trimis la FMI, sa ii prescrie aia regimul.
Asadar m-am lamurit si cu Severin.
UDMR-ul nu e interesat de votul etnicilor romani. Pacat, poate pe mine m-ar fi interesat oferta lor. Ma rog, se pare ca pe ei in general nu prea ii intereseaza viitorul in aceasta tara.
EBA…ar fi fost o alegere haioasa daca intr-adevar ar fi fost independenta. Insa nu este decat circ de prost gust si pacaleala. Traditie de familie, ce sa-i faci.
In rest, Milut putea sa faca altceva mai util cu banii aruncati pe aceasta campanie, iar cei trei monstruleti Gigi, Vadim si Abraham au tot atatea sanse sa ii votez cate ar fi avut si daca s-ar fi dus pe lista PNL, asa cum a facut Norica. Forta Civica astia nu stiu cine sunt, am vazut doar un afis.
Ma intereseaza politica, ma informez, incerc sa aleg rational si, in general, VREAU SA VOTEZ. As vota si niste mediocri, dar totusi nu pot sa votez niste indivizi pe care nu doar ca nu ii pretuiesc, dar ii consider dusmanii majori ai tipului de societate pe care eu il doresc. Celor care imi repeta lozinci auzite pe la americani, de genul “nu votezi nu contezi”, “votul este o datorie civica” sau “daca nu votezi nu ai dreptul sa comentezi” le raspund ca acestea erau valabile si pe timpul lui Ceausescu. Si atunci puteai sa votezi, nu? Ce sa votez, Ceausescu-Ceausescu-Ceausescu??
Resimt aceste indemnuri la vot precum vocea activistului care striga la megafon: “acum cantati, Ceausescu-PCR!” Am fost o singura data la o asemenea manifestare, pe Stadionul 23 August, la 13 ani, si atunci am jucat imperturbabil sah cu un coleg, spre disperarea dirigintei si a omului cu megafonul. Duminica probabil ca o sa ma joc putin World of Warcraft si o sa degust disperarea agitatorilor ce vad cum li se refuza sueta, precum unor cantareti prosti. Asta prespunand ca ii deranjeaza cu adevarat, lucru de care nu sunt deloc sigur, avand in vedere ca o participare scazuta creste ponderea voturilor fraudate in stabilirea rezultatelor, iar acolo, in capacitatea de fraudare, se vede cu adevarat “forta organizatiilor locale si centrale ale partidului”, nu?
S-ar putea ca aceste alegeri europarlamentare sa reprezinte “bottomul” (ca tot e la moda termenul) degradarii vietii politice din Romania, inceputa imediat dupa ce aderarea la EU a devenit o certitudine. M-as bucura ca prezenta foarte scazuta la vot sa fie considerata un lucru neplacut si sa determine o reactie a politicienilor. Mai personal, m-as bucura ca PNL-ul sa primeasca si sa constientizeze ca a primit o palma, pentru gluma nesarata cu Norica.
Nu sunt insa foarte sigur de acest lucru. Vom vedea la toamna, in turul 2 al alegerilor prezidentiale, singurul vot care conteaza cu adevarat in acest an. Mi-e teama ca daca aceasta tendinta continua, dupa aceea va prea tarziu pentru a mai fi reversata altfel decat intr-un alt episod istoric. Asa imi era teama si in 1996 si in 2004.

P.S.: ma mira ca nici o organizatie civica nu s-a gandit sa faca o actiune de genul “Vreau sa votez dar n-am cu cine”, sau “Va rog sa imi dati posibilitatea de a vota”. As fi participat la asa ceva, as fi purtat o insigna, as fi semnat o petitie, etc. Ar fi fost interesant fie si doar pentru a vedea in ce masura de vina sunt EI pentru ca sunt prea prosti, sau NOI, pentru ca suntem prea putini si neinteresanti.

Si mai adaug doua vorbe si un clip. Daca era ea pe primul loc pe lista PNL, iar Norica pe penultimul, votam sigur. Din pacate este invers:

Finala Ligii Campionilor

2009-05-28T00:27:00.001+03:00

Despre fotbal se vorbeste de multe ori ca despre ceva prozaic, ca despre o distractie primara, lipsita de orice semnificatie culturala.

Eu cred ca in ultimele decenii ale secolului XX, fotbalul a devenit una, daca nu cumva chiar cea mai importanta forma de manifestare a maturitatii si maretiei civilizatiei europene.
In fotbal, Europa a pastrat toate valorile prin care in ultimele doua milenii a impresionat si dominat lumea, eliminand durerea, tragediile si cruzimea ce au stat in umbra acestei maretii si pastrand, cu intelegerea unei civilizatii ce a obtinut tot, doar partea minunata, legendara.

In seara aceasta l-am vazut pe Regele Spaniei si pe Printul Marii Britanii, in Colloseumul modern de la Roma. Doua armate de zeci de mii de oameni s-au infruntat fara sange, doar cu steaguri, strigate de lupta si simboluri heraldice. Un tanar minoritar s-a imbratisat cu regele sau, impartasind o bucurie ce trece dincolo de etnie si chiar de natiune – multi europeni ce nu sunt nici catalani nici spanioli s-au bucurat impreuna cu ei. Un francez i-a consolat pe invinsii englezi si i-a premiat pe castigatorii spanioli in capitala Italiei. Argentinieni, francezi de culoare cu stramosi in Africa, brazilieni cu cetatenie portugheza, bulgari si coreeni au avut rolul lor major in acest razboi nesangeros, dar totusi eroic si dramatic. Insa nu rol de sclavi, ci de partasi egali, respectati si acceptati intr-o demonstratie de putere, eleganta si toleranta a celei mai importante civilizatii din istoria omenirii de pana acum.

In 90 + 15 minute am putut regasi, sintetic si stilizat, multe dintre simbolurile consacrate in secole de aceasta civilizatie. Inclusiv banala bere, ajunsa si ea acum, in 2009, obiect de veneratie si suport de imn.

A lipsit crestinismul, dar aici este o discutie complicata.

Cred ca trebuie sa ne bucuram ca avem sansa de a trai in perioada de apogeu a acestei civilizatii si sa gustam din plin ceea ce are ea de oferit. Pentru ca nimic nu este vesnic.

Personal job outsourcing

2009-05-16T10:31:00.001+03:00

De la Onion, via blogul lui khris, Noul Vis American:

More American Workers Outsourcing Own Jobs Overseas

Sila sau ... maturitate?

2009-05-12T20:15:00.003+03:00

In fiecare zi, ritualic, parcurg mai mult sau mai putin in diagonala sursele de informatie cu care m-am obisnuit: Hotnews, Reuters, blogurile pe care le puteti vedea la mine in blogroll, vreo 2-3 forumuri pe care le frecventez. Uneori scriu si cate un comentariu in graba.

Mai pe toate se scrie despre politica. 90% sunt profund subiective, autorii, indiferent ca sunt amatori sau profesionisti, au "bunii" si "raii" lor, intotdeauna aceiasi, indiferent de ce ispravi au mai facut respectivii. Desigur, cu exceptia celor pentru care toti sunt rai, totul este de 2 lei, trist si fara speranta, dar totusi insista sa ne repete la nesfarsit acest lucru.

De fiecare data imi vin idei pentru a scrie si eu ceva, ceva ce eu cred ca ar fi deosebit, ar aduce o alta perspectiva, ar enerva, ar dezvalui biasurile respectivilor, etc, etc. Posturi, comentarii, articole.

Si tot de fiecare data, inainte de a ma apuca de scris, ma duc sa fumez o tigare. Noutatea este, ca de cateva saptamani/luni, in acele 5 minute realizez ca sunt pe cale de a pierde aiurea o ora din viata mea. Iar cand ma intorc dau "close all tabs" si nu mai scriu nimic.

Sincer, nu stiu care este raspunsul corect la intrebarea retorica de mai sus.

Tupeu de stat (degeaba)

2009-05-08T15:16:00.003+03:00

Onorabila institutie INSSE, finantata atat din impozitele mele cat si ale unor nemti, francezi, etc, ce nici macar nu poarta vina de a se fi nascut in Romanica, tocmai mi-a trimis un cearceaf de zeci de pagini, pe langa care situatiile financiare anuale sunt o gluma, cu rugamintea insotita de mentionarea explicita a cuantumului amenzii de a le completa pana la sfarsitul lunii.

Acum vreo doua luni, aceeasi onorabila institutie de stat ne anunta printr-un email ca in urma unei decizii a multiubitului si stimatului nostru Guvern, 70% din informatiile la care aveam acces in urma abonamentului online platit in avans pentru anul 2009 au fost secretizate si nu mai pot fi accesate. Inclusiv date excentrice precum productia de motorina a Romaniei in anul 2008. Insa banii dati pe abonament nu mai pot fi restituiti, desigur.

Ghici ce o sa fac eu cu cearceaful lor?

Tot Patriciu. De data aceasta subiectiv si interesat

2009-05-07T23:47:00.003+03:00

Interviu din Capital, preluat se pare din EvZ, si comentariile mele:

A găsit Emil Boc antidoturile pentru criză?
Din păcate, nu există nicio măsură anticriză, niciun program anticriză. Suntem o barcă fără cârmaci. Tembelismul guvernamental e o constantă a politicii în ultimele două decenii.

De acord. Sublinierea imi apartine.

Includeţi aici şi guvernul PNL?Categoric da. Tembelismul ăsta s-a manifestat într-o mai mică sau o mai mare măsură, tot timpul pentru că politicienii au fost prizonierii birocraţiei care s-a înmulţit, din 1990, de patru ori. S-a întâmplat un fenomen: cele trei piramide de putere din timpul comunismului, a partidului, a administraţiei şi a Securităţii, s-au transformat într-una singură şi ne-am trezit cu un număr enorm de oameni care administrează veniturile şi cheltuielile bugetare. N-am ştiut să-l reducem.

Din nou sunt de acord.

Sunteţi împotriva acordului cu FMI. Sunt şi îi vom trăi efectele. Creditul va fi plătit scump, se va reflecta în nivelul de trai. Politicienii vor inventa alte explicaţii pentru că oamenii o duc rău. Există două filosofii diferite de abordare a crizei: una de tip american, de stimulare a economiei prin creşterea consumului, şi cea de-a doua, care încearcă să păstreze echilibrele macroeconomice. În criză nu se poate, trebuie acceptate dezechilibrele temporare. Nu-i un păcat să ai un deficit de peste 10% dacă îl poţi finanţa. El s-ar putea finanţa fără împrumuturi înrobitoare de la FMI şi fără condiţionări care se pot dovedi un pat al lui Procust, ce ne împiedică să ne dezvoltăm.

Aici cred ca Patriciu vorbeste despre lucruri pe care le cunoaste doar superficial. Asta n-ar fi un pacat, pentru ca nu e treaba lui sa le inteleaga mai profund, dar faptul ca din pozitia publica pe care o are le enunta cu o mare siguranta este condamnabil.

USA sau UK isi pot permite sa impinga deficitele pana la valori cu doi digiti deoarece le pot finanta, simplu, prin emisiunea de moneda. Desigur, cu un cost, pe care il vom vedea mai clar in urmatorul deceniu.

Romania nu poate face asa ceva, din simplul motiv ca nimeni nu cumpara lei. Asa ca un deficit de 10% trebuie finantat in moneda straina. In conditiile blocajului de pe pietele financiare externe si a ratingului de tara subinvestment, sansele de a gasi surse de finantare pentru un astfel de nivel al deficitului sunt aproape nule. Iar daca, prin minune, s-ar gasi totusi cineva care sa imprumute acesti bani statului roman, ar face-o la o dobanda de peste 10%. Prin comparatie, dobanda la imprumutul de la FMI este de 3%.

Poate ca Dinu Patriciu se gandeste la finantare interna, in conditiile acestea imi permit sa fiu ironic si sa spun ca nu este cea mai nimerita persoana ca sa propuna asa ceva, avand in vedere ca deocamdata are o datorie de niste sute de milioane de euro fata de acest stat. In rest, dupa cum se vede, capitalistii locali au mari dificultati in a isi achita taxele si creditele, de unde sa mai si finanteze statul? Povesti.

Imprumutul de la FMI nu a fost o optiune ci o miscare fortata. Nivelul deficitului nu este o optiune a guvernului roman ci o conditie impusa de singura institutie financiara dispusa sa imprumute Romania in acest moment. Iar FMI-ul nu este interesat in sine nici de dezvoltarea economica a Romaniei, nici de problemele sociale, ci doar de solvabilitatea acesteia, de capacitatea de a returna banii celor care au investit in Romania si care, indirect, finanteaza de fapt acest FMI. Nu trebuie blamat pentru asta, acesta este pur si simplu rolul lui.

Cine vrea sa faca asa cum il taie capul, sa nu ajunga la FMI. Cand traiesti din banii parintilor nu faci ce vrei tu, ci ce iti spun ei.

Din ce bani va fi plătit împrumutul? Din banii strânşi cu japca de la contribuabil. Mecanismele anticriză sunt altele, micşorarea fiscalităţii este unul dintre ele. Ar trebui să avem o taxă unică de 10%, TVA de 15%, ar trebui să echilibrăm bugetul prin reducerea cheltuielilor cu administraţia. Când ai peste 35% din produsul intern brut real neimpozitat, ai resurse să-ţi acoperi necesităţile. Dacă ar fi stabilă politic şi şi-ar crea o altă imagine, România ar putea fi o ţară cu rezerve neconsumate extraordinare.

De acord cu prima parte. A doua este o utopie. Deocamdata statul abia reuseste sa isi faca platile curente in actualele conditii. Exista un mare semn de intrebare daca va reusi sa taie cheltuielile bugetare astfel incat sa se incadreze in deficitul finantat de EU la recomandarea FMI. Sa le reduca si mai mult pentru a compensa reduceri de taxe precum cele enuntate de Patriciu, foarte repede (reducerea TVA are efect aproape instantaneu in incasarile la buget) si in conditiile actualei crize este pur si simplu o utopie. Iar in ceea ce priveste un nivel mai ridicat al deficitului, am explicat mai sus de ce asa ceva nu este posibil.

Cat despre cei care nu isi platesc impozitele, in actualele conditii de criza au ramas prea putini care o fac doar pentru ca e mai ieftin sau sunt prea lacomi. Cei mai multi pur si simplu nu mai pot sa le plateasca, iar scaderea cotelor nu ar modifica substantial aceasta situatie.

Există păreri diferite despre trecerea la moneda europeană. România ar fi avut nevoie de o comisie monetară care înseamnă o paritate fixă a monedei locale faţă de moneda de rezervă şi emisiune de monedă doar în măsura existenţei rezervelor. Acest sistem ar fi trebuit aplicat de ţări europene în tranziţie, inclusiv de România, pentru a elimina una dintre variabilele ecuaţiilor pe care le au de rezolvat oamenii de afaceri, riscul valutar. Continuăm să ne jucăm cu o monedă flexibilă, în vremuri de volatilitate maximă a pieţei. Trecerea la euro se face cu voie de la stăpânire, prin mecanismele integrării europene, şi asta durează. Dar se poate face şi prin decizie proprie, introducând sistemul de paritate fixă. N-ar fi decât o recunoaştere a realităţii: 75% din tranzacţiile din România se desfăşoară în euro sau în dolari. O singură discuţie: dacă moneda de rezervă să fie euro sau dolarul.

Raportarea fixa la euro ar fi buna pentru companii si pentru oamenii relativ prosperi. Pentru marea masa de intretinuti sociali ar fi un dezastru. Pentru ca nu vor mai putea primi pomeni din bani fara acoperire.

Bulgaria a suferit enorm dupa ce a trebuit sa accepte aceasta solutie in disperare de cauza. In Romania o asemenea situatie nu ar putea fi implementata decat intr-o situatie similara, absolut disperata. Altfel, guvernul care ar face o asemenea optiune ar fi maturat de masa de pomanagii cu mult inainte de a vedea orice fel de efect pozitiv.

Aţi merge pe dolar? Sunt foarte sceptic în privinţa viitorului euro, în raport cu dolarul, dar şi cu preţul materiilor prime care se stabileşte în dolari. Oricum, cursul de schimb nu va putea fi susţinut. Probabil în a doua jumătate a anului vom avea 4,7 sau 4,8 lei pe un euro.

Omeneste, sa zic ca il inteleg. Si eu lucrez tot in industria petroliera. Dar...absolut toate analizele si previziunile (si sunt convins ca a vazut si el destule!) arata ca Eur/Usd este un "bull market", cu oscilatiile firesti. Cresterea rapida a dobanzilor la obligatiunile emise de statul american sunt un semnal usor de inteles si pentru nepriceputi. Aici Patriciu nu gandeste, ci doreste. Adica o ia pe urma lui Boc.

Cat despre devalorizarea leului, aici doar clownii de la guvernare si poate unii interesati (RFZ, BNR) spun altceva. E pur si simplu o banalitate.

Pe ansamblu un interviu dezamagitor, in care Dinu Patriciu face afirmatii ce pot trezi interestul unui public neinformat si care intelege liberalismul intr-un mod extrem de simplist, dar care nu pot face decat sa ii strice imaginea in fata celor cu un minim de cultura generala economica.

PS: acest post este o dedicatie speciala pentru Ovidiu.

Aş fi curios să-l cunosc

2009-04-27T16:07:00.004+03:00

În ultimele trei săptămâni am zburat 54 de ore cu avionul.

Ce nu se poate cumpăra?
Fericirea.

Cea mai puternică dorinţă neîmplinită?
Mi-e greu să răspund, pentru că sunt lacom.

Ce aţi lua în lumea de apoi?
Formula clasică e că nu luăm nimic cu noi... Totuşi: un lucru, o idee, un sentiment. Mi-aş lua Trivia (n.r. - joc de cultură generală).

Un obicei excentric?
Desenez în timp ce vorbesc şi mă ajut întotdeauna de desen în comunicarea cu colaboratorii. Îmi plac slide-urile (n.r. - prezentări electronice), dar prefer desenele.

Cum sunteţi ca şef? Nu sunt. Îmi place să cred că sunt un lider. Am colaboratori, nu subordonaţi.

norocul este întâmplarea de a te afla la locul potrivit, în momentul potrivit, pentru care te pregăteşti toată viaţa.

O afacere e bună doar atunci când câştigă toate părţile implicate, iar transparenţa e obligatorie.

De ce sunteţi duşmănit?
Pentru că sunt antipatic.

Deveneam fiară cu cei pe care nu-i vedeam călăuziţi de pasiune pentru ceea ce fac, care ocupau locul degeaba.

Aveţi prieteni vechi de condiţie modestă?
Da. Mă văd cu ei şi diferenţele de statut social sau de avere n-au importanţă.

Cum vi se adresează colaboratorii?
La persoana a doua singular,

Cum vă vedeţi ca bunic?
Cu greu. Acum mă simt ca la 25 de ani, uneori am senzaţia că n-am evoluat.

Conduc rar, de obicei în maşină lucrez, în timp ce fac naveta. Maşina, pentru mine, are o funcţie utilă.

Definiţi moralitatea.
Fiecare comunitate are un cod etic. A te înscrie în el cât faci parte din comunitate înseamnă moralitate. Mai mult de atât nu se poate spune atât timp cât accepţi că şi ceilalţi pământeni îţi sunt egali.

De când treceam printr-o fabrică de-a mea şi am auzit un muncitor spunându- le colegilor: “Fraţilor, a venit oligarhul nostru”, mă amuză.

Cât la sută din realizările dv. sunt talent şi cât noroc?
Eu nu cred în talent şi nici în specialişti. Cred în inteligenţă, motivaţie, inspiraţie. Toate se moştenesc, dar vin şi din educaţie. Cultura e ce-ţi rămâne după ce ai uitat, iar fundamentul cultural e cel mai important în ce realizezi în viaţă.

Când aţi fost ultima oară cu metroul?
Acum două săptămâni, de la Pipera la Universitate. Metroul e un antidot excelent la aglomeraţia de pe străzi.

Nu s-a mirat nimeni?
Unii se mai uitau insistent. Eu însă merg mult şi pe jos.

Părinţii dv. mai trăiesc?
Tata ar fi trebuit să aibă 106 ani, mama are 80. Eu şi fratele meu am încercat s-o facem să recupereze, în ultimii 20 de ani, ce n-a făcut într-o viaţă: e o pensionară care călătoreşte prin lume cu prietenii ei.

Ce-mi mai place de omul asta!

Sunteţi pe stradă şi vă iese în cale Dinu Patriciu. Care este primul gând pentru el?
Aş fi curios să-l cunosc.

Da, si eu.

Rock, metale, gothic, symphonic etc in vara aceasta

2009-04-24T14:17:00.003+03:00

Ce vreau sa vad:

Anathema la Bucuresti

Tarja la Bucuresti

Carlos Santana la Bucuresti (B'estfest)

Manowar la Bucuresti (B'estfest Aftershock)

Tristania la Sibiu (Artmania)

My Dying Bride la Sibiu (Artmania)

si... Nightwish tot la Sibiu (Artmania)

Pe Santana, Manowar si Tristania ii voi vedea in premiera, pe ceilalti i-am mai vazut. In ceea ce o priveste pe Tarja va fi chiar a treia oara cand o voi asculta live! Mi-am luat deja bilete la toate, mai putin Santana si Manowar, dar voi rezolva in curand si aceasta problema.

Ca aperitiv, un Nightwish vechi de tot, din 1996:

Secvente de Paste. 2009.

2009-04-18T12:27:00.002+03:00

Ca de obicei imi voi petrece Pastele alaturi de parinti, intr-un tipic oras romanesc de provincie.

In camera alaturata, bunica mea de 88 de ani, imobilizata la pat, asculta non-stop slujbele religioase transmise la radio. Cantecele popesti greu inteligibile si lalaite constituie fondul sonor permanent, indiferent ca rad, vorbesc la telefon, povestesc sau scriu pe net. Imi transmit un vag si enervant sentiment de vinovatie, am senzatia ca ar trebui sa adopt o pozitie cucernica si ca ar trebui sa le ascult in tacere si meditatie, dar cine are chef de asa ceva pentru ore intregi, cand afara e soare si au inflorit pomii, iar pe ai mei ii vad abia a doua oara in anul acesta?

La televizor am vazut azi-noapte un (pseudo)documentar despre “Adevaratul mormant al lui Isus” – o alegere ciudata facuta de ProTV pentru Vinerea Mare. Realizatorii invarteau dovezile si argumentatiile pana iesea asa cum vroiau ei, elementele ce nu se potriveau erau neglijate sau eliminate, iar tehnicile de showbiz erau folosite pana la ridicol pentru a sublinia pretinsa “rigurozitate stiintifica” a cercetarii.

Mesajele sponsorilor, ce trebuiau a fi demonstrate cu orice pret, puteau fi intuite dupa pimul sfert de ora:

- Isus Hristos a fost un om bun, un mare predicator, dar NU a inviat. Nu a fost Dumnezeu coborat pe Pamant, ci un om ca noi toti. Rabinii sustin asta de peste 2000 de ani.

- A avut nevasta si copil, iar sotia sa Maria Magdalena a fost cea mai importanta persoana din anturajul sau si «adevarata fondatoare a Crestinismului », asa cum « descoperea » o doamna « savanta » de la Universitatea Libera din Berlin ( !?) – watch out domnule Papa, sfantul Petru e un impostor, in curand o popesa isi va revendica intaietatea!

Astept cu interes “dovezile stiintifice” cum ca Apostolul Pavel era homosexual.

Am inteles mai usor optiunea ProTV-ului dupa sfarsitul filmului, cand am vazut sloganul pe care l-au adoptat pentru aceste zile : « Oamenii sunt Lumina « . Cred ca si lui Marx i-ar fi placut.

Pe blogul sau, domnul, fost tovaras Ion Iliescu ne transmite urari cu ocazia « Sfintei Sarbatori a Invierii Domnului” iar un pic mai jos ne spune iarasi ca asistam la sfarsitul capitalismului, moment pe care domnia sa il tot asteapta din adolescenta. Adevarat Echilibru !

Toate site-urile de stiri sau de presa incep inevitabil cu stirea eliberarii lui Gigi Becali din arestul preventiv. Unii aplauda gestul crestinesc de a ii permite inculpatului sa petreaca Pastele cu familia, altii vad eliberarea sa drept o repetare a povestii lui Barabas de acum 2009 de ani. (Daca Gigi e Barabas, cine este Hristos?) Dar, fara exceptie, toti sunt de acord asupra conotatiilor mistice ale gestului unei justitii ce zice de patru ori intr-un fel si apoi se suceste, de a ii da drumul din inchisoare unui cioban semianalfabet dar bogat ce mai intai a prins niste oameni pe strada si i-a bagat in portbagaj, iar mai apoi “i-a iertat”. Avem si noi romanii revelatiile noastre.

Ieri, protectia consumatorului a dat iama in piata orasului si i-a gonit pe toti cei care vindeau carne de miel, probabil in urma reclamatiilor primite de la cele doua “supermarketuri” din oras cum ca acestia nu aveau toate hartiile in ordine. Astazi am mers la pietarii capitalisti ca sa cumparam miel: nu mai aveau. Asa ca de Paste o sa mancam porc.

In aceasta lume plina de certitudinea faptului ca tot ceea ce este, e de fapt o minciuna, incerc sa imi pastrez si eu echilibrul, diferit de cel al domnului Iliescu. Isus Hristos a inviat si nu a facut sex in viata lui. Maria Magdalena i-a fost credincioasa, dar nu metresa sau sefa de campanie, ci doar o prezenta umila si discreta asa cum erau femeile in secolul I. Predicile religioase pot sa nu fie plictisitoare si acuzatoare, ci emotionante si profunde, asa cum in urma cu multi ani l-am auzit pe parintele Galeriu in noaptea de Inviere la biserica Silvestru. Iliescu a fost, este si va ramane un comunist, nu alteva, iar “capitalismul” al carui sfarsit il tot anunta nu este de fapt decat Libertatea si Proprietatea, valori etern umane opuse ambitiei unor indivizi de a conduce si dicta ei tuturor celorlalti cine, ce, cum si cat trebuie sa faca. Becali este un escroc violent, nu un martir crestin, iar Justitia romana este in 2009 aceeasi din 1999 si din 2019 in ciuda discursurilor unui politician talentat precum Basescu. A, si mi-as dori ca intre a consuma carne de miel necontrolata sanitar si a nu manca deloc miel sa mai am si o a treia alternativa.

As dori sa va arat o fotografie cu ciresul inflorit, batran de 70 de ani, dar va trebui sa astept pana ma intorc la Bucuresti. Eu ma duc sa mai vorbesc cu bunica mea, care stiu ca ma asteapta dincolo ca intotdeauna, iar voua va doresc liniste si bucurie in zilele acestea si va spun, in avans pentru ziua de maine, simplu:

Hristos a Inviat!

Am avut o revelatie

2009-04-09T22:32:00.001+03:00

Oracolul de la Gara de Nord vorbeste din nou:

Cred ca memorandumul cu FMI in forma actuala nu va fi semnat niciodata.

Acum 5 minute l-am vazut pe Berceanu la TV confirmand ca FMI a conditionat semnarea memorandumului de adoptarea unei rectificari bugetare care sa se incadreze in limitele agreate cu ei (deficit 4,7% etc).

Am dubii foarte mari ca actualul guvern este in stare sa elaboreze si sa adopte o proiectie bugetara CREDIBILA care sa se incadreze in acele limite.

Sanse de indeplinire: 70% (asa ca sa nu o luati chiar de sigura :P)

Varianta ceva mai optimista ar fi sa reuseasca totusi din 2-3 incercari, dupa ce primele vor fi respinse de Fond.

Felix treaca-mearga, dar Voinescu!?

2009-03-25T12:29:00.003+02:00

Tot eu, am zambit amar pe La Coltu' Strazii.

Apropo, l-am adaugat pe Sever Voinescu la blogroll. In primul rand pentru ca a reinceput sa scrie, in al doilea rand pentru ca, spre indignarea colectivului de partid, a scris un articol deviationist si colaborationist in care trateaza dusmanul de moarte cu o toleranta de neiertat.

Din fericire oamenii de bine au reactionat prompt si au facut zid in apararea visului multimilenar al dreptei moderne de inspiratie basesciana: ciolanul, iar deviationistul lipsit de spirit revolutionar a fost pedepsit in mod exemplar chiar a doua zi!

Shadowman

2009-03-24T13:58:00.000+02:00

Incercand sa explicam prostia

2009-03-22T18:40:00.004+02:00

Pe blogul sau, Dan Selaru incearca sa inteleaga cum a fost posibil ca un buget construit in doua luni sa se dovedeasca lipsit de orice legatura cu realitatea dupa doar trei saptamani de la adoptare.

Eu unul ma asteptam la o guvernare incompetenta din partea PDL. Modul haotic si hei-rupist in care a fost incropita aceasta constructie politica in care s-au recrutat de-a valma oameni pentru a administra procentele obtinute exclusiv de o singura persoana (Traian Basescu), fara nici o legatura cu activitatea si potentialul organizatiei din spatele sau, prefigura dificultati mari in a gestiona succesul electoral. Insa realitatea, accentuata si de criza economica si de acea poveste ciudata a deficitului bugetar de 5% realizat in doar 2 luni, din care jumatate in luna de tranzitie guvernamentala, mi-a depasit propriile asteptari pesimiste. E de inteles ca acum multi se intreaba daca aceasta eroare colosala de la intocmirea bugetului s-a datorat incompetentei sau a fost o minciuna deliberata. Eu votez pentru prostie si am o teorie referitoare la acest subiect, pe care am postat-o acolo la comentarii:

Am senzatia ca in ultimii ani discrepanta de competenta intre mediul privat si cel public, deja preexistenta, s-a accentuat, ajungand o adevarata prapastie. Criza de personal din anii 2007-2008 a facut companiile sa absoarba toate competentele ce mai ramasesera, in timp ce explozia incasarilor bugetare, ce nu avea nici o legatura cu actiunea autoritatilor publice, a dus la o relaxare totala in institutiile de stat. Oamenii cu o minima capacitate profesionala au plecat in mediul privat, in schimb s-a accentuat nepotismul iar incompetenta crasa a fost mascata de boomul incasarilor.

Ar fi interesant de realizat un studiu sociologic despre migrarea personalului calificat intre public si privat in ultimii 4-5 ani.

Nu cred in teoria minciunii, atunci ar fi trebuit ca dincolo de declaratiile publice sa fi observat niste actiuni guvernamentale in intampinarea evolutiilor reale. N-a fost cazul. Nu sunt prea incantat nici de a folosi explicatii legate de conjunctura politica (oameni, partide, etc), mi-e teama ca ne pacalim singuri daca ne imaginam ca ar fi fost altceva cu Popescu in locul lui Ionescu. Un singur element politic cred ca a avut o importanta materiala: modul in care a fost conceputa alianta PDL-PSD, cu un sistem de decizie foarte greoi si foarte politizat, fara o delegare a responsabilitatilor si dominat de lipsa de incredere reciproca, ceea ce cred ca a ingreunat mult luarea deciziilor.

Istoria se transmite in direct...dar nu pe canalul la care ne uitam noi

2009-03-20T11:18:00.003+02:00

Astazi este o zi istorica. Evident, in Romania acest lucru o sa fie constientizat cu ceva intarziere.

Dollar on track for worst week in 24 years

SYDNEY (Reuters) - The dollar headed for its biggest weekly fall in 24 years on Friday as investors feared the Federal Reserve's plans to buy longer-term government debt would erode the world's reserve currency.

"This is a historic moment, the start of debasement of the world's reserve currency, and it feels to many participants that in the grand sweep of history we are witnessing the end of 'Rome' on the Potomac," said Alan Ruskin, chief international strategist a RBS Greenwich Capital.

Analysts said the Fed's radical decision to buy $300 billion of longer-term government debt and vastly expand its balance sheet beyond the current $2 trillion meant more and more of the U.S. currency would be created, straining demand.

Nimic despre ....

2009-03-09T21:42:00.006+02:00

criza, despre discursul lui Basescu, despre raportarea pentru grup la care lucrez in clipa aceasta, despre ziua femeii, despre timpul schimbator de afara, despre lucrurile importante pe care le am de facut pentru viata mea, despre ceea ce asteapta altii de la mine (pentru binele meu, zic ei, pentru implinirea propriilor lor vise si ambitii, spun eu).

Duminica dimineata am vazut ceva frumos pe.... Fashion TV. (da, da, ati citit bine, Fashion TV). O melodie misto:

(chit ca merge cu discursul lui Base :P)

O rusoaica dulce si foarte peltica:

...si un nenea franco-marocan nascut in Israel care face niste toale pe care am putut sa le inteleg si eu si care are un butic haios in NYC.

Foarte frivol si superficial, stiu, dar am spus si in profil ca toate preocuparile mele sunt neserioase. :P

For the next time I create the universe

2009-03-04T16:24:00.002+02:00

Cred ca am mai postat odata melodia asta, odata demult, pe vechiul blog de pe Yahoo360. Ce sa fac si eu, asa e de la o varsta incepi sa ai idei fixe...si retro.

Adevaratul program anticriza

2009-03-02T16:50:00.003+02:00

Se pare ca in sfarsit vom avea un program anticriza.

"O delegatie din care fac parte viceguvernatorul BNR Cristian Popa si secretarul de stat din Ministerul Finantelor, Bogdan Dragoi, se afla la Washington pentru a negocia cu Fondul Monetar International (FMI) un imprumut acordat Romaniei"

Pe de alta parte, sunt nevoit sa constat cu tristete ca inca una din previziunile mele pesimiste s-a dovedit a fi... prea optimista: eu estimasem Aprilie drept cea mai apropiata data a unui imprumut de la FMI.

Sa nu uitam de Basescu: "Ultimul lucru pe care il va face Romania va fi sa se imprumute la FMI"

Traian Basescu, 16 ianuarie

Deja avem un track record ce poate fi folositor ptr viitor: cand Basescu spune ceva, putem sa consideram drept sigur faptul ca in aprox 2 luni si jumatate se va intampla exact invers.

PS: speculez ca graba aceasta este rezultatul meetingului EU de ieri. Romanasii nostri s-au dus cu palma intinsa, nemtoaica le-a zis pas, intai duceti-va la FMI, sa va dea aia temele, si eventual dupa ce ne confirma ei ca ati fost copii cuminti si ati facut ce trebuia, daca e nevoie va mai dam si noi. Caraghiosii astia intretinuti din impozitele platite de noi toti isi imaginau ca o sa le dea nemtii bani ca sa faca ei biserici si simpozioane la care sa danseze sarba Elena Udrea...

We feel like a one-armed man hanging over the edge

2009-02-20T16:19:00.000+02:00

Tot eu am scris, dar acolo.

La noi ca la....toata lumea

2009-02-17T22:42:00.003+02:00

Vazute acum cateva minute pe Reuters, poate v-ati plictisit de buget, crime si violuri, familia Becali, Basescu si Bahmu:

Teroristii, uite teroristii:

Israel planned to target Iranian nuclear scientists with letter bombs and poisoned packages and had set off explosions in Iran.

Sigur, astia sunt teroristii d-aia buni, care lupta pentru libertate si democratie. Sunt de-ai nostri.

GM inca se mai zbate. E posibil ca maine dimineata sa aflam exact data si ora inmormantarii. Locul se cunoaste: Washington

Since GM hired Citigroup to seek buyers for its iconic Hummer brand in June, no buyer has emerged. Moreover, several expected buyers have publicly denied interest.
...
GM Vice Chairman Bob Lutz said last month that Saab had never made money for the automaker in the nearly two decades it has owned the brand. "Frankly, they've been on GM life support," he said. "It's just an unending string of losses."

Hummer anybody, Saab anybody? Ieftinache, la super-reducere, cash sa fie!

PS: nenea Bob asta ar fi bun langa Basescu. E foarte suparat pe Saab dar cine l-a impedicat sa rezolve problema pana acum, de cand ia salariul ala baban si se plimba cu private-jetul? Agenturilii, cu siguranta.

Mortal Love - Sanity

2009-02-16T18:57:00.002+02:00

Horoscopul economiei romanesti in 2009

2009-02-10T21:14:00.013+02:00

De vreo doua saptamani imi tot planific sa scriu un articol mai lung, argumentat, de preferat La Coltu' Strazii despre ce cred eu ca se va intampla cu economia romaneasca in 2009. O serie de predictii reusite din ultimul an mi-au dat curaj sa imi incerc norocul. Nu as numi aceasta tentativa "analiza" sau "predictie", pentru a nu imi pune in cap toti capitalistii de sertar ce vor linkuri, grafice si fraze c/p din diversi prezicatori cu diploma (guvern, BNR, agentii de rating, etc), asa ca adopt titlul mai modest de Horoscop. Este pentru cine vrea sa creada.

Insa din pacate pana acum n-am gasit timp si nici nu sunt sigur ca voi gasi inainte ca viziunile mele sa se indeplineasca, si mi-e ciuda sa ratez ocazia de a ma lauda (sau de a ma face de ras). Asa ca postez aici previziunile, fara prea multe explicatii, pentru ca, evident, n-am timp:

Martie - August:

*Economia intra in recesiune: -2% pana la -5% crestere economica anualizata;

*Primele date despre executia bugetara arata un deficit alarmant: 5% - 7% din PIB. Masurile de reducere a cheltuielor bugetare se adopta greoi datorita nesfarsitelor dispute din cadrul coalitiei, atunci cand se adopta se descopera diverse probleme ce le fac inaplicabile sau mult mai putin eficiente decat se spera, iar efectul celor ce totusi sunt implementate este mult sub asteptari. In ceea ce priveste veniturile bugetare, va recomand acest articol scris de redactorul-sef al ZF, din al carui final se poate deduce cu usurinta cat de "realista" este proiectia bugetara.

*BNR amana orice eliberare de bani in economie, fie prin reducerea ratei de refinantare, fie prin reducerea rezervelor obligatorii. Asa cum a spus Mugur Isarescu, nu vor face acest lucru pana cand nu vor vedea efecte concrete ale masurilor de reducere a cheltuielilor bugetare. Nu va fi cazul. Se vor multumi sa apere succesiv diverse praguri ale cursului leu/euro, fara insa a risca sume mari din rezervele valutare.

*Curs valutar: 4.4 - 4.6 lei/euro.

*Inflatie: 4-5%, deficitul de cont curent va scadea usor, dar nu prea mult, deoarece scaderea importurilor va fi asociata si cu o prabusire a exporturilor. Vad un grad foarte mare de imprevizibilitate aici.

Undeva in acest interval de timp, mai devreme sau mai tarziu, se va incheia inevitabilul acord cu FMI. Sa speram ca FMI-ul va mai avea bani pana atunci, altfel intram intr-un scenariu catastrofic. Tot in acest interval de timp probabil va veni si sfarsitul guvernului Boc, inlocuit cu un contabil de genul Stolojan sau Tanasescu, care sa inspire incredere celor ce ne vor da bani pentru a evita falimentul ca tara.

Aprilie - Septembrie

*Guvernul FMI va implementa rapid masuri foarte dure de reechilibrare macroeconomica, in special cresteri de fiscalitate si blocarea oricaror cresteri de pensii/salarii/ajutoare de stat. As miza in special pe cresterea TVA. S-ar putea ca 16% sa ramana, oricum incasarile din impozit pe profit vor fi nesemnificative in 2009. Nici acest guvern nu va reusi insa sa taie semnificativ din cheltuielile aparatului de stat, iar bani pentru masuri de stimulare economica nu o sa aiba. Dupa 2-3 luni va fi prins la mijloc intre miscari sindicale puternice ale celor ce traiesc de pe urma bugetului (studenti, pensionari, functionari publici, profesori, medici, etc) si presiunea politicienilor pentru masuri populiste, data fiind apropierea celor doua randuri de alegeri (europarlamentare si mai ales cele prezidentiale). Acordul cu FMI NU va putea fi respectat, a doua transa nu va mai veni niciodata.

*Deficitul bugetar se mai calmeaza, pana la cifre intre 3-5%;

*Cursul are o revenire, poate chiar pana pe la 4.0 - 4.3;

*Inflatia scade spre 3-4%;

*BNR scade usor rata de finatare, pana pe la 7-9%. Toate acestea duc la un mic puseu de incredere din partea finantelor internationale, intra ceva bani in tara, prabusirea economica se calmeaza pentru moment.

Septembrie - Decembrie

*Sub presiunea mixta a politicienilor si sindicalistilor, guvernul FMI "da" niste pomeni electorale, modeste ca valoare pentru oameni, dar suficient cat sa pulverizeze momentul de incredere al finantelor externe;

*BNR-ul isi face jocul obisnuit inainte de alegeri, protejand cu orice pret rata de schimb pana la momentul respectiv. Pariez pe un 4.2 - 4.4. Cu ocazia asta isi afecteaza serios si rezerva valutara;

*Infuzia de bani in economie calmeaza recesiunea, insa alimenteaza inflatia si deficitele. Dupa alegerile prezidentiale (noiembrie?) asistam la traditionala prabusire a indicatorilor economici.

Cifre pentru sfarsitul anului 2009:

- Crestere economica: -1% -2%;

- Deficit bugetar: 4% - 6%

- Inflatie: 5% - 7%

- Curs leu/euro: 4.5 - 4.7

Sunt constient ca ma pot insela grav, iar cu atatea detalii am crescut acest risc, dar oricum exercitiul a fost amuzant, iar scenariul mi se pare credibil.

Buget de criza. LOL!

2009-02-10T11:11:00.005+02:00

Bugetul Ministerului Turismului este de 22 de ori mai mare decat bugetul pe anul 2008 al fostei agentii de profil, iar cel al Administratiei Prezidentiale "doar" s-a dublat! Daca in ceea ce priveste mosia domnitei Elena e fara cuvinte, as fi chiar curios sa aflu de ce are nevoie Traian Basescu de un buget dublu in "anul de criza" 2009? O fi aceasta una din masurile "cu efect multiplicator" anuntate de Pogea? LOL!

Premierul Emil Boc a majorat cheltuielile de transport si cazare ale Cancelariei personale ("camarila regala") cu 300% - 400%, pentru ca si-a adus oamenii de incredere de la Cluj, ceea ce a facut ca de la trambitatul 40%, reducerea fata de bugetul Cancelariei odiosului Tariceanu ale carui 66 de masini faceau 200 de Km pe zi sa ramana la un fragil 6,21%. In proiect! LOL!

Am lucrat pe vremuri la o companie la care patronul roman carase 1/3 din populatia oraselului din care provenea pentru a avea in jurul sau "oameni de incredere". Nici in ziua de astazi lucrurile nu s-au schimbat prea mult: cand bulibasa isi muta cortul, ia dupa el toata satra. Fara gluma, in ultimele 2 saptamani am observat o crestere vizibila a numarului de masini cu numar de Cluj ce strabat minunatul DN1.

Un finantist respectabil precum guvernatorul Mugur Isarescu declara: „Sunt de acord cu preşedintele Băsescu, care a anunţat o cifră, a făcut un calcul. Fondurile europene sunt de 6-7 miliarde de euro. Nu suntem pregătiţi din punct de vedere organizatoric, al capacităţii de absorbţie. În aceste condiţii, o prefinanţare, un împrumut general de la UE nu ar strica”.

Si eu sunt de acord cu primul economist al tarii: in general, niste bani de pomana nu strica niciodata! LOL!

Un alt finantist absolut respectabil precum Daniel Daianu spune ca spera ca liniile de creditare pe termen scurt deschise de bancile-mama catre sucursalele din Romania sa fie reinnoite in proportie de 80-90%. Oare asta a dedus dansul din retrogradarea ratingului de tara la "junk"?

Cum s-ar spune, vrabia malai viseaza. LOL.

In fine, acelasi simpatic domn Boc, (prim-ministru, nu clown, daca nu stiati), in fata Parlamentului Romaniei, dupa ce a reusit cu eforturi evidente sa treaca de prezentarea generala a bugetului, revine la ce stie el mai bine, mai precis la lupta cu agenturilii, si declara:

"Vestea bună este că ordonanţa în baza căreia a făcut această diminuare a patrimoniului statului român este încă la Parlament şi avem şansa să o respingem"

[...]

pentru a acorda acel contract care prejudiciază financiar interesele României, iar noi avem datoria să curmăm acest abuz".

Asadar, domnul Boc stie ca este vorba de un abuz, de un prejudiciu adus intereselor Romaniei si de un transfer ilegal de proprietate. Se pare ca propriul sau Corp de Control nu a aflat inca, de vreme ce mai cerceteaza inca problema. LOL

Sigur, domnul Boc a invatat arta antepronuntarii si a justitiarismului la televizor de la maestrul sau Basescu. Daca dupa cercetari concesiunea Sterling va ramane bine-mersi asa cum este acum, spre marea disperare a sponsorului Vantu, imi da domnul Boc voie sa ii dau niste castane, asa de sus in jos? LOL.

Cat despre abuzurile si prejudiciile lui Tariceanu, acestea erau previzibile inca din momentul in care s-a semnat alianta intre PDL si PSD. Vezi ce-a patit Nastase din 2005 pana in prezent. Cred ca nici macar pe el nu l-au surprins, de aceea nici nu prea se agita. LOL.

PS: mor de curiozitate sa vad cum arata bugetele de criza la cele 6 securitati. Pariu ca sunt mai mari decat in 2008? LOL!

See my dreams

2009-02-07T13:16:00.001+02:00

They are not like anyone's
Anyone's

There's something in the air that greets me
There's something in the air
I don't know where I belong
Or where does it go from here
See my dreams
They are not like anyone's
Anyone's
There's something in your stare that greets me
There's something in your stare
That tells me where I belong
Or where it all goes from here
I don't know where I belong
Or where it all goes from here
See my dreams
They are not like anyone's
Anyone's
There's something in the air that greets me
There's something in the air
I don't know where I went wrong
Or where does it go from here
See my dreams
They are not like anyone's
Anyone's

Sterlingi si ruble

2009-02-05T23:11:00.004+02:00

La doua zile de la inceputul scandalului, eu mai am doar doua nelamuriri in ceea ce priveste deja faimosul contract de concesiune cu canadienii de la Sterling:

1. In ce masura a fost legala transformarea contractului de impartire a productie (PSA in pasareasca industriei) intr-unul de concesiune.

2. In ce masura a fost legala emiterea respectivei HG fara a avea aprobarea prealabila a CSAT.

Sunt chichite avocatesti foarte complicate acolo. Mi se pare, de exemplu, ca in anul 1992 nici nu se puteau acorda legal concesiuni persoanelor nerezidente, asa ca este posibil ca sa se fi folosit formula unui PSA pentru a se incadra in legislatia vremii, in timp ce in spate, intr-un MOU sau alt gen de intelegere supusa legislatiei internationale, era deja convenita concesionarea la un moment ulterior.
La fel, este posibil ca sa nu fi fost necesara aprobarea CSAT deoarece prin HG-ul respectiv nu se acordau niste resurse (ele fusesera deja acordate anterior) ci doar se reglau niste aspecte de forma.

Dupa cum este perfect posibil ca pur si simplu guvernul Tariceanu sa fi primit o spaga grasa, poate si un procent din profiturile viitoare, pentru a instraina proprietatea publica acelor canadieni.

Aceste aspecte nu le-ar putea lamuri decat niste avocati profesionisti si neutri, care sa aiba acces la toate documentele, in nici un caz tonomatele conspirationiste de la Realitatea sau de la Antena 3.

Pe de alta parte, deja toate sursele de informatie tipa de cateva ore ca noul sef al ANRM este salariatul lui Vantu. Acest lucru simplifica mult raspunsul la intrebarea "de ce se agita atat de tare si atat de superficial presa", dincolo de evidentele motive politice si de audienta.

Vantu, sau mai bine zis bucata (mare) din securitatea romaneasca ce il are drept front-person pe el, se zbate de mai bine de un cincinal ca sa puna mana pe o halca din resursele de hidrocarburi ale Romaniei. Insa de absolut fiecare data, inclusiv acum, a (au) constatat cu stupefactie ca altii s-au miscat mai repede si mai bine.
Marea lui problema este ca nici un strain nu vrea sa lucreze cu el (cu ei). Iar daca nu imparti ciolanul cu unul mare de afara, n-ai nici o sansa sa pui mana pe ceva care are valoare si dincolo de granitele Romaniei.

De ce nu vor strainii sa lucreze cu Vantu? Pai din acelasi motiv pentru care nimeni nu vrea sa lucreze cu Basescu. Amandoi sunt mari doar aici, amandoi n-au nimic de-a face cu domeniile in care vor sa se bage, amandoi nu pot vorbi ca lumea nici o limba straina, amandoi sunt tepari, pe scurt, amandoi sunt niste bisnitari. Unul in afaceri, altul in politica.

Ei cumpara ieftin si vand scump. Insa in urma lor in cel mai bun caz ramane fix ce era si inainte, in vasta majoritate a situatiilor nici macar atat. Iar vesticii nu iubesc bisnitarii. Impostura, tocmeala si tepuiala sunt considerate dovezi de lipsa de civilizatie si ii ocolesc pe cei ce le practica.

Atat despre sterlingi, in ceea ce priveste rublele, va invit sa urmariti Clipul Zilei, al Anului si poate al Secolului. Multumesc Hotnews, ca de acolo l-am luat:

Владимир Тумаев «Давай за газ»
Încărcat de donh222002

Prin bunavointa domnisoarei abra_, pot sa va furnizez si traducerea, pentru cei care nu au invatat (inca!) limba rusa:

În Rusia nu e şi nici n-a fost Ceva mai sigur decât "Gazprom",

Dăruim tuturor lumină şi căldură Pentru oficiu şi acasă.

Din zori până în noapte

Să ţinem minte Munca noastră e utilă tuturor

În zilele de sărbătoare şi cele obişnuite.

Refren:

Noi să trăim, voi să trăiţi,

Să trăiască gazul rusesc

Să nu se sfârşească niciodată, chiar dacă Este obţinut foarte greu.

Noi să trăim, voi să trăiţi,

Să trăiască gazul rusesc,

Să trăiască cei care extrag din pământ Soarele artificial.

Lumea ne ştie după fapte

O temă cunoscută: Totul va fi în ordine acolo Unde sunt oamenii de la "Gazprom".

În Rusia nu e şi nici n-a fost

Ceva mai sigur decât "Gazprom",

Dăruim tuturor lumină şi căldură Pentru oficiu şi acasă.

Refren:
Noi să trăim, voi să trăiţi,

Să trăiască gazul rusesc

Să nu se sfârşească niciodată, chiar dacă Este obţinut foarte greu.

Noi să trăim, voi să trăiţi,

Să trăiască gazul rusesc,

Să trăiască cei care extrag din pământ Soarele artificial.

Conspiratia zilei

2009-02-03T14:18:00.006+02:00

O treaba buna:

"Hotararea Curtii recunoaste drepturile suverane de exploatare ale Romaniei pentru o suprafata exclusiva de 9.700 de km patrati, adica 79,34% din zona in disputa cu Ucraina"

Sa multumim baietilor de la Exxon. Prietenii stiu de ce.

Lavinia si criza

2009-01-29T17:12:00.003+02:00

Paul Krugman, laureatul Premiului Nobel pentru economie in anul 2008, spunea pe 13 Octombrie 2008 intr-un interviu:

"Ar fi trebuit sa imi dau seama. Mi-e ciuda pe mine ca nu am inteles in ce masura suntem la mila efectelor de domino ale finantelor. Am stiut ca bula urma sa explodeze si ca vor fi multe probleme, dar nu mi-am dat seama cat de dureros va fi"

In urma cu cateva minute am vazut-o la Realitatea TV pe doamna Lavinia Sandru, dulcica asa cum este ea mereu, spunand ca "se stia inca de la sfarsitul anului 2007 de izbucnirea crizei mondiale".

Pai bine mai mutzunache, daca tu stiai, de ce nu ne-ai spus si noua? Ne-ai lasat sa ne pocneasca ditamai criza pe neasteptate iar tu ai ratat ocazia de a fi prima romancutza nobelista, mai bubu mic si rau ce esti! Iti dai seama ce bine ai fi iesit in poza cu o rochitza gigea, aranjata "biznis" asa cum numai tu stii si cu caramida de aur in manutza??

Basescu....si atat

2009-01-28T18:17:00.005+02:00

Asa arata in acest moment prima pagina la http://www.cotidianul.ro/ :

PSD dezgheaţă salariile lui Băsescu (Video)

Azi - 12:37 10 comentariiPreşedintele Traian Băsescu le-a propus aseară liderilor coaliţiei să îngheţe salariile şi pensiile pentru şase luni. Liderii PSD s-au opus categoric şi au găsit bani pentru majorări la educaţie.

Băsescu dă veşti proaste în locul lui Pogea
Băsescu, la Ministerul Finanţelor
PSD nu mănâncă îngheţată de la Băsescu
Liderii PDL cântă în cor „Criogenia salvează România“
Culisele apariţiei preşedintelui la TVR
Năstase crede că Băsescu e Pilat din Pontul Euxin
Guvernul vrea să cheltuiască 1,5 miliarde de euro din banii UE în 2009
Sindicatele nu vor negocia îngheţarea pensiilor şi a salariilor la stat
Premierul Băsescu dă la copcă să-l scoată pe Boc

Ma intreb, oare oamenii astia, noaptea, il viseaza pe Basescu?

World of Make Believe

2009-01-26T20:55:00.002+02:00

V-am spus ca joc World of Warcraft? Daca nu, nu-i nimic, va spun acum! Iar dupa ce stiti asta cu siguranta nu o sa va mai intrebati de ce de ieri de la pranz imi tot canta in cap melodia aceasta:

Bogdan Stratula

2009-01-21T16:45:00.003+02:00

O stire de la Comanescu:

Incepand cu 15 ianurie, Bogdan Stratula, unul dintre cei mai experimentati oameni de radio, se alatura echipei de la Radio ZU, in functia de Director General.

Asta e omul care m-a facut sa ma apuc de metale grele, somewhere in time, in Septembrie 1990.

Nici pana in ziua de astazi nu mi-a trecut! :D

Multa bafta, Bogdane!

Recesiune. Nu incetinirea cresterii, nu stagnare

2009-01-19T12:36:00.004+02:00

...asta cred eu ca va fi in Romania in anul 2009. N-am timp acum sa detaliez de ce, asa ca pentru moment ma multumesc sa ii citez pe altii cu care sunt de acord.

Mai intai Ionut Popescu, cu un articol puternic politizat in care da vina pe "greaua mostenire", reitereaza ideea aberanta a unui acord cu FMI in anul 2006 si in general incearca sa creeze un nivel de asteptari atat de scazut incat orice varza ar face noul guvern sa para ca e mai bine decat ar putea fi.

Dincolo de subiectivismul interesat absolut evident, este totusi unul dintre primii ce o spun raspicat:

România în faţa recesiunii

Cred că vom avea scădere economică în toate cele patru trimestre ale acestui an şi că prognoza cea mai optimistă ar putea fi creştere zero.

Apoi o sinteza simplutza si usor de inteles a lui Dan Popa:

Vestea buna e ca se poate si mai rau.

“Suntem deja in recesiune si ma tem ca vom merge spre -4% anul asta”, imi scria sambata un asemenea bancher, membru in boardul bancii la care lucreaza

Un articol prudent despre perspectivele economiilor din Europa de Est in "The Guardian":

Eastern Europe braced for a violent 'spring of discontent'

According to the most recent estimates, the economies of some eastern European countries, after posting double-digit growth for nearly a decade, will contract by up to 5% this year, with inflation peaking at more than 13%. Many fear Romania, which joined the European Union with Bulgaria in 2007, may be the next to suffer major breakdowns in public order.

Si, pentru o imagine mai generala, un articol aparut Joi pe Reuters ce anunta ca pauza se apropie de sfarsit si urmeaza repriza a doua a crizei financiare:

Global lending thaw may yet return to deep freeze

NEW YORK (Reuters) - Hell may yet freeze over again in a second wave of the global credit crisis.

"This is a temporary respite and when it's over, the stock market will make new lows, and Libor spreads will go beyond their extremes in October,"

"We haven't worked off the excesses that led us to the crash,"

"In every indicator that I follow, the bear market is not over yet,"

La colţu’ străzii

2009-01-15T11:09:00.004+02:00

Misteriosul forum de care va povesteam la relansarea blogului iese pe www aici:

La Coltu' Strazii

Postez si eu pe acolo intr-un stil mai usuratic pentru a compensa intr-un fel diferenta de clasa fata de niste oameni care chiar stiu cum si ce sa scrie, si pe care sunt mandru sa ii numesc prietenii mei.

Va invit sa il cititi, merita!

Pe timp de criza, investeste in alcool!

2009-01-10T13:33:00.003+02:00

De departe cea mai buna analiza a efectelor crizei la romani, superb ilustrata, video si audio, from 220.ro, via blogul lui Costi Rogozanu:

Sunt genial

2009-01-05T13:48:00.004+02:00

Pe 25 octombrie 2008 scriam pe un forum:

Cred ca BNR-ul o sa il tina pana in 3,8 pana la alegeri, si sub 4 pana la Anul nou.

Curs oficial BNR:

28.11.08 3,7794 (ultima cotatie inainte de alegeri)
2.12.08 3,8090 (si de atunci nu a mai coborat sub 3,8)
31.12.08 3,9852
5.01.09: 4,0296 (prima cotatie oficiala a anului 2009)

Q.E.D.

PS: postul integral ce cuprinde si restul previziunilor este disponibil pentru un fee promotional de 1000 Euro. Reduceri potential nelimitate pentru fetele frumoase, am si eu slabiciunile mele. :P

Povestioara de Craciun

2008-12-25T22:00:00.001+02:00

Am plecat ieri din Bucuresti la ai mei. Cu trenul. A durat fix o ora si 30 minute din momentul in care am iesit pe usa apartamentului pana am intrat in curte la Campina. Cu masina, cu ceva noroc, in aceeasi perioada de timp as fi fost aproape de a ma avanta cu curaj pe centura Ploiestiului.

Mi-am luat bilet la clasa 1 in accelerat, in speranta de a evita papornitze. In schimb am nimerit peste 3 americani vorbaretzi. Domnul si doamna Edwards, pensionari cu parul alb sunt directori servicii umanitare si totodata mormoni din Salt Lake City, aflati intr-o misiune de 18 luni in Romania. Cu ei era si fiica lor, studenta in NYC, venita sa petreaca vacanta cu parintii. Mergeau intr-o excursie-fulger de o zi, in care isi propusesera sa viziteze Pelesul, Poiana Brasov si Branul.

In pauzele dintre vizitele cersetorilor-colindatori care apareau la intervale de maxim 5 minute, uneori dupa numai 1, ne-am conversat despre subiecte incepand de la influenta franceza in Romania pana la oil sands din Canada, si numai vreo 3 minute despre religie, timp in care n-au facut nici o tentativa de convertire, asa cum poate s-ar gandi vreunii.
Oamenii fusesera sa curete satele afectate de inundatii din Siret. Pe cat de uimiti erau ei de casele fara fundatie si cu pereti de pamant, ce se "topisera" (expresia lor) la venirea apelor, la fel de uimit sunt eu de fiecare data cand intalnesc asemenea oameni ce isi lasa confortul lor de acasa, la o varsta la care ar trebui sa profite de ceea ce au agonisit o viata, pentru a merge la capatul pamantului ca sa daruiasca unor amarati, de multe ori neincrezatori si chiar in cautarea unor metode de a ii fraieri pe americanii cei bogati. Bine ca nu s-au prins cerseto-colindatorii ca aveau de-a face cu straini ca altfel cred ca ar fi trebui sa apelez la serviciile controlorului de tren pentru a ii scoate din compartiment...

A fost o conversatie care m-a binedispus. Se pare ca a avut acelasi efect si asupra lor. Am schimbat carti de vizita, ne-am urat Craciun fericit, ei si-au cerut scuze in numele poporului american pentru criza economica, eu mi-am cerut scuze pentru cersetorii agresivi, iar la final eu le-am spus ca tara asta are nevoie de oameni ca ei, care sa arate ca exista caritate adevarata, fara scopuri ascunse, iar ei mi-au spus ca dupa ce m-au cunoscut cred ca "it's still hope for this country", ceea ce evident a facut sa se umfle self-esteemul in mine. :D

Cand le-am spus povestea alor mei, ceea ce au retinut in primul rand a fost ca americanii tocmai aduceau un transport de scaune cu rotile pentru invalizi, si ar prinde bine unul si pentru bunica-mea si in perspectiva si pentru ei ca nu se stie.... Dincolo de detaliul ca imi pot permite sa cumpar unul sau chiar si 10 astfel de scaune daca e nevoie (dar ei nu vor din banii mei, ca eu trebuie sa ii strang pentru catastrofele viitoare) ideea de a cere ceva unor oameni pe care i-am cunoscut de o jumatate de ora este inaccesibila creierasului meu.

In rest, in Ajun am mai facut 2 ture de cumparatori, am mancat zdravan si am povestit mult. Astazi, din primele 17 ore ale zilei am dormit 12. Am inceput sa citesc "Arhipelagul Gulag", maica-mea ca de obicei a cumparat deja toate cartile la care eu doar ma gandesc.

Sa aveti un Craciun Fericit, alaturi de toti cei ce va sunt dragi!

Neagu Djuvara: Asta este dramatic. Stau de vorba cu tinerii si imi dau seama ca ei nu mai cred ca se poate face ceva in tara asta.

2008-12-17T19:59:00.004+02:00

Este un simplu copy-paste de pe Hotnews, dar sunt mandru sa am acest copy-paste pe blog:

Hotview cu Vlad Mixich

Interviu cu Neagu Djuvara: Suntem guvernati de esalonul doi al partidului comunist!
de Vlad Mixich HotNews.ro
Miercuri, 17 decembrie 2008, 19:09 Actualitate | Esenţial

Neagu Djuvara
Foto: AGERPRES Daca te cheama Neagu Djuvara, varsta de 92 de ani nu este un neajuns. Lumea iti admira plimbarea zilnica pe strada Polona: “uite-l pe batranul Djuvara, cum biciuieste viata cu bastonul”. Doamnele iti contempla vestimentatia impecabila: “uite-l pe batranul Djuvara, elegant cum doar boierii din trecut puteau fi”. Iar domnii se tem de luciditatea ta: “la varsta dumnealui, batranul Djuvara isi permite sa spuna numai adevarul”. Neagu Djuvara este batran, dar nu-i prea pasa de asta. Acest senior al Bucurestilor, plin de verva si umor, este acum invitatul dialogurilor Hotview. Avem cu totii intalnire cu intelepciunea...

Vlad Mixich: Am fost pacaliti cu acest guvern PSD – PD-L, sau ne-am lasat noi pacaliti?
Neagu Djuvara: Pfuuu... Nu am fost pacaliti. Cel putin eu stiam dinainte ca vrea sa se dea o lovitura. Eu sunt inca membru in Partidul Liberal, dar deja de cel putin doi ani nu mai sunt de acord cu politica pe care a dus-o PNL si am spus-o presedintelui partidului, lui Popescu Tariceanu, ca daca ne vom alia cu PSD-ul ca sa ne mentinem la putere e mai rau decat sa cadem din lac in put. E mai rau decat betele in roate pe care ni le punea Traian Basescu.

Eu m-as fi retras in opozitie inca de acum doi ani, asa ca sunt incantat ca PNL-ul se retrage acum. Acesta este punctul meu de vedere. Dar Traian Basescu si-a dus politica lui. Insa ma tem sa nu profite de aceasta majoritate pe care o are acum, ca sa schimbe Constitutia si sa ne transformam intr-o republica prezidentiala. Asta ar fi, intr-o tara ca Romania, ingrozitor de primejdios, pentru ca orice nebun ar putea deveni dictator pe baza constitutiei.

Neagu Djuvara s-a nascut in 1916 la Bucuresti si provine dintr-o familie boiereasca foarte activa in mediul politic si universitar romanesc.
- A fost ranit la Odessa in 1941 si, in 1947, hotaraste sa ramana la Paris, fiind invinuit in procesele regimului comunist. Nu si-a putut intalni mama vreme de doua decenii. Dupa 43 de ani de exil se intoarce la Bucuresti, in februarie 1990, unde continua sa traiasca pana in prezent.
- Este licentiat in litere (1937) si doctor in drept (1940) la Sorbona. In 1972 devine doctor docent la Sorbona cu o teza de filozofie a istoriei pentru care primeste, in 1976, un premiu pentru istorie al Academiei Franceze.
- A lucrat la Europa Libera si a activat in mai multe organizatii ale exilului romanesc. Vreme de 23 de ani a fost consilier diplomatic in Republica Niger. Din 1991 a devenit profesor asociat la Universitatea din Bucuresti.
- A publicat mai multe carti in limba franceza si limba romana. Este autorul best-seller-ului “O scurta istorie a poporului roman povestita celor tineri”.

Carte de vizita “RUSIA NU MAI POATE FI RIVALA SUA”

V.M.: Credeti ca oamenii ar putea vota in viitor un astfel de nebun primejdios?
Neagu Djuvara: Dupa 45 de ani de comunism continuati cu alti 15 ani dupa 1989, se poate intampla orice. Suntem guvernati de esalonul doi al partidului comunist. Prin urmare, strategia de imbecilizare a populatiei este aproape continua. Pe niciunde nu prea poti sa ai incredere in masele populare, dar, vorba lui Churchill: “sistemul parlamentar este cel mai putin rau din cate exista”.

Dar la noi, deocamdata, nu functioneaza bine. Cand te gandesti ca dupa revolutia din decembrie 1989 poporul l-a ales cu peste 80% pe Iliescu care inventase, nu el ci Securitatea care l-a adus la putere, inventase monstruozitatea cu teroristii lui Ceausescu si ca dupa 19 ani inca nu s-a judecat chestiunea aceasta...Asta inseamna ca poporul acesta nu mai functioneaza normal.

V.M.: Ce mai stiti despre “falsii emigranti romani”, trimisii Securitatii inainte de 1989, in Europa occidentala?
Neagu Djuvara: Ei continua sa fie in strainatate bine-mersi. Ii intalnesc din cand in cand in Apus. E o tragedie. Bineinteles ca nu au fost deconspirati. Sa stiti ca milioanele de dosare pe care le are CNSAS-ul nu pot fi scoase toate la lumina, prin urmare sunt deschise rand pe rand. Dar pana la urma, secaturile astea mor pe rand, unul cate unul. Ii cheama Dumnezeu, ii trimite in iad, nu stiu ce face cu ei. Pana la urma aceasta este solutia: solutia pe care Cerul o gaseste.

V.M.: Va intalniti frecvent cu oameni tineri. De ce credeti ca nu au mers la vot pe 30 noiembrie?
Neagu Djuvara: Asta este dramatic. Stau de vorba cu tinerii si imi dau seama ca ei nu mai cred ca se poate face ceva in tara asta. E ca si cand ar fi existat un capac pe care nu l-au ridicat inca. Trebuie sa asteptam o generatie sau doua pentru ca sa se schimbe lucrurile.

V.M.: Intre dumneavoastra si Emil Cioran exista o complicitate intelectuala...
Neagu Djuvara: ...mare, mare. Este omul pe care l-am admirat cel mai mult. Aveam maximum de simpatie pentru felul lui de a fi.

V.M.: ...dar impartaseati cu Cioran un pesimism profund asupra viitorului civilizatiei occidentale. Prin evenimentele din ultimii ani va sunt confirmate previziunile?
Neagu Djuvara: Suta la suta. Mai cu seama in SUA. In teza mea de doctorat am descoperit ca dintre toate tarile occidentale, Statele Unite erau singurele care de doua sute de ani erau conduse de minoritatea protestantilor albi, anglo-saxoni. Timp de 180 de ani, nici o exceptie la cele patru magistraturi principale ale tarii. Era un fenomen extraordinar si chiar cu un amanunt de relativ elitism.

Adica, intr-o tara unde toata lumea avea dreptul sa voteze, masa care se ducea la vot avea sa aleaga oameni care coborau din parintii Constitutiei. Un om ca F.D.Roosevelt impreuna cu sotia lui, Eleanor, erau rude cu 12 fosti presedinti ai Statelor Unite. Acesta este un elitism mai pronuntat decat al aristocratiei din Franta si Marea Britanie, de pe vremea regalitatii. Asta a existat pana la Kennedy pe care, de altfel, nici nu l-au lasat sa-si termine mandatul.

Mi-e foarte teama ca vor ajunge sa-l omoare si pe Obama

E clar, acolo a fost un complot pus la cale de aceasta gasca care considera ca era o catastrofa acel irlandez-catolic, in care nu aveau incredere. De aceea mi-e foarte teama ca vor ajunge sa-l omoare si pe Obama. El e un salt de 10 ori mai mare decat saltul facut cu Kennedy.

V.M.: Despre Obama se vorbeste ca ar fi prea de stanga...
Neagu Djuvara: Vom vedea cum actioneaza. Deocamdata insa, nu cred ca va reusi sa fie atat de darz fata de rusi cum au fost predecesorii lui de la Reagan incoace.

V.M.: Si-au reluat rusii pozitiile de forta pe care erau in urma cu 20 de ani?
Neagu Djuvara: Absolut nu. Asta este o iluzie. Rusia este din punct de vedere demografic intr-o decadenta vertiginoasa. Sigur ca sunt bogati cu gazele si cu petrolul, dar asta este ceva superficial. Rusia nu mai poate fi in niciun caz rivala Statelor Unite.

V.M.: De ce nu conteaza ca rusii au gaze si petrol?
Neagu Djuvara: Chestiile economice sunt trecatoare, ca sa zic asa. De pe o zi pe alta petrolul nu va mai fi important si nu asta conteaza pentru exercitiul puterii. Si gasca americana militara continua sa fie ambitioasa, continua sa aibe baze militare in lumea intreaga. De altfel, nu mai vad posibile razboaie generale in urmatoarele cateva zeci sau chiar sute de ani.

“INDO-EUROPENII SE SINUCID INCET, DAR SIGUR”

Am intrat deja intr-un nou Ev Mediu. Adica moare definitiv civilizatia occidentala

V.M.: Prin urmare se schimba in bine mersul istoriei?
Neagu Djuvara: Daca modelul este Imperiul Roman spre sfarsit, cand nu existau razboaie decat la periferie, intr-adevar semanam cu ei. Dar ce ma ingrijoreaza pe mine este ca am intrat deja intr-un nou Ev Mediu. Adica moare definitiv civilizatia occidentala. Incet, dar sigur.

V.M.: Care sunt simptomele?
Neagu Djuvara: Simptomele le simtim deja demult, printr-o dezordine morala care nu a existat niciodata. Va dau un singur exemplu: tineretul care se revolta astazi nu are absolut niciun ideal. Nu se revolta pentru un ideal, se revolta ca sa darame. Asta inseamna ca s-a stricat ceva. Tineretul care in general trebuie considerat ca purtator de idealuri viitoare, chiar gresite cum a fost comunismul, astazi nu mai are niciun ideal.

Al doilea simptom nevazut pana acum: bizareria ca marea cotitura in arta si gandire, care in general se petrece cu zeci sau sute de ani dupa ce a cazut un imperiu, in civilizatia occidentala a inceput intre 1905-1913, deci inainte de ivirea imperialismului american. De exemplu, in sculptura, Brancusi al nostru rupe complet traditia care merge de la Michelangelo la Rodin. La fel in muzica, unde dodecafonia, scoala de la Viena, Bela Bartok, toate sunt complet in ruptura cu marea muzica de la Monteverdi si chiar pana la Debussy. In toate domeniile artei si gandirii avem un viraj brutal la inceputul veacului 20.

Acesta ar fi semnul ca incepem un nou Ev Mediu. Asta inseamna ca hegemonia americana care asigura un fel de pace mondiala, nu va dura cinci secole precum imperiul roman, ci probabil doar o suta de ani. Ganditi-va ca in doar un secol, Europa va fi metisa. Mie imi este clar ca indo-europenii se sinucid incet, dar sigur. Adica nu mai fac copii, nu mai au nicio ambitie. Deja de zeci de ani. Noi nu suportam un “atac” al lumii a treia. Dimpotriva, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia vin sa-l umple.

V.M.: Si idealul Uniunii Europene?
Neagu Djuvara: Tinerii nu prea stiu ce este idealul european. Tinerii nu intrevad ce poate sa fie o Europa unita. Nici eu nu o vad unita deloc, nu o vad cu un guvern si un presedinte. Mai cu seama daca intra si Turcia, atunci Europa avorteaza.

Cand ai avut atata splendoare de creativitate si de putere politica, ca sa te intinzi pe globul intreg, trebuie sa platesti prin disparitie.

V.M.: Sunteti foarte pesimist. Atunci ce viitor are civilizatia europeana care a dominat lumea vreme de cateva secole?
Neagu Djuvara: Tocmai de aceea este menita sa dispara. Asta este o lege universala. Cand ai avut atata splendoare de creativitate si de putere politica, ca sa te intinzi pe globul intreg, trebuie sa platesti prin disparitie.

V.M.: Va disparea si Romania, impreuna cu civilizatia europeana?
Neagu Djuvara: Bineinteles. Daca noi am intrat atat de tarziu intr-o hora care se strica, ne stricam impreuna cu ea. Asta e clar.

V.M.: Trebuia sa nu intram in hora asta? Avem vreo sansa de scapare?
Neagu Djuvara: Nu, nici una. Dimpotriva. Putinul de creativitate care ne ramane il vom dezvolta tot in sanul Europei. De cele mai multe ori, inca din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decat in strainatate. Este ca un fel de blestem asupra acestei tari. Incepand de la Cantemir, pana la Eliade si Cioran, toti s-au remarcat in strainatate.

V.M.: In astfel de conditii, de ce sa mai ramana tinerii romani in tara?
Neagu Djuvara: Tocmai, nu numai ca ii sfatuiesc sa stea aici, dar ii rog pe cei care sunt in strainatate sa se intoarca, in masura posibilului, pentru ca sa creeze o noua elita si sa-i inlocuiasca pe cei de acum.

V.M.: De ce s-ar intoarce intr-o barca a carei scufundare tocmai ati descris-o?
Neagu Djuvara: Dar barca noastra nu se duce mai la fund decat restul Europei, asa ca mai bine sa se scufunde cu barca noastra decat cu cea germana sau franceza.

“SA TERMINAM CU INMORMANTARILE COMPLICATE”

V.M.: Ce ati facut pe 1 decembrie, de ziua nationala a Romaniei?
Neagu Djuvara: Am dat interviuri zicand un lucru care supara pe mai toata lumea: ca nu sunt de acord cu alegerea lui 1 decembrie ca sarbatoare nationala. In primul rand, nu este bine sa modifici la fiecare schimbare de regim o sarbatoare nationala. Am avut timp de aproape un veac 10 mai, care este data independentei tarii. Prin urmare, data intrarii Romaniei in concertul european. Ca 10 mai a coincis cu venirea printului Carol, ceea ce i-a facut pe acei domni din 1990 sa se teama, inteleg.

O sarbatoare nationala e bine sa fie tinuta intr-un anotimp cu soare, in care vremea sa indemne la bucurie

Dar, pe de alta parte, 1 decembrie nu este data Romaniei mari. Este data cand doua provincii, Transilvania si Banat, au cerut sa intre in Regatul Romaniei. Cu doua zile inainte ceruse Bucovina. Cu sase zile inainte ceruse Basarabia. Si toate patru au fost acceptate de seful statului, adica de regele Ferdinand, la 24 decembrie. Deci data cand s-a nascut Romania mare este 24 decembrie, nu 1 decembrie.

Pe de alta parte, mai exista un motiv foarte practic. O sarbatoare nationala e bine sa fie tinuta intr-un anotimp cu soare, in care vremea sa indemne la bucurie, oamenii sa poata dansa in strada. Ce te faci la 1 decembrie, cand se vad aburii vorbitorilor iesind din gura si cand bietii ostasi ingheata?

V.M.: V-ati intors in Romania dupa 45 de ani de exil, in februarie 1990. Ati scris ca in primele zile petrecute la Bucuresti va tot intrebati: “ ce cauti aici, Neagule?”. Ati aflat raspunsul la intrebare?
Neagu Djuvara: (rade limpede si cu pofta) Culmea este ca risc sa imi pun intrebarea si dupa 19 ani. Din cand in cand imi pun inca intrebarea asta. Dar constatand cu cata caldura sunt primit de tineret...

Cand constat ca aceasta mica lucrare facuta in graba si sub indemnul altora, ca nu am avut eu intentia sa scriu “Scurta istorie a romanilor povestita celor tineri”, s-a vandut in 39.000 de exemplare si cand ma opreste la o farmacie un domn foarte civilizat si imi spune: “Ma iertati ca ma adresez dumneavoastra, dar doream sa va multumesc. Am o fiica la liceu care avea o totala inapetenta pentru istorie, si i-am cumparat cartea dumneavoastra si de atunci e pasionata de istorie”. Acestea sunt lucruri care ma bucura si imi dau seama ca, totusi, nu am venit degeaba in Romania.

V.M.: Sunteti patriot?
Neagu Djuvara: Patriot? Asculta (pufneste furios)... Intrebarea nici nu merit sa-mi fie pusa. Se intorcea cineva care nu e patriot? Sotia mea, care e frantuzoaica, cand a vazut ce fac in Romania a spus: “trebuie sa ai patriotismul bine insurubat in trup, ca sa suporti sa stai acolo”.

Mi-as dori sa mor pe un vapor...

V.M.: De 19 ani tot suportati. Mai suportati mult?
Neagu Djuvara: Pai da... voi suporta pana la moarte, asta e clar. Vreau sa fiu inmormantat aici. Dar mi-as dori sa mor pe un vapor. Cand nu voi mai putea sa scriu am sa incerc sa-mi gasesc un loc pe un vas cu panze, din asta de comert care face inconjurul lumii. Atunci, daca mori pe drum te arunca in mare. Sa terminam cu povestile acelea cu inmormantari complicate, cu alaiuri si cu discursuri.

Constitutia Republicii Basescu

2008-12-15T17:42:00.003+02:00

Un pic de politica.

Tot cautandu-l de paduchi pe Dragastolo, lumea a trecut usor peste o noua modificare la Constitutie facuta de Basescu prin actul propriei vointei suverane.

Dupa ce la nominalizarea lui Stolojan a scos din burta cum ca partidul ce a obtinut cele mai multe mandate in Parlament ar avea "dreptul" la prim-ministru, astazi a mai polizat un pic si la partea cu consultarea partidelor. La ora 12 pesedistii plecau deja de la Cotroceni. In mod cert nu i-a intrebat nimeni nimic, nici macar formal. N-a fost nici o consultare, a fost o informare. Mai mult, celelalte 2 partide reprezentate in parlament n-au avut parte nici macar de atat.

Si uite asa:

(1) Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, în urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta în Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

s-a transformat in:

(1) Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, în urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta în Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, in urma consultarii partidului ce a obtinut cel mai mare numar de mandate in parlament si dupa informarea prealabila a partenerilor de coalitie ai acestuia.

Si asa intra in Constitutie termeni de genul "cel mai mare numar de mandate in parlament", "informare" sau "parteneri de coalitie".

Asta sa explice dom' profesor de istorie cu laptop in dotare, nu alte tampenii.

Rugaciune pentru bani

2008-12-08T13:30:00.003+02:00

Americanii par a fi aproape de a gasi in sfarsit drumul cel drept spre iesirea din criza. Modelul este fara indoiala cea mai dinamica economie din Uniunea Europeana, cea romaneasca, ce a reusit sa ii lase pe chinezi cu ochii in soare printr-o crestere economica exploziva bazata in principal pe o recolta record. Se pare ca agenturilii straine care vor sa ne fure banii au reusit in cele din urma sa descopere secretul strategic ce a stat la baza reusitei romanesti: rugaciunile pentru venirea ploii, rostite de soboare de preoti insotiti de icoane facatoare de minuni, largi mase de votanti PSD si traditionalul securist/comunist convertit la capitalismul crestin-ortodox, a carui cucernicie este evidentiata prin marimea crucilor pe care si le face, numarul de pupaturi cu babele si pomenile in bani si faina cu care milosteste credinciosii extaziati:

http://www.reuters.com/article/domesticNews/idUSTRE4B700K20081208

DETROIT (Reuters) - With sport-utility vehicles at the altar and auto workers in the pews, one of Detroit's largest churches on Sunday offered up prayers for Congress to bail out the struggling auto industry.

Local car dealerships donated three hybrid SUVs to be displayed during the service, one from each of the Big Three. A Ford Escape, Chevy Tahoe from GM and a Chrysler Aspen were parked just in front of the choir and behind the pulpit.

Ce n-au inteles spionii este ca Dumnezeu trimite apa chioara din ceruri la credinciosi, dar nu si bani care sa cada peste SUV-uri, ca banul e ochiul dracului!

RTFB! (Read The Fucking Bible)

Citibank se scufunda - trece criza la un alt nivel? (update)

2008-11-22T21:44:00.004+02:00

Vineri:

Ca cei trei mari producatori auto din USA nu au declarat inca falimentul doar pentru ca spera la ajutor de stat, ca acest ajutor pare a fi mai aproape de respingere decat de aprobare, ca FED-ul se pregateste sa reduca dobanda de refinantare la 0 (ZERO), s-ar putea sa nu mai fie noutati pentru nimeni.

In schimb asta s-ar putea sa fie:

http://www.reuters.com/article/ousiv/idUSTRE4AJ45G20081121

NEW YORK (Reuters) - Citigroup Inc lost more than one-quarter of its market value on growing worries over whether it has enough capital to withstand billions of dollars of potential losses and despite new support from its largest individual investor.

The second-largest U.S. bank by assets is looking at options now, including a sale of parts of the company or a merger with another firm, after its stock fell 50 percent this week, a person familiar with the matter said on Thursday.

Desi, daca ar fi sa pariez, de data aceasta as paria precum domnul Dick Bove:

www.reuters.com/article/idUSTRE4AK0KO20081121

Sambata:

www.reuters.com/article/newsOne/idUSTRE4AJ45G20081122?pageNumber=1&virtualBrandChannel=0

NEW YORK (Reuters) - Citigroup Inc has begun talks with the U.S. government as its plummeting share price raises doubts about the bank's ability to survive, a person familiar with the matter said.

"Citigroup needs a deep-pocketed investor that is ready, willing, and able to step up in the next few days, and the only one who comes to mind is the government," adding that at least $50 billion may be necessary.

Citigroup's market value fell to $20.5 billion on Friday. That's less than the $25 billion taxpayer-funded injection that Citigroup just received from the federal government, and a fraction of the $75 billion of capital that Citigroup has raised since the credit crisis began last year.
The bank's market value topped $270 billion in late 2006.

Now I know what the people at Lehman Brothers felt like," a bank staffer said, referring to the investment bank that filed for bankruptcy protection on September 15.

Cu tot pesimismul meu referitor la SUA si la criza in general, parca nu-mi vine sa cred ca Citi ar putea da faliment. Nu mi-am imaginat niciodata ca s-ar putea ajunge atat de departe.

De aceea cred si eu ca:

"It's fear and panic at this point," said Gerard Cassidy, a banking analyst at RBC Capital Markets in Portland, Maine.

Dar macar nu sunt singurul ale carui asteptari pesimiste au fost surclasate de realitate:

www.reuters.com/article/newsOne/idUSTRE4AL2C720081122

In another sober assessment, billionaire investor George Soros said the U.S. economy needed an additional $300 billion to $600 billion in support funds to help it withstand a financial crisis which he said "has exceeded my most daring expectations.

Si in nici un caz nu se poate spune ca Soros a fost vreun optimist sau vreun sustinator al politicilor administratiei Bush...

Update, luni:

http://news.yahoo.com/s/ap/20081124/ap_on_bi_ge/citigroup

WASHINGTON – The government unveiled a bold plan Sunday to rescue Citigroup, injecting a fresh $20 billion into the troubled firm as well as guaranteeing hundreds of billions of dollars in risky assets.
The $20 billion cash injection by the Treasury Department will come from the $700 billion financial bailout package. The capital infusion follows an earlier one — of $25 billion — in Citigroup in which the government also received an ownership stake.
As part of the plan, Treasury and the FDIC will guarantee against the "possibility of unusually large losses" on up to $306 billion of risky loans and securities backed by commercial and residential mortgages.
Under the loss-sharing arrangement, Citigroup Inc. will assume the first $29 billion in losses on the risky pool of assets. Beyond that amount, the government would absorb 90 percent of the remaining losses, and Citigroup 10 percent. Money from the $700 billion bailout and funds from the FDIC would cover the government's portion of potential losses. The Federal Reserve would finance the remaining assets with a loan to Citigroup.
In exchange for the guarantees, the government will get $7 billion in preferred shares of Citigroup.
As a condition of the rescue, Citigroup is barred from paying quarterly dividends to shareholders of more than 1 cent a share for three years unless the company obtains consent from the three federal agencies.

Cu aceasta disponibilitate a guvernelor de a injecta sume absolut colosale, cred ca notiunea de faliment isi pierde sensul. Sigur, Citigroup n-a dat faliment. Nici A.I.G. Dar ce fel de bussines e asta in care statul iti da bani, tu iti platesti cheltuielile curente si in rest faci doar write-offuri?

Pe de alta parte, atat timp cat Citi nu poate plati dividende, cum o sa atraga capitalul de care are nevoie?

In afara de faptul ca Citigroup continua sa opereze si astazi, nu prea vad nimic bun in aceasta actiune a administratiei americane...

Da, traiesc

2008-11-21T18:56:00.003+02:00

Au trecut luni de zile de cand n-am mai scris nimic. De cand am venit din concediu, la sfarsitul lui august, si pana spre sfarsitul lui octombrie, mi-a fost imposibil deoarece iubita mea companie si-a propus sa imi testeze limitele rezistentei fizice si psihice. Si intr-o oarecare masura le-a aflat.

De cateva saptamani incoace imi recuperez treptat stilul de viata intrerupt brutal de acest "tunel" de cateva luni. La un moment dat o sa ajung si la blog. Am in plan sa dau copy-paste aici la niste posturi, zic eu interesante, de pe un forum unde obisnuiesc sa comentez cu alte cateva persoane, interesante si ele, zic eu din nou. Nu imi permit sa abuzez decat de propriile mele scriituri, despre care am asa un regret ca raman doar intr-un spatiu privat. Posteritatea trebuie sa afle de ele! :D

Probabil ca pentru unii o sa constituie o surpriza, atat prin tematica (politica, economie, etc) cat si cateodata prin diferentele destul de mari fata de ceea ce se scrie prin presa pe temele respective. Vedem ce o sa iasa, sper ca am trezit curiozitati. :P

Pentru inceput am actualizat lista de Bloguri. L-am scos pe domnul Morar, care din pacate s-a tonomatizat grav, si am adaugat multi altii. Unele nume vor surprinde cu siguranta, gen Nastase & Iliescu. Ca sa fie clar, nu mi-am schimbat parerea despre respectivele personaje: locul lor e la puscarie. Dar blogurile sunt interesante si par scrise chiar de ei, nu de staff. Merita citite, dupa parerea mea. Pe parcurs sper sa fie mai clar si ce-i cu ceilalti, desi lista probabil va ramane dinamica.

In zilele urmatoare sper ca blogul acesta sa devina mult mai viu decat este acum.

In ceea ce ma priveste, da, traiesc. :)

Maşina scumpă a săracului

2008-07-02T20:28:00.003+03:00

Inca un articol ce merita citit:

Maşina scumpă a săracului

Lucian MÎNDRUŢĂ

Pînă acum o săptămînă credeam că România devine o ţară bogată. N-aveam alte indicii decît acela că seara, după ora 8, nu mai poţi găsi un loc de parcare în cartiere, în nici un oraş cu mai mult de o sută de mii de locuitori. Maşini multe, maşini scumpe: deci, probabil că sîntem pe drumul cel bun, nu?

De fapt, nu. Maşinile noastre cele noi spun exact contrariul. Şi anume, că aparţinem de fapt unui grup sărac, dar decis să nu pară aşa. Ipoteza e verificată de mai mulţi autori (Kerwin Kofi Charles and Erik Hurst, University of Chicago, Nikolai Roussanov, University of Pennsylvania) ai unui studiu făcut în America, pe cîteva grupuri sociale, în mod semnificativ mai puţin avute decît media: negrii şi hispanicii. În ambele cazuri au observat acelaşi lucru: cheltuielile pentru maşini, haine şi bijuterii ale celor fără multe mijloace sînt cu pînă la 25% mai mari decît ale populaţiei majoritare. Cum venitul nu e ca elasticul, banii ăştia trebuie să vină de undeva: studiul arată că sînt tăiate cheltuieli pentru educaţie, amenajări interioare şi distracţie (alta decît liniuţele cu maşina cea nouă!). Practic, investiţiile sînt preferate în măsura în care sînt vizibile. Nu se vede ce-ai citit (mă rog, nu cînd taci), însă se vede ce porţi la mînă. Iei ceasul, nu enciclopedia.

De ce fac însă oamenii aşa ceva, de ce se poartă atît de iraţional, tăind tocmai cheltuielile care ar trebui să-i facă mai deştepţi, mai relaxaţi şi deci mai competitivi? De ce să arunci banii pe geamul larg deschis al vanităţii? De ce să devii sclavul consumului ostentativ, la fel de adictiv ca şi cocaina, odată ce şalul Ferragamo, odată cumpărat, va cere, la infinit, altul nou, odată cu fiecare sezon? Simplu – spun autorii studiului: ca să pretinzi că nu eşti sărac. Consumul la vedere nu are rolul de a demonstra că eşti avut: el, de fapt, e macaraua care te ridică din groapa cu amărîţi. Sau cel puţin aşa îţi închipui tu.

Ce e interesant e că bogăţia veritabilă nu aduce mai mult consum ostentativ, ci mai puţin. Oamenii din comunităţi care devin mai prospere încep să dedice o parte mai mică din venituri maşinilor şi hainelor care îşi strigă preţul în public. Studiul dă şi cifre: 10.000 de dolari creştere pe an a venitului duce la o scădere cu 13% a consumului ostentativ. Bogăţia te relaxează: de fapt, nu mai e nevoie să te prefaci că ai bani în cont. Chiar sînt acolo. Nu mai trebuie să faci reclamă mincinoasă.

Revenind la România, e clar că sîntem acum, într-un fel, hispanicii Europei. Mai săraci, însă foarte dornici să uităm chestia asta şi mai ales îngrozitor de disperaţi să părem bogaţi. Patologia naţională include maşina lui Becali, dar şi covoarele de Merţane şi Bemveuri aşternute în fiecare week-end în faţa hotelurilor de la mare. Nu vă gîndiţi că toate au plecat din parcări înverzite, din faţa vilelor de milioane: cele mai multe vin din faţa apartamentelor de bloc, în care e nevoie de mult de o zugrăveală şi-o cadă nouă. Nu vor veni pentru că proprietarul a ochit deja un set nou de jenţi de curse, care orbesc şi pilotul, în avionul care trece peste DN1.

Bogaţii noştri veritabili au şi ei partea lor de vină în cursa înarmărilor, însă trebuie şi ei înţeleşi: nu pot să se simtă mai jos în faţa partenerilor şi clienţilor din alte zări. Banii noi trebuie cumva să se dea mari în faţa celor vechi. Jet, valet şi costum de zece mii de euro, asta e mai degrabă o armură decît un semn de sofisticare. Te aperi de dispreţul pe care îl bănuieşti la neamţul pe care îl cheamă cu von sau francezul acela, cu moşie în Loara, vecini de hotel în Fiji.

De la bogaţii ăştia, care hipnotizează jumătate de ţară la televizor, porneşte în jos presiunea de a cumpăra şi a arăta. Credeam pînă de curînd că asta e bine pentru economie, pentru că pune în mişcare banii şi ne stimulează să muncim mai mult. Însă muncim pentru lucrurile greşite: maşina de 40 de mii face acelaşi lucru ca şi cea de 10, însă trimite peste graniţă 30 de mii, care nu vor produce niciodată nimic pentru noi. Arătînd că sîntem bogaţi, nu facem decît să sărăcim, ca oameni şi ca (scuzaţi cuvîntul demodat!) naţiune.

Tocmai de aceea, primul semn de normalitate va fi acela în care vînzările de lucruri scumpe, de ţinut pe tine sau afară, vor scădea. Cînd vom începe să punem banii înăuntru, în casă sau în cap. Cînd maşina va redeveni un mijloc de transport, iar succesul în viaţă – o ţintă fără eticheta de preţ pe ea. Într-o ţară normală, la un Louis Vuitton trebuie să se vîndă un milion de genţi de la Zara.

Nu invers, cum am vrea noi, încă.

link: http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=227&cmd=articol&id=8500

Lenea

2008-07-01T21:49:00.005+03:00

Am ajuns acasa pe la 7. Aveam de facut cateva treburi marunte, care cumulat nu mi-ar fi luat mai mult de o ora. Am zis sa stau un pic in pat si sa citesc inainte de a ma apuca de ele. Acum e aproape 10 si n-am facut decat unul dintre acele lucruri.

In general de ceva vreme s-ar zice ca sunt extrem de lenes. Nici nu mai vorbesc de proiecte mari, cum ar fi sa mai aranjez ceva prin casa, dar nu sunt in stare sa fac nici macar lucrurile marunte. Intru in intarziere cu facturile desi am internet banking, dau consumul de apa in a 5-a zi a lunii desi dureaza 10 minute. Nu mai vorbesc despre diversele lucruri pe care ar trebui sa le cumpar.

Cand in urma cu cativa ani au inceput sa mi se intample si mie lucruri cu adevarat bune, trageam de momentele respective cat puteam de mult si anulam orice alta activitate ce m-ar fi putut disturba. Traiam cu permanenta senzatie fatalista ca s-ar putea sa fie singura/ultima data cand am parte de asa ceva, ca la un moment dat o catastrofa de proportii se va abate asupra vietii mele si odata trezit din vis voi ramane doar cu amintirile. Asa ca era important sa le gust cat se poate de mult.

Intre timp lucrurile bune s-au adunat, unele s-au si repetat, insa reactia mea a ramas aproape aceeasi. In plus am dezvoltat un talent incredibil pentru a reduce la nesfarsit timpul si efortul dedicat acelor activitati neinteresante dar necesare in viata. O alta caracteristica ce ma plaseaza intr-un punct opus fata de taica-miu, care are un talent incredibil de a complica orice chestie marunta si de a o transforma intr-un mare efort si chin (acum 5 minute am luat blestematul ala de consum de apa si ma gandeam ce-a fost in mintea lui cand in jurul apometrelor de la bucatarie a construit (cu greu!) un dulapior, cica pentru a le proteja, prin care a facut accesul la ele extrem de dificil si de...intunecos!).

S-ar zice ca sufar de lene dusa la extrem. Sau poate este doar constientizarea limitelor fizice si psihice? In continuare simt nevoia acuta de a ma refugia pentru ore intregi in lumea mea, fie ca e vorba de carti, muzica, jocuri sau alte realmuri imaginare. E cu siguranta o nevoie si nu un rasfat. Ma resimt daca nu o satisfac.

Una peste alta imi merge bine asa, deci probabil procedez corect. Am observat in timp ca persoanele inteligente si care ajung sa ma cunoasca bine ma lasa cu ale mele, fie ca e vorba de sefi, rude sau prieteni. Stiu ei ce stiu.

Poate tocmai aceasta "lene" si atentia acordata lumilor mele imaginare a facut ca pana acum acea catastrofa presimtita sa se amane mereu. Pana la urma cred ca e vorba de luciditate. Dusa la extrem.

Tot despre politica

2008-06-17T13:34:00.003+03:00

O fotografie senzationala si emotionanta :D

Dupa cum se vede, Stolojan e intr-adevar mai de dreapta decat Blaga. :))

Daca va spun si unde am gasit-o.....

http://www.elenaudrea.ro/forum/index.php?topic=6.msg999#msg999 :D

"Patriarhalismul islamic este de acelasi tip cu cel ortodox"

2008-06-12T12:51:00.004+03:00

Eu nu reusesc sa gasesc timp pentru a mai scrie cate ceva pe aici, insa din cand in cand mai descopar texte ce merita citate. Ieri l-am descoperit pe Alex Balasescu printr-un interviu foarte consistent de pe Hotnews. Azi am aflat si adresa blogului lui, care la o prima vedere merita citit pe indelete. Enjoy!

Interviu cu spionul Alex Balasescu: "Patriarhalismul islamic este de acelasi tip cu cel ortodox"

de Vlad Mixich HotNews.ro

Miercuri, 11 iunie 2008, 19:10 Actualitate Cultură

Antropologul Alexandru Balasescu
Foto: Hotnews Alexandru Balasescu are profilul unui spion: vorbeste engleza, franceza, italiana si farsi (persana moderna). A facut cercetare si a locuit la Paris, Teheran, Los Angeles si in Bahrain. Are relatii si legaturi in zone in care putini europeni patrund. Si mai putini pot defini cu exactitate domeniul in care lucreaza. Stiinta sa este aceea de a observa oamenii. Cititi un dialog despre adevarata fata a Iranului “nuclear” si despre secretele din dulapurile politicienilor.

Vlad Mixich: Vorbiti engleza, franceza, italiana si farsi. Sunteti antropolog, dar si initiat in teoria modei. Aveti un profil de spion. Sunteti cumva un spion?

Alex Balasescu: Chiar daca as fi, n-ati sti. Intr-adevar, in periplurile mele am cunoscut tot felul de oameni din tot felul de domenii ale vietii, iar in Iran si Bahrein am avut contacte destul de interesante cu personaje-cheie din regiune. Asta mi-a permis sa am o profunzime a observatiilor care nu e la indemana oricui care se intereseaza de aici de regiunea Orientului Mijlociu. Odata ajuns acolo, oricine are indrazneala poate afla lucruri care sunt absolut nedifuzate in media si necunoscute publicului larg.

“MOTORUL IRANULUI SUNT FEMEILE”

V.M.: E o prejudecata faptul ca Iranul este o tara inchisa si greu accesibila?

Alex Balasescu: Totul depinde de disponibilitatea cu care mergi acolo. Daca aceasta disponibilitate exista, exista si deschidere din partea celuilalt. Iranul este ca o ceapa care se tot lasa decojita, dar niciodata nu se ajunge la miez. Asta si pentru ca au o fantastica “diplomatie” care atinge gradul de norma sociala.

Felul de a fi politicos, deferent si ingaduitor cu celalalt, dar in acelasi timp pastrand distanta este o norma sociala gasita la toate nivelurile. De la asta pana la modul in care Iranul face diplomatie nu este decat un pas. Este foarte amuzant pentru cineva care cunoaste Iranul, sa priveasca negocierea chestiunii nucleare din Iran.

Carte de vizita Alexandru Balasescu

- Alexandru Balasescu este specializat in antropologia modei. A obtinut un doctorat in antropologie la Universitatea din California si un masterat in etnologie la Universitatea din Lyon.
- A predat in California, la Paris si in Bahrain. A castigat peste 10 burse internationale si a primit premiul Centrului German pentru Studii Europene, precum si Premiul pentru Stiinte Sociale al Universitatii Irvine din California.
- Alexandru Balasescu a predat la SNSPA si la UNAF in Bucuresti. A fost consilier de imagine in alegerile europarlamentare din toamna lui 2007 si scrie la mai multe reviste din Bucuresti.
- In aceasta primavara si-a lansat cartea “Paris elegant, Teheran incitant” in care face o paralela intre moda si modernitatea din Paris si Teheran.

Pentru ca multi diplomati din vest nu stiu ca in Iran a avea rabdare este un dar. Acolo rabdarea nu este o calitate, ci ea exista. Maiestria negocierii vine la ei dintr-o istorie lunga si serioasa, care - poate si din cauza lui Herodot - a ramas necunoscuta. Ceea ce pentru noi si Herodot erau marile razboaie greco-persane, pentru persani erau niste mici incidente la marginea imperiului.

Oamenii sunt foarte deschisi la nivel cotidian tocmai pentru ca exista o inchidere oficiala. Comparatia cu Romania dinainte de 1989 poate ca nu este deplasata. Si atunci oamenii ajunsi in fata unui strain vorbeau doar daca nu le era frica. In Iran le este mai putin frica, pentru ca e un loc foarte batut de turistii europeni. Ce este foarte interesant e ca turistii cauta un Iran traditional, cliseistic, un Iran de tablou.

Am intalnit odata un grup de turisti spanioli care vazusera toate locurile traditionale, si in ultima lor seara in Teheran i-am dus sa vada un alt Iran. Au fost sa vada locurile de intalnire ale tinerilor, in parcul national, unde vezi travestiti. Au fost socati.

V.M.: In Iran exista travestiti...?

Alex Balasescu: Da! Iranul incurajeaza oficial operatiile de schimbare de sex, din cauza politicii pe care o are in ceea ce priveste homosexualitatea. Homosexualitatea ca manifestare sociala este interzisa, ca practica este tolerata, insa nu sub numele acesta. Identitatea sexuala echivalata cu identitatea subiectiva, adica a extrage identitatea personala din preferinta sexuala nu este un lucru acceptat acolo.

Daca identitatea personala este bazata in cea mai mare masura pe preferinta sexuala, atunci ea va deveni si identitate sociala vizibila, si asta e impotriva normelor lor sociale patriarhale destul de stricte.

V.M.: Societatea iraniana vrea sa se occidentalizeze sau, mai curand, incearca sa formeze un islam modern in stilul Turciei?

Alex Balasescu: Intotdeauna in istoria lor moderna, adica dupa revolutia de la 1907, ei au incercat sa se modernizeze si occidentalizeze. Modelul turcesc a fost adoptat inca de la inceput. Bineinteles s-a inceput cu imbracamintea la barbati. Dupa revolutia islamica s-a mers pe o islamizare radicala a spatiului, dar astazi, la 30 de ani dupa, experimenteaza o societate cu elemente de democratie occidentala combinate cu elemente care tin de jurisprudenta islamica.

Ce particularizeaza Iranul fata de celelalte tari musulmane din jur este in primul rand faptul ca exista o republica care se revendica de la principii islamice si de la acel principiu instaurat de Khomeini: principiul interpretarii legii doar de mullahi, care sunt absolventii scolilor islamice. In acest principiu exista posibilitatea adaptarii constante la realitatile moderne.

Este clar ca ei sunt foarte mandri de achizitiile lor. Exista perceptia in Occident ca tinerii iranieni occidentalizati in stilul de viata cotidian ar fi imediat pro-americani, ceea ce este foarte departe de adevar. Aceiasi tineri care poarta bentite cu steagul Americii la petreceri, au un spirit nationalist destul de dezvoltat.

V.M.: Nu va voi intreba daca se poate vorbi despre libertate la Teheran, ci daca o astfel de intrebare ar avea sens acolo?

Alex Balasescu: Este o buna formulare. Libertatea este un concept cu o istorie in spate si nu-l putem aplica direct la Iran asa cum este. Acolo exista, din perspectiva noastra, o continua negociere a spatiilor de libertate: ce e admis, in ce context e admis, in ce spatiu urban e admis? Toate acestea se negociaza continuu.

V.M.: Intre cine si cine se poarta aceasta negociere?

Alex Balasescu: Negocierea se poarta la nivel individual intre parinti si copii, intre femei si barbati, intre membrii societatii civile si institutiile de stat. Motorul societatii civile iraniene sunt femeile. Intre diversi poli ai puterii exista o continua negociere.

Daca ar fi sa ne oprim la nivel urban, exista spatii in care este permisa o conduita pe care noi am numi-o libertate, dar in momentul in care se iese din acele spatii, care de obicei sunt mall-uri, se ia imediat o conduita mai sobra.

E o societate cu tripla personalitate. Sunt lucruri care nu ne sunt nici noua straine, insa la noi nu sunt impuse de stat. Tinerii iranieni, cand ies din aceste mall-uri, sunt verificati de un fel de bodyguarzi care le controleaza aspectul si imbracamintea pentru ca mai apoi sa nu aiba probleme cu politia.

In taxiuri se profita de acest spatiu semi-anonim pentru ca tinerii sa se tina de mana sau sa fie mai tandri decat atat. De multe ori am vazut masini de politie care treceau si avertizau tinerii dinauntru: “De ce ai atins-o asa?”. Apoi incepea negocierea: “Pai este sora mea”; ”Bine atunci, la revedere”. E o continua negociere.

DEZASTRUL ADMINISTRATIEI BUSH IN IRAN

V.M.: Tinerii iranieni percep astfel de restrictii ca pe o povara sau isi asuma acest tip de valori?

Alex Balasescu: Femeile se simt mai frustrate decat barbatii in acest sistem. Tinerii baieti se simt mult mai bine in acest stil de viata. Multi dintre cei cu care am vorbit au calatorit si in vest, dar prefera Iranul. Regimul este mai permisiv pentru barbati, si asta e valabil de la cotidian pana in spatiul legal. Iar in spatiul legal exista, din pacate, foarte multe momente in care barbatii sunt avantajati fata de femei.

Dar exista chiar si aici posibilitatea negocierii. Cu toate acestea, femeile sunt foarte implicate in societate. Dupa razboiul cu Irakul din anii '80, foarte multe fete tinere sunt incurajate sa mearga la facultate, iar baietii sunt incurajati spre o cariera comerciala. In populatia de studenti, 70% sunt femei, pentru simplul motiv ca o fata cu diploma valoreaza mai mult pe piata maritala.

V.M.: Piata maritala depinde in continuare de familie?

Alex Balasescu: Nu mai mult decat la noi, si depinde si de nivelul social. Dar dupa ce fac patru ani de studii, femeilor iraniene li se deschid imediat noi orizonturi si prefera sa nu se mai casatoreasca devreme, ci sunt incurajate sa aiba o cariera in orice domeniu. Exista o astfel de politica oficiala a statului. Am vazut chiar si femei pilot de raliu si in tot felul de alte meserii surprinzatoare.

V.M.: Daca lucrurile stau asa, cum de femeile continua sa fie discriminate?

Alex Balasescu: Cu siguranta tine de interpretarea masculina a Coranului. Mai exista insa o dimensiune in Iran: revendicarea de la zoroastrism. De exemplu, calendarul cel mai important pentru sarbatori este calendarul zoroastrian. In momentul in care revendicarea de la islam convine, este ea folosita, in momentul in care convine revendicarea de la zoroastrism, aceasta este folosita. Cand convine revendicarea de la modernism, ea este folosita.

V.M.: Acest comportament nu duce in anumite momente la un blocaj?

Alex Balasescu: Blocajul este pana la urma reglat de faptul ca Iranul este o republica islamica. Acesta este ultimul argument al autoritatii, care este in practica o autoritate a patriarhatului. Daca spunem ca e o autoritate islamica atunci oamenii se gandesc imediat la ceva strain, cand de fapt este ceva foarte cunoscut si in Romania, pentru ca e vorba de acel tip de patriarhalism care la noi are alt nume: se numeste ortodoxism.

Dupa prima mea vizita la Teheran m-am intors in Romania si le-am spus prietenilor ca dintre toate locurile vizitate cel mai familiar in sensul relatiilor inter-umane mi-a fost Teheranul. Tocmai datorita acestui traditionalism de fond, care aici se revendica de la ortodoxie, si acolo se revendica de la islamul siit, dar ambele se intalnesc in puncte semnificative.

V.M.: Demontati, va rog, trei clisee nocive si larg raspandite despre Iran.

Alex Balasescu: Femeile supuse si imbracate in negru din cap pana in picioare: departe de adevar.

Iranul ca dusman absolut. Acest cliseu a fost preluat imediat de la administratia americana. Faptul ca se preiau automat in Romania lucruri care nu vin din Europa de vest, ci din Statele Unite este o greseala.

Un al treilea stereotip nociv este cel ca Iranul ar fi un stat 100% totalitar. Foarte putini oameni din Romania stiu ca acolo exista alegeri, chiar daca exista cerinta de a fi validati candidatii de catre Consiliul Gardienilor Revolutiei.

V.M.: Ati intalnit vreun potential terorist in Iran?

Alex Balasescu: Nici unul. Angajamentul politic in Iran nu este de gen terorist, de gen Al-Qaeda, tocmai pentru ca nationalismul lor este foarte puternic. Tinerii isi doresc sa se afirme ca natiune. Terorismul de gen Al-Qaeda e un terorism de retea globala, nu are de-a face cu nici o natiune si e calchiat pe conflictul politic tip secol 21. Pentru Iran e foarte importanta natiunea.

V.M.: Sustineti ca politica administratiei Bush fata de Iran a fost dezastruoasa...

Alex Balasescu: Dezastrul a inceput in momentul invaziei Irakului si necontinuarii tipului de negociere care a existat intre Iran si SUA in problema Afganistanului. Probabil calculele politice au fost ca deschizand doua fronturi, in estul si vestul Iranului, acestea ar contine intre doua fronturi Iranul si l-ar slabi ducand la o schimbare de regim.

Dar s-a intamplat exact invers. Iranul a capatat o importanta regionala foarte mare, de care trebuie sa se tina seama ca atare, ne place sau nu. Atata timp cat Iranul nu va fi acceptat ca egal la masa de negociere de administratia americana, vor fi probleme. Aceasta e politica dezastruoasa: politica non-dialogului sau non-dialogului recunoscut. Celelalte elemente le stim foarte bine...

Si mai este ceva: sustinerea regimului din Arabia Saudita de catre administratia Bush, regim care bate recordurile fundamentalismului islamist din regiune. Politica de propaganda a SUA amesteca factiunile aflate in conflict, punand Hamas, Hezbollah si Al-Qaeda in aceeasi salata. Mai exista si incapacitatea de a intelege dinamica interna dintre suniti si siiti.

Cel mai impresionant aspect este insa recrutarea tinerilor teroristi, care se face din cele mai defavorizate medii. Statele din Golf, in ultimul timp, si-au gasit mana de lucru si carnea de tun in partile dezmostenite unde e raspandit si islamul. Dar nu religia este de vina.

V.M.: Va plateste cumva vreun seic pentru a populariza astfel de opinii?

Alex Balasescu: Daca m-ar plati un seic, probabil as avea timp sa scriu mult mai mult. Dar, din cauza ca trebuie sa-mi castig existenta, nu prea mai am timp sa scriu.

V.M.: Ce v-a determinat sa incepeti sa studiati islamul? Seicii nu platesc, atunci sa intelegem ca ati avut cumva o iubita persana?

Alex Balasescu: Esti mai aproape de adevar cu ultima afirmatie. Am studiat la Los Angeles, unde locuiesc 2 milioane de iranieni. Inevitabil vei intalni unul si eu am intalnit mai multi, si intr-adevar am avut o iubita care mi-a vorbit frumos despre Iran. Toti vorbesc frumos despre Iran.

In SUA, iranienii nu spun ca sunt iranieni de cand a fost criza ostaticilor, ci spun ca sunt persani. In Iran pe de alta parte, exista o foarte mare gelozie, amestecata cu dispret, a claselor superioare din Teheran fata de cei care au emigrat in California. Apoi am urmarit “afacerea naframei” din Franta, si de aici pana la a studia intreaga estetica corporala combinata cu urbanismul a fost un pas.

“NU STATUL AMERICAN E FOARTE PUTERNIC, CI BANCHERII”

V.M.: Ce il face pe un antropolog serios sa se ocupe de un lucru atat de superficial cum este moda?

Alex Balasescu: Asa e... sunt absolut superficial. Era un tip prin secolul 19 care era foarte interesat de molii si de cum si-au schimbat ele culoarea odata cu industrializarea. Un tip foarte superficial, Charles Darwin il chema, care de la acea mica observatie a ajuns la o teorie celebra. Pentru un antropolog serios, orice lucru empiric e o poarta de intrare spre teorie. De exemplu tu, cam cat timp si cati bani petreci alegandu-ti hainele?

V.M.: Destul...

Alex Balasescu: Cei mai multi oameni petrec foarte mult timp si cheltuie multe resurse pentru alegerea hainelor. Inseamna ca e deja ceva serios la mijloc. Cand ai apoi legi care se dau impotriva unui sal care leaga acest obiect de anumite spatii institutionale publice, iar in alta tara ai legi care pe acelasi obiect fac o intreaga tevatura e o treaba serioasa... Si cand ai apoi case de moda care speculeaza la maxim aceste contexte politice, atunci ai deja o teza.

V.M.: Legat de acest subiect, as dori sa stiu parerea unui antropolog despre o alta chestiune serioasa: hegemonia jeans-ilor pe strazile moderne...

Alex Balasescu: Da, sunt un obiect extraordinar si fascinant. Daca acum sunt peste tot, pentru mine semnifica faptul ca am intrat deja in ceea ce, ca sa glumim in continuare, Marx prevedea in sec. 19, adica proletarizarea lumii. In sensul masificarii.

Bineinteles ca designerii sunt destul de inteligenti sa fabrice neincetat elemente de distinctie in ceea ce este cea mai indistincta piesa de imbracaminte. Oricum, acest fenomen spune multe despre succesul strategiei americane dezvoltata dupa al doilea razboi mondial, numita “ winning hearts and minds”. Ceea ce s-a numit la un moment dat cu o sintagma foarte la moda, razboi cultural.

Nu a fost chiar un razboi, dar a fost o strategie globala de seductie foarte buna. Pentru ca politica de cucerire se poate baza foarte mult si pe seductie. Insa, este adevarat ca raspandirea blugilor tine foarte mult de raspandirea produselor culturale americane, gen filme, care veneau cota obligatorie odata cu ajutoarele gen plan Marshall.

Daca Europa sau Asia importa bunuri din SUA, trebuia - parte din contract - sa importe si sa difuzeze obiecte culturale cum ar fi filme, reviste, etc. Nu-mi place termenul imperialism, dar traim intr-o lume postcoloniala si interdependenta in care in curand vom avea de-a face cu un imperialism care vine din alte zari. Sa vorbim despre imperialismul american e ca si cum am intoarce moneda de acum 20 de ani.

Nu statul american e foarte puternic, ci anumiti bancheri, pentru ca statul american se imprumuta masiv de la banci. Avand acest mecanism financiar in spate, au reusit sa construiasca o influenta difuza la nivel global, care nu este neaparat americana ci multinationala.

Sa nu uitam ca portul New Jersey, unul dintre cele mai importante porturi de intrare in SUA, a incercat sa fie cumparat de un grup financiar din Dubai. Dar, ca sa revenim, ceea ce Franta incearca si esueaza lamentabil cu francofonia, au reusit americanii cu blugii.

LUPTA ESTETICA DINTRE BASESCU SI TARICEANU

V.M.: Ati fost consilierul de imagine al unor politicieni pentru alegerile europarlamentare. Cum arata dulapurile politicienilor romani?

Alex Balasescu: Am avut foarte mult de lucru. Nu exista o grija pentru estetic, sau o concordanta intre persoana publica pe care acesti oameni doresc sa o prezinte si garderoba lor, care este de obicei a unei persoane publice, dar de alt tip. Nu exista o concordanta intre imagine si garderoba.

De exemplu, garderoba unei avocate din Romania cuprinde o vestimentatie care poate prezenta argumente pentru o curte de bloc, dar nu pentru un politician serios. Am intalnit si garderobe modeste din frica, din cauza acestei culturi a saraciei.

Cat despre politicieni... Tariceanu are un avantaj: acela al tinutei corporale si al faciesului, avand in mod clar o prestanta care nu ii da priza la public. Aici se joaca marea lupta estetica intre Basescu si Tariceanu. Cel din urma apare ca fiind un elitist care starneste invidia si... ura de clasa. Vrem - nu vrem, ierarhiile sociale vor exista intotdeauna si isi vor face simtita influenta.

V.M.: Care sunt figurile publice pentru care discordanta dintre imagine si garderoba e atat de mare incat ar avea nevoie de un consilier de imagine?

Alex Balasescu: Turcescu, de exemplu... greseste in atitudinea sa corporala. A fost recent pe coperta unei reviste. Daca te uiti la fotografia de pe coperta, se vede ca e un pic cocosat si adus de spate. El isi creeaza o imagine mai agresiva si, cu tot respectul pentru munca pe care o face, trebuie sa spun ca greseste la stil.

Costumele acelea croite drept, pantalonii un pic prea largi, culorile neinspirate pentru tenul sau, combinate cu discursul lui, ar putea parea respingator unora. Daca ar avea acelasi discurs, dar cu alta tinuta, ar putea parea mai putin violent.

Mai sunt si altii. Unora le sta bine in costum, altii nu si-au ales bine costumul. Pe Liviu Mihaiu de exemplu, fiind mic de inaltime ca si mine, nu il avantajeaza pantalonii aceia largi. El trebuie sa-si schimbe costumele. La un moment dat a aparut pe scena si avea un costum cu manecile ajungand pana la degete.

Imi place pe de alta parte foarte mult Hurezeanu, pentru ca el probabil are doua costume de acelasi fel, foarte recognoscibile, dar impecabile. Asta e un truc pe care putini il stiu.

Daca vorbim de starletele care si-au facut un nume din imaginea publica... Mihaela Radulescu arata ca o prezentatoare de la RAI-Uno si asta nu e in concordanta cu tipul de femeie inteligenta si „self-made” cum ea profeseaza a fi.

Pe de alta parte, este posibil ca o schimbare de stil sa nu prinda la public. Pentru ca reperele vizuale ale publicului romanesc sunt sarace.

V.M.: Cat de mult difera gustul estetic al alegatorului roman fata de cel american sau francez?

Alex Balasescu: Difera de cel francez, dar nu si de cel american. Romania, ca si SUA, este o tara rurala. Kerry - de exemplu, fostul contracandidat al lui Bush, a pierdut pentru ca era un fel de Tariceanu pe langa Bush - texanul care era un fel de Basescu. Bush a facut atunci o partida de vanatoare care a fost bine difuzata si cu priza la public.

Kerry a facut si el o partida de vanatoare, dar era incredibil ca modul in care se comporta il pozitiona exact in acea categorie elitista, sanctionata de alegatori.

La francezi insa, exista o apreciere un pic mai larga a elegantei, pentru ca vine dintr-o traditie mai lunga a regalismului si aristocratiei franceze. Oricat de republicani ar fi francezii declarativ, actional sunt de fapt roialisti. Le place, asadar, sa fie reprezentati de oameni cu tinuta.

Din pacate, in Romania eleganta e de multa ori vazuta ca o fronda, pentru ca oamenii chiar daca nu sunt saraci, se simt saraci. Traim intr-o cultura a saraciei. La noi e la fel cum spunea si Orhan Pamuk despre Turcia: o tara in care si oamenii bogati au invatat sa fie saraci. Asta este si tara noastra.

V.M.: Ce sperati cand v-ati intors dupa 10 ani in Romania?

In Romania nu exista spatiu polemic, pentru ca polemica ideilor esueaza in atacuri la persoana

Alexandru Balasescu Alex Balasescu: Tagore spunea ca „sunt fericiti cei care nu spera nimic, pentru ca ei nu vor fi niciodata dezamagiti”. Dar, la naiba, nu pot sa nu fiu dezamagit putin, pentru ca nu speram ca lumea sa stie ce inseamna antropologie, sa inteleaga combinatia dintre moda si antropologie, dar speram sa gasesc un spatiu mai putin opac discursurilor de alt fel.

Am avut surpriza neplacuta sa constat perpetuarea aceluiasi discurs al dihotomiei stanga- dreapta, inteleasa ca totalitarism-comunism versus capitalism-liberal bun, care se aplica nediscriminat. Am intalnit in 2003 forme de cenzura pe aceasta tema din partea unor reviste la care nu ma asteptam.

Acum, in 2008, am intalnit acelasi tip de opacitate la propunerea deschiderii spatiului. Exista multe propuneri, dar nimeni nu face efectiv ceva. Iar cand se face ceva, este imediat taxat drept neomarxist sau mai stiu eu ce. Astea sunt micile mele dezamagiri. Dar, pe de alta parte, nu ma plang si continui sa... combat. Dar, din pacate, in Romania nu exista spatiu polemic, pentru ca polemica ideilor esueaza in atacuri la persoana. Si asta e valabil pentru toate domeniile.

V.M.: Ce schimbare ati dori sa vedeti la romani?

Alex Balasescu: Sa se abandoneze ideea ca suntem o cultura exceptionala si o natiune de exceptie. Ar trebui sa ne dam seama ca suntem o cultura normala, minora, intr-un context dat, si ca avem un loc atata timp cat nu ne credem exceptionali. Atata timp cat ne credem exceptionali, vom ramane frustrati si vom fi permanent exclusi, caci, pana la urma, cine vrea sa stea la masa cu un geniu?

Link catre original: http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-3236899-interviu-spionul-alex-balasescu-patriarhalismul-islamic-este-acelasi-tip-cel-ortodox.htm

Blogul lui Alex Balasescu: http://balasescu.ro/